(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete
Harta site Contact     Instagram       
 



STIRI DIVERSE MEDIA
 12.07.2019 - Incepe Stagiunea Estivala a Teatrului de Revista `Constantin Tanase`, proiect sustinut de Catena
 10.06.2019 - Si iata c-au trecut 80 de ani - Spectacol Aniversar Alexandru Arsinel
 04.06.2019 - Maestrul Alexandru Arsinel implineste azi 80 de ani. Articole si emisiuni dedicate artistului apreciat de generatii de romani!
 01.06.2019 - Alexandru_Lulescu ,nascut de Ziua Copilului, cel mai longeviv umorist, a fost sarbatorit, de colegii lui, la Teatrul de Revista
 27.03.2019 - Actorii din lumea intreaga sarbatoresc Ziua Mondiala a Teatrului! La Multi Ani tuturor iubitorilor de Teatru si slujitorilor acestuia!
 02.03.2019 - Vasile_Muraru merge in fiecare primavara in Moldova, sa puna un martisor pe mormsntul fostului coleg de scena, Nae Lazarescu (Libertatea.ro)
 01.02.2019 - Valentina_Fatu Patrascu interviu: Se implinesc 5 ani de cand colaboreaza cu Vasile Muraru (Libertatea.ro)


TRCT CENTRUL DE PRESA
Nume Pct
1.Teatrul de Revista `C.Tanase` pe harta Festivalului International de Teatru B-FIT IN THE STREET  
2.Alexandru_Arsinel 80 de ani de viata Spectacol aniversar FOTO  
3.TEATRUL de REVISTA `C-tin Tanase` Bucuresti va invita la NOAPTEA MUZEELOR 2019  
4.Ziua_Mondiala a Teatrului, initiativa Institutului International de Teatru din 1961  
5.Campania Nationala Uniter `Artistii pentru artisti` Spectacole si Ambasadori  
6.Gala SENIORILOR de 5 STELE, eveniment CSMB 2019  
7.Teatrul de Revista `C-tin. Tanase` si activitata sa in Presa 2015-2018  
8.TRCT Cronici, Recomandari, Testimoniale, Recenzii  
9.GALERIE VIDEO  
10.GALERIE FOTO SPECTACOLE  
11.TRCT PARTENERI  
12.TRCT PREMII, DISTINCTII, DIPLOME  
13.ISTORIC ARHIVA DE AUR  
14.Alexandru_Arsinel Articole in Presa 2013-2019  
..continua..


TRCT ECHIPA ARTISTI
Nume Pct
1.Echipa Artisti, Actori la TRCT  
2.Echipa Solisti, Interpreti la TRCT  
3.Artisti Invitati in Spectacole  
4.Echipa Ansamblului de Balet  
5.Echipa Regizori, Scenografi  
6.Echipa Orchestrei TRCT  
7.Echipa TRCT Biografii, CV  
..continua..

Contact Webmaster
     


Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator  

Alexandru_Arsinel Interviu Exclusiv in Investigatorul Teatrul de Revista `Tanase` 08.03. 2011.Media


Bilete spectacole

Reddit
Digg It
Tumblr


Directorul Teatrului de Revistã Constantin Tãnase la momentul apogeului în carierã

ALEXANDRU ARŞINEL:
“Partea comicã a interpretului Arşinel o moştenesc sau am învãţat-o în mare mãsurã de la Dem Rãdulescu.”

REP: Care este prima amintire care v-a arãtat “poteca de aur” a teatrului românesc? Când v-aţi dat seama cã acesta este destinul dumneavoastrã?
Alexandru Arsinel:
Este legatã de o întâmplare, nu am intrat la Politehnicã. Se întâmpla în anul 1957, la Facultatea de Construcţii, eu fiind absolvent al unei şcoli tehnice de construcţii civile şi industriale. Tatãl meu, furios, fiind ceferist, a hotãrât sã mã ducã la revizia de vagoane din Iaşi ca sã mã facã ciocãnar. Întâmplarea a fost ca un prieten de-al lui, provenit din mişcarea de amatori a actorilor, lucrând la Teatrul Naţional din Iaşi, sã-l sfãtuiascã sã urmez teatrul, deoarece era nevoie de figuranţi. Atât la teatru cât şi la opera care abia se înfiinţase.
Dupã ce l-a “înmuiat” pe tatãl meu, am dat o micã probã. M-au luat în corpul de figuraţie al Naţionalului din Iaşi, când majoritatea colegilor din figuraţie se pregãtea pentru Institutul de Teatru. Aşa am început sã fac o paralelã cu ceea ce trebuia sã învãţ pentru Construcţii, în anul respectiv, cu ceea ce trebuia sã învãţ pentru Institutul de Teatru. M-am apucat sã învãţ la românã. Aveam cãrţile de matematicã într-o parte şi pe celelalte alãturi. şi am zis cã e mai uşor sã dau la Institutul de Teatru decât sã aprofundez geometria, trigonometria, algebra şi alte asemenea materii.
Atunci am început în paralel sã mã pregãtesc şi pentru Institutul de Teatru.

REP: A existat un episod al înfruntãrii cu tatãl dumneavoastrã?
Alexandru Arsinel:
Nu a fost o înfruntare propriu-zisã. Tata spunea cã e neagrã şi eu trebuia sã spun ca el. Spunea cã e albã, era albã. Adicã nu aveam vorbe cu tata. Era un om înţelegãtor dar intransingent în ceeea ce privea viitorul copiilor lui. Cea care a reuşit sã îl îndoaie pe tata sã mã lase sã vin sã dau un examen de probã la cursurile de pregãtire, care se dãdeau atunci cam cu o lunã înainte de examenul propriu-zis, a fost mama. şi, în ultimul moment a acceptat sã îmi dea 400 de lei. Trenul costa 200 de lei dus-întors şi 200 sã am de cheltuialã. Erau bani foarte mulţi în perioada respectivã, în ’58 însemnau jumãtate din leafa lui tata.

REP: În anul 1958 aţi fost admis la Institutul de Artã Teatralã şi Cinematograficã "I.L. Caragiale", din Bucureşti. În ce fel s-a dezvoltat viziunea dumneavoastrã asupra teatrului dupã ce aţi trecut de aceastã etapã?
Alexandru Arsinel:
Nu am avut nicio viziune vizavi de teatru. Pânã sã intru în corpul de figuranţi ai Teatrului Naţional din Iaşi vãzusem una sau douã piese de teatru. Deci prea multe despre teatru nu ştiam. Fãcusem o şcoalã tehnicã, nu eram atât de apropiat nici de teatru, nici de operã, nici de ceea ce însemna artã artisticã în mod special. Însã, îmi plãceau filmele enorm. Pe atunci puteai sã intri în cinematograf când vroiai şi stãteai non-stop. Intram dimineaţa şi stãteam pânã seara târziu, pânã când învãţam un film pe de rost. Mi-au plãcut foarte mult filmele în perioada aceea. Îmi plãcea sã şi citesc foarte multe cãrţi de aventurã, popularã fiind seria romanelor care se numeau doxuri.

REP: Cine a fost mentorul dumneavoastrã în timpul facultãţii?
Alexandru Arsinel:
Mentorii mei au fost marea profesoarã Irina Rãchiţeanu şi Dem Rãdulescu, care era asistentul ei. Ei mi-au marcat într-un fel sau altul evoluţia mea viitoare ca actor.

REP: De ce aţi acceptat sã deveniţi directorul Teatrului de Revistã Constantin Tãnase din Bucureşti?
Alexandru Arsinel:
Pentru cã, într-un fel sau altul, eram de multã vreme gospodarul acestui teatru. Nu te poţi detaşa de ceea ce se întâmplã în instituţia, care îţi devine a doua şi, uneori, prima ta casã. Te implici, îţi doreşti sã fie bine, nu numai sã vii la teatru sã-ţi faci treaba şi sã pleci. Au fost trei propuneri de a deveni director aici. Prima în anul 1986, în 1992 am fost numit şi am renunţat peste o lunã. În anul 1998 datoritã unei anumite conjuncturi, pentru cã teatrul pierduse grãdina Boema, pierduse locaţia de la 174, pierduse Batiştei, Herãstrãul, locaţia cu atelierele.
Mai rãmânea ca sala Savoy sã se transforme în cazino de noapte şi sã disparã teatrul cu totul. Un teatru cu o tradiţie de peste 130 de ani. Si atunci am acceptat propunerea primarului din acea perioadã (n.r., Traian Bãsescu). Au urmat proiectele pe care, cu ajutorul primãriei şi a lui Dumnezeu, am reuşit sã le duc la bun sfârşit. În primul rând, reabilitarea locaţiilor Savoy şi Herãstrãu. Am rezistat împreunã cu colectivul teatrului vizavi de acest val nimicitor de dupã revoluţie, a vulgaritãţii unui umor de proastã calitate, teatrul menţinându-se la un nivel bun.

REP: Ce ne puteţi spune despre noul val de actori. Aveţi preferaţi?
Alexandru Arsinel:
Majoritatea au fost “achiziţionaţi” de mine şi de colegii mei din conducerea teatrului. Este o generaţie care promite. Din prima perioadã a activitãţii mele ca director a apãrut Vali Fãtu şi Mocanu. Ei au rãspuns pozitiv la adaptarea la noul gen. Imediat dupã, a venit şi Cristi Simion, un bãiat care face faţã cerinţelor mele crescânde. A venit Nae Alexandru, iarãşi un bãiat talentat. A apãrut Alin Gheorghişan, un tânãr june-prim de comedie şi excelent cântãreţ, şi, mai nou, Ana Maria Donosa, care promite foarte mult ca o viitoare primadonã a revistei româneşti. Sigur, o avem şi pe Raluca Guslicov, Monalisa Basarab, Daniela Cristea, tineri care, de altfel, în spectacolele noastre îşi fac din ce în ce mai mult simţitã prezenţa. Chiar şi în ultimul spectacol: “Aplauze... Aplauze”, care se vrea un fel de omagiu adus cuplului Stela-Arşinel. S-a pornit de la ideea unei simbioze realizate între acest cuplu şi cei care urmeazã sã ne ia locul.

REP: Au trecut 32 de ani de când vã “duelaţi” pe scenã cu doamna Stela Popescu. Cum a început aceastã colaborare de succes?
Alexandru Arsinel:
A fost un "duel" benefic. Niciunul nu a fost omorât. Din contrã, ne-am inoculat multe energii şi dorinţa de a ne întâlni cu publicul. Întâmplarea a jucat un rol important în viaţa mea. În anul 1978, ea facea cuplu pe scenã de trei ani cu ştefan Bãnicã. ştefan nu a mai putut sã joace “La Boema”. Spectacolul era scris, şi, atunci Puiu Maximilian şi Biţu Fãlticineanu m-au propus pe mine. Am jucat un spectacol de probã şi am rãmas, iatã, 32 de ani, împreunã pe scena româneascã.

REP: Aţi amintit de spectacolul “APLAUZE... APLAUZE”, un omagiu adus aniversãrii a peste 30 de ani de carierã a celebrului cuplu de actori Stela Popescu- Alexandru Arşinel. Ce ne puteţi spune despre acest moment artistic?
Alexandru Arsinel:
“Aplauze... Aplauze” este un spectacol care a început sã se construiascã înainte cu un an de a împlini 30 de ani de cuplu cu Stela Popescu. S-a vrut încã de atunci, la sugestia regizorului Biţu Fãlticineanu şi a conducerii teatrului, sã facem un spectacol în care sã sãrbãtorim acest eveniment având în vedere cã acest cuplu a marcat, într-un fel sau altul, în sensul pozitiv, evoluţia teatrului de revistã. şi l-a marcat, nu numai prin prezenţa celor doi actori, dar mai ales pentru faptul cã în spatele lor au stat doi mari creatori de revistã, Mihai Maximilian şi Vasile Veselovski. De asemenea, se dorea, cu ajutorul acestui spectacol, sã se inaugureze sala Savoy. Am început pregãtirile, am strâns material, se doreşte a fi un spectacol “remember”. Nu a fost nicio problemã pentru cã textele lui Maximilian au fost valabile atunci, sunt valabile astãzi şi vor fi pentru totdeauna.
El a scris o comedie surprinzând aspectele social-politice ale acestei ţãri într-un mod extraordinar. Eu l-am numit: un Caragiale al revistei româneşti.
Din cauza decalãrilor de termene, spectacolul fiind pregãtit pentru sala Savoy, ne-am gândit sã-l bãgãm în “ladã”, sã îl pãstrãm pentru inaugurarea sãlii Savoy. Lucru care s-a întâmplat practic anul trecut când, ultima intervenţie hotãrâtoare la bunul mers al teatrului, a avut loc instalarea unui post trafo, conectarea la o sursã energeticã mai mare.
Drept pentru care premiera a avut loc anul trecut şi a avut un succes mare, zic eu, cu o rezonanţã deosebitã în rândul spectatorilor, iar sãlile sunt pline de atunci.

REP: Ce planuri aveţi pentru noul sezon teatral?
Alexandru Arsinel:
Într-o lunã de zile, trebuie sã iasã premiera “Arca lui Nae şi Vasile”, în care protagonişti vor fi cei doi excelenţi actori ai Teatrului de Revistã Constantin Tãnase. La varã pregãtim spectacol estival. Acesta se va juca la Grãdina Herãstrãu, urmând ca din toamnã sã jucãm în teatru. Dacã ne mai ajung banii vom pregãti şi o comedie.

REP: Aveţi, în mod deosebit, o pasiune pentru teatrul de comedie. Sunteţi înclinat, ca actor, în aceastã direcţie?
Alexandru Arsinel:
Actorul de revistã este în general un actor de comedie. Pot sã spun cã eu sunt fabricat în aceastã direcţie. Nu am avut decât datele unui actor care termina Institutul de Teatru. Nu m-am gândit cã voi ajunge un comic sau cã o sã fiu recunoscut ca un comic, ci ca un actor. şi comedia, ca şi drama, se joacã cu datele şi calitãţile pe care trebuie sã le aibã un artist. Sigur cã îţi trebuie ceva în plus la comedie, nu trebuie sã ai numai calitãţi artistice dar şi tãria omului de a se detaşa de greutãţile pe care le avem în fiecare zi şi a intra pe scenã cu buna-dispoziţie pe care trebuie sã o transmiţi spectatorilor, sã îi molipseşti. Ceea ce înseamnã, într-un fel sau altul, un efort în plus şi ceea ce confirmã, pânã la urmã, cã un actor de comedie în viaţa de toate zilele este un om trist.

REP: Cum simţiţi cã vã percep colegii dumneavoastrã? Sunteţi un „şef” în sensul peiorativ al cuvântului?
Alexandru Arsinel:
Ei mã percep în primul rând ca pe un coleg şi ca pe un actor, respectat, şi în general apreciat de publicul spectator. Deci, ca pe un om de bazã al acestei instituţii, aşa cum sunt mulţi dintre colegii mei. Din acest punct de vedere, ei mã privesc cu seriozitate. Ca şi conducãtor, mã vãd ca pe un om care se implicã în toate problemele teatrului, inclusiv în cele ale colegilor mei, în mãsura în care pot sã le rezolv. Ei ştiu cã eu vreau, ei ştiu cã eu doresc. În general, am o relaţie bunã cu subalternii.

REP: Cine a fost modelul şi idolul dumneavoastrã? Atât din punct de vedere muzical cât şi actoricesc.
Alexandru Arsinel:
Am avut câţiva “profesori de muzicã”. În aceastã ordine: Nat King Cole, Dean Martin, Frank Sinatra, Luigi Ionescu. I-am iubit ca interpreţi de muzicã uşoarã. Eu am un timbru vocal apropiat de al lor. Nu sunt tenor ci mai degrabã un fel de bariton de coloraturã, cântând cu mult aer şi rezonând în piept nu în cap.
Referitor la a doua parte a întrebãrii, au fost câţiva actori care mi-au plãcut foarte mult şi ca oameni şi ca artişti. Mi-a plãcut enorm de mult de Bibanu, de Amza Pellea, de Toma Caragiu. Nu ştiu dacã am luat ceva de la ei. De la Bibanu sigur am luat, deoarece era asistent la facultatea pe care am urmat-o. Partea comicã a interpretului Arşinel o moştenesc sau am învãţat-o în mare mãsurã de la Dem Rãdulescu.

REP: Pentru cã aţi fãcut referire la acest lucru. Criza lipsei de modele pozitive „naşte monştrii”. Asta pare sã se întâmple în prezent. Cu ce se diferenţiazã din acest punct de vedere generaţia dumneavoastrã de cea prezentã? Se merge prea mult pe ideea :“eşti la televizor, deci exişti”?
Alexandru Arsinel:
Modele sunt foarte multe. Pentru cã sunt foarte mult mediatizate. Depinde de ceea ce reprezintã aceste modele. Pentru cã ele, cu sau fãrã voia lor, devin modele automat. Indiferent cã pot transmite o energie pozitivã sau din contrã, distructivã. Aici intervine dilema celor care îşi doresc aceste modele sau pe care le au deja, fãrã sã îşi dea seama. Conteazã şi responsabilitatea celui care devine model. Pentru cã poate sã ducã la transmiterea unor aşa-zise “calitãţi” care pot duce la deteriorarea societãţii. Din nefericire, în ultimii 20 de ani, au apãrut foarte multe modele care nu au fãcut bine societãţii din România.
În toate domeniile. De aici greutatea de a ţine piept unor asemenea “modele” şi dificultatea pãrinţilor de a-şi educa copiii, noile generaţii. Nu mi-au plãcut şi nu-mi plac oamenii care evolueazã pe treapta socialã cãlcând pe cadavre.

REP: Guvernul “vede” în meseria de actor un simplu prestator de servicii. Cum comentaţi aceastã poziţie?
Alexandru Arsinel:
E moştenire de dinainte. Singura perioadã bunã pentru artişti a fost între anii 1952-1966. Atunci artiştii erau rãsplãtiţi cu titluri de artişti emeriţi, artişti ai poporului. Exista şi un surplus de bani în funcţie de calitatea lor actoriceascã. Dupã instaurarea lui Ceauşescu la putere, teatrele au primit o perioadã de timp subvenţii acceptabile. Pe parcurs, aceste subvenţii au devenit din ce în ce mai mici. Artiştii au fost trecuţi undeva în spate, ca prestatori de servicii, ceea ce se întâmplã şi astãzi.

REP: Care a fost cea mai hazlie întâmplare de pânã acum din viaţa dumneavoastrã de actor?
Alexandru Arsinel: Ori de câte ori mergi la o petrecere şi oamenii te ştiu de comic, îţi cer sã spui o glumã. În clipa aia mã şi blochez. Nu e o fericire sã ţi se spunã care a fost cea mai hazlie întâmplare. Pentru cã au fost multe întâmplãri care mi-au marcat viaţa, dar pe scenã nu am prea avut întâmplãri hazlii.

REP: Ce momente v-au marcat ca actor şi ca om pe scenã?
Alexandru Arsinel:
Cel mai încãrcat moment din cariera mea, din punct de vedere emoţional, a fost premiera de la Teatrul Naţional “I.L.Caragiale” din Bucureşti a piesei “Ploşniţa” lui Maiacovski. Atunci am trãit momente extrem de emoţionante.

REP: Ce rol joacã familia în viaţa lui Alexandru Arşinel?
Alexandru Arsinel:
Esenţial. Familia reprezintã mica mea republicã. Mã simt preşedintele “Republicii Arşinel”, cu toate atribuţiile şi responsabilitãţile pe care le are un preşedinte faţã de ţara lui. Þara mea este familia Arşinel. Încerc din rãsputeri sã îi încarc cu o dozã de optimism vizavi de ceea ni se întâmplã în ziua de astãzi şi de dorinţa de a ajunge oameni.

REP: Mai sunteţi îndrãgostit? ştiu cã aveţi trei nepoţei.
Alexandru Arsinel: Maria împlineşte şase ani, Adrian împlineşte patru ani şi Rareş doi ani. Port tot timpul fotografia lor la birou şi îi am şi pe telefon. Port pentru ei o dragoste specialã, ea nu intrã în domeniul obişnuitului. Dragostea pentru nepoţei este unicã. Numai cei care au nepoţei realizeazã ce minunatã este aceastã stare.

REP: V-a rãsplãtit teatrul pe mãsura talentului pe care îl aveţi?
Alexandru Arsinel: Nu teatrul. Meseria pe care am fãcut-o şi publicul. Sondajele, nominalizãrile şi premiile luate prin votul publicului mi se par cele mai tuşante, dincolo de ordine, diplome şi alte premii.

REP: Aţi reuşit sã jucaţi într-o serie de filme. Cu ce diferã personajele din teatru de cele jucate în film?
Alexandru Arsinel:
Nu existã o diferenţã foarte mare. Rolurile jucate în filme sunt imprimate, le faci în anumite condiţii, fãrã sã ai plãcerea reacţiei imediate a publicului. Scena nu poate fi înlocuitã niciodatã de ceea ce faci în film. Cu toate astea, îmi place sã joc roluri în filme.

REP: Observ cã purtaţi un mãrţişor la piept. De la cine l-aţi primit?
Alexandru Arsinel:
A venit o fatã din Moldova, o actriţã de la repetiţii şi mi-a zis: “Domnule director, daţi-mi voie sã vã pun un mãrţişor”. În Moldova existã acest obicei, ca şi bãrbaţii sã primeascã mãrţişoare.

REP: Doriţi sã le transmiteţi un mesaj cititorilor noştrii?
Alexandru Arsinel:
Mã bucur dacã mã înţeleg. Trebuie sã afle cã sunt un om ca toţi oamenii. Cu deosebirea cã uneori sunt arãtat cu degetul pe stradã.

REP: Lumea vã iubeşte. V-aţi asumat acest rol?
Alexandru Arsinel:
Acest sentiment îl am de multe ori şi mã bucurã din tot sufletul. Anul trecut,
la un sondaj în ceea ce priveşte “cei mai de încredere români”, faptul cã am ieşit pe locul doi m-a emoţionat extraordinar. Am zis cã într-un fel sau altul mi-am fãcut treaba aşa cum m-a învãţat mama şi tata. Sau aşa cum m-au învãţat cei de la Dolhasca, atunci când am pornit în viaţã.

Carte de vizitã
- S-a nãscut la 4 iunie 1939, în oraşul Dolhasca din judeţul Suceava;
- În 1962 a terminat studiile la Institutul de Artã Teatralã şi Cinematograficã „I.L. Caragiale", fiind mentorat de actriţa Irina Rãchiţeanu;
- De decenii întregi, formeazã un cuplu comic „de aur" cu actriţa Stela Popescu;
- Cei doi au primit un premiu UNITER în 2002, pentru activitatea la Teatrul de Revistã;
- În 2004 a primit Ordinul „Meritul Cultural“, în grad de Comandor la categoria "Arta Spectacolului";
- A fost ales "Cel mai iubit actor al anului 2005";
- Câştigãtor al categoriei „Actori“ în cadrul galei „Zece pentru România“, în anul 2007;
- Este directorul Teatrului de Revistã „Constantin Tãnase".

A consemnat,
Cãtãlin VÃCARU
DETALII SPECTACOLE CLICK PE SECTIUNEA DORITA

Bilete

Program

Media

CronMed

Distributie

Foto

Video


  • Investigatorul Martie 2011 Interviu Exclusiv Alexandru Arsinel

  • Investigatorul Martie 2011 Interviu Exclusiv Alexandru Arsinel

  • Investigatorul Martie 2011 Interviu Exclusiv Alexandru Arsinel


Imagine
Investigatorul Martie 2011 Interviu Exclusiv Alexandru Arsinel
Investigatorul Martie 2011 Interviu Exclusiv Alexandru Arsinel
Investigatorul Martie 2011 Interviu Exclusiv Alexandru Arsinel
Investigatorul Martie 2011 Interviu Exclusiv Alexandru Arsinel

    Pagina 1 din 1   


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator Top



ALEXANDRU_ARSINEL Spectacole FOTO, INTERVIURI

Parteneri Investigatorul.ro

TRCT Spectacole Program Repertoriu




 Teatrul Constantin Tanase



Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
  © TeatrulTanase.ro 2008 - 2019




       
Search/ Cauta in site

Nume actori, spectacole
Foto, Video
Articole media