(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete
Harta site Contact     Instagram       
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

Alexandru_Arsinel `Orice actor cauta sa fie aratat cu degetul` Cancan.ro 11.03.2012


Bilete spectacole



Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti, Calea Victoriei nr.33

Alexandru Arşinel sãrbãtoreşte 50 de ani de carierã si, pe 4 iunie 2012, 73 de ani.

11.03.2012
Este unul dintre actorii cei mai cunoscuti, conduce şi gospodãreşte Teatrul de Revistã "Constantin Tãnase" şi este îmboldit de la spate "de cãtre familie sã mã opresc, sã mai ajung şi pe acasã, mãcar dupã 50 de ani".
Se declarã bolnav de teatru, chiar dacã se pune deseori la dispozitia nepotilor.

Alexandru Arşinel spune cã orice actor cautã sã fie arãtat cu degetul pe stradã, iar cine spune cã îl deranjeazã minte:
"Fac parte dintr-un grup restrâns, care n-are voie sã se plângã"
Alexandru Arşinel. Cel mai bun actor de comedie, titlu acordat de Asociatia Umoriştilor din România, şi declarat Cel mai iubit român la Gala Zece pentru România

Reporter: De câti ani conduceti Teatrul de Revistã "Constantin Tãnase"?

Alexandru Arsinel:
Din 1998. A fost o perioadã de foarte mari transformãri ale teatrului din toate punctele de vedere, si de repertoriu, si de logisticã, si de consolidare.
Au fost lucrãri care au durat aproape zece ani si încã mai corectãm unele lucruri.
Anul acesta fac 50 de ani de când sunt aici si cunosteam mai bine decât fostul director problemele teatrului.
De teatru îmi este foarte greu sã mã rup, dar acest lucru probabil cã pânã la urmã se va întâmpla.
Mi-e greu, chit cã sunt îmboldit de la spate de cãtre familie sã mã opresc, sã mai ajung si pe acasã, mãcar dupã 50 de ani.

Rep.: Cine joacã într-un teatru de revistã?

Alexandru Arsinel:
Toti jucãm, de la serviciul administrativ, tehnic, toti suntem implicati în ceea ce înseamnã produsul nostru final, spectacolul.
Sigur cã actorii sunt cei care se expun si ajung în fatã.
Ca plajã de acoperire stãm binisor, avem si actori tineri, si actori de o treaptã medie si suntem noi, cei mai în vârstã, care într-un fel sau altul dãm o anumitã linie artisticã genului atât de iubit si atât de vechi.
Anul ãsta împlinim 140 de ani de la prima manifestare legatã de genul nostru.
E vorba de spectacolul lui Matei Millo, "Apele de la Vãcãresti", din noiembrie 1872, moment pe care am vrea sã-l sãrbãtorim într-un fel sau altul.

Rep.: Actorii care vin aici de obicei rãmân...

Alexandru Arsinel:
Fiecare dintre cei care au ajuns la acest teatru încearcã sã se acomodeze cu genul, sã "fure" meserie de la cei mai experimentati.
Aici trebuie sã dansezi, sã cânti, trebuie sã posezi arta rostirii monologului, sã stii ce înseamnã quiproquo, sã stii ce înseamnã cupletul.
Trebuie sã stii sã scoti maximul dintr-o piesã de "teatru" care dureazã cinci minute.
Doamnã dragã, eu am venit sã stau un an aici, sã-mi fac buletin de Bucuresti, dupã aia sã dau concurs la un alt teatru.
Nici nu stiam bine ce înseamnã teatrul de revistã.
Am venit pentru cã era singurul teatru care dãdea concurs aici si uitati cã, dupã nici un an la Bucuresti, m-am "mânjit" cu genul si n-am mai putut sã plec.
Sunt fericit! Am jucat si în alte teatre, la National, în alte spectacole, dar la acest gen nu am putut sã renunt niciodatã.

Rep.: În schimb ati renuntat la pensie?

Alexandru Arsinel:
Da. E obligatoriu. Dacã pensia mea depãsea acei 1.700 de lei, sau cât era de la Guvern, si cu un leu, se aplica un impozit pe toatã suma. Eu am propus sã fie 1.700 de lei si ce e peste sã fie impozitat pânã la 90 sau 100%, dar ãstia sã fie lãsati întregi. Nu, ai avut ghinionul sã ai 1.701, ai pierdut pensia.
Eu mi-am dorit sã continui proiectele mele de gospodar al teatrului. Legea a apãrut când teatrul nu era gata si am rãmas.
Noi ne rupem mai usor de bani decât de teatru, de meseria asta cu care suntem inoculati, suntem bolnavi de teatru.

Rep.: Se poate trãi din teatru?

Alexandru Arsinel:
Trãiesc toti românii într-un fel sau altul. Unii mai ies în stradã, altii îsi exprimã nemultumirea sau multumirea unde au ocazia.
Eu sunt actor si as fi nedrept cu oamenii din jur dacã m-as plânge.
Sunt un actor destul de solicitat, am multe colaborãri si fac parte dintr-un grup restrâns, hai sã-i zic asa, care n-are voie sã se plângã.
Dar actorii pot, fiind considerati si niste repere - sã zic asa - în lumea artisticã, sã apere interesele tagmei din care fac parte.

Rep.: De apiculturã mai aveti timp?

Alexandru Arsinel:
Nu, am renuntat. Mi s-a întâmplat o nenorocire, mi-au murit 60 de stupi dintr-o neglijentã stupidã a aceluia care se ocupa. M-am supãrat si n-am putut sã o iau de la capãt.

Rep.: Dar la pescuit n-ati renuntat?

Alexandru Arsinel:
Am multe scule si pescuiesc prin diferite lacuri din jurul Bucurestiului.
Sunt de multe ori invitat, dar sã stiti cã nu mi se pune pestele în cârlig. Trebuie sã-l prind pe bune, dacã nu...
Am avut mai multe trofee, am pescuit si în tarã, si în strãinãtate.

Rep.: Ati dat Dolhasca natalã pentru casa de lângã Bucuresti?

Alexandru Arsinel:
Dolhasca nu pot sã o dau pentru nimic în lume, pentru cã sunt rãdãcinile mele acolo, e casa pãrinteascã acolo, am fãcut eforturi mari ca sã o pãstrez, sunt pãrintii mei îngropati acolo, fratele meu cel mare e îngropat acolo, livada, multi copaci plantati de mine în jurul casei... Si atunci întotdeauna mi-e dor de Dolhasca.

Rep.: Vã exersati rusa? Cum ati învãtat-o?

Alexandru Arsinel:
Într-un fel chiar îmi place mai mult rusa decât acum 30 - 40 de ani, când era bãgatã cu forcepsul.
Din cauza rusei nu am învãtat nemteste, mama fiind de origine germanã.
Dar în perioada în care ar fi trebuit sã prind câte ceva în casã s-a renuntat la limba germanã pentru cã nemtii erau deportati si chiar mama si bunica au primit ordin de deportare, însã tata a intrat în partid si a reusit sã le scape.
Ca membru de partid si ceferist, mã rog, ceferistii aveau un statut preferential pe vremea aia, a reusit sã le scape.
Si atunci n-am mai învãtat germanã, nu mai vorbeau în casã, poate doar pe soptite, iar noi nu trebuia sã fim inoculati cu aceastã limbã dusmanã a limbii ruse.
Asa am ajuns sã învãtãm rusã.

Dar dincolo de asta îmi place limba rusã, vorbirea în rusã, îmi plac cântecele rusesti, îmi place tot ce a dat cultura ruseascã.
N-as spune cã perseverez, dar nu mã deranjeazã. M-a scos de câteva ori din încurcãturi.
Am avut o colaborare, cu multi ani în urmã, de vreo zece ani, în Polonia, la Sopot, si aveam un show acolo în luna mea de concediu.
Am început sã învãt poloneza folosindu-mã de rusã si englezã. Erau niste discutii (râde) de un umor extraordinar: începeam în ruseste si sfârseam în englezã si usor, usor îmi notam expresii poloneze ca sã ajung dupã câtiva ani buni sã vorbesc poloneza. Dar n-am mai vorbit-o din ‘79.

Rep.: Niciunul dintre bãietii dvs. nu v-a urmat vocatia. Bogdan Traian este inginer constructor si Cristian Alexandru conduce o firmã. La nepoti se vede ceva?

Alexandru Arsinel:
Nu, copiii nu m-au urmat. Iar nepotii... Maria, cea mare, are 7 ani si e în clasa I, Adrian are 4 ani si Rares se apropie de 3 ani.
Suntem o familie numeroasã. Maria a fost pe la teatru, a fost cu mine în emisiune la un post de televiziune.
Ea e încã contemplativã, încã nu stie încotro sã o ia. Deocamdatã îi place scoala, mã face si un pic de serviciu, pentru cã, din când în când, mã duc si s-o iau de la scoalã si o aduc acasã.
Suntem aproape unii de altii.

Rep.: Sunteti unul dintre cei mai faimosi actori români. Este un titlu incomod pentru dvs.?

Alexandru Arsinel:
Nu, nu, pentru asta ne-am luptat, pentru asta orice actor luptã: sã fie arãtat cu degetul pe stradã.
Cine spune cã îl deranjeazã oamenii, care sunt de fapt spectatorii nostri, minte.
Ãla care zice asta nu este actor, noi pentru asta facem meseria asta.

Rep.: Poate nu se simt bine, se intimideazã...

Alexandru Arsinel:
Ori nu se simt bine, ori nu au ajuns sã fie suficient de iubiti de spectatori si atunci marseazã în ideea cã "nu mã intereseazã".
Nu e adevãrat, noi pentru asta am fãcut meseria, pentru publicul spectator pe care îl avem în salã sau pe stradã sau de aiurea si atunci trebuie sã fii respectuos cu persoanele datoritã cãrora existi ca actor.

5 secrete

1. Repertoriu
În câte roluri joc acum la Tãnase? Cred cã sunt patru spectacole. Si încã suntem ceruti. Lumea întreabã la casã: joacã Stela, joacã X, Y? Si ãsta e un semn bun.

2. Energie
Vitalitatea se trage probabil din activitatea permanentã; uit de ani, uit de multe lucruri, uneori uit chiar si de familie.

3. Dieta
Sotia mea gãteste destul de dietetic, uneori mai scap, pentru cã sunt un pofticios, îmi place sã mãnânc mai ales mâncare gãtitã, grasã. Nu sunt un bãutor, nu cã mã menajez, dar nu mi-a plãcut decât uneori un sprit, un whiskey sau o pãlincã. Dar se impune de la o anumitã vârstã un regim alimentar, miscare prea multã nu fac în afara scenei.

4. Filatelist
Încã sunt pasionat chiar dacã am perioade când mã rup. Colectionez de prin ‘70, de când am început sã am ceva bani. Particip la târguri ca invitat. Am tot ce s-a publicat în mod cronologic, neavând piese mari, de rezistentã, din perioada de dinainte de 1900. Am din perioada Carol timbre nedantelate care au iesit în serii foarte scurte.

5. Internetul
Mai intru din când în când, de obicei îmi copiez niste CD-uri cu muzica mea, care nu se mai gãseste. Am avut o colaborare à la long cu Electrecordul, care nu mai reediteazã CD-urile. Nu prea mai au bani. Atunci am multe solicitãri prietenesti, altfel cred cã m-as bloca, toatã ziua as tãcãni la butoane, vãd ce se întâmplã în jur.

Autor: Manuela Golea 11.03.2012
Articol din >>
http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/alexandru arsinel Interviu

  • Alexandru_Arsinel Interviu Cancan `Orice actor cauta sa fie aratat cu degetul pe strada` 11.03. 2012.Media

  • Alexandru_Arsinel Interviu Cancan `Orice actor cauta sa fie aratat cu degetul pe strada` 11.03. 2012.Media

  • Alexandru_Arsinel Interviu Cancan `Orice actor cauta sa fie aratat cu degetul pe strada` 11.03. 2012.Media


Imagine
Alexandru_Arsinel Interviu Cancan `Orice actor cauta sa fie aratat cu degetul pe strada` 11.03. 2012.Media
Alexandru_Arsinel Interviu Cancan `Orice actor cauta sa fie aratat cu degetul pe strada` 11.03. 2012.Media

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
  © TeatrulTanase.ro 2008 - 2019




       
Search/ Cauta in site

Nume actori, spectacole
Foto, Video
Articole media