MASS MEDIA Adevarul.ro /interviu Arsinel le-a multumit romanilor pentru milioanele trimise acasa +++
|
| • Contact |
|
MASS MEDIA / PRESA «-» GALERIE CARTEA de ONOARE a actorilor din `SURASUL SI LACRIMA SCENEI` si a Reprezentantilor Mass-Media «-» MASS MEDIA Roxana Roseti, Editor `JURNALUL NATIONAL`
Te iubesc, Teatrule de Revistă!
Pentru mine Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” înseamnă o lume pe treptele căreia as fi vrut să mă nasc. Cât de neomenos ar suna, mi-ar fi plăcut să fiu copilul din flori al unei garderobiere de la Teatrul de Revistă. Pe care într-o seară să o fi apucat-o durerile facerii si să mă fi născut undeva în preajma cântecului “Vânzătoarea de plăceri”.
Iar apoi, mai târziu, să pot dansa french cancan-ul pe scena Revistei, într-o întorsătură a destinului care transformă fiica garderobierei în dansatoare. Să pot arunca salul din pene neapărat mov sau rosii în public, să pot chibzui jobenul smechereste pe-o ureche, să pot dansa tango când îmi vine, să o pot imita pe Marlene Dietrich, să îmi închipui că sunt firimitura din palmele lui Edith Piaf…
Dar, într-un suprem efort al imaginatiei, să pot fredona imediat după ce maestrul Constantin Tănase în persoană ironiza personalităti ale vremii sale (vă dati seama cum ar fi ironizat el acum criza?): “Sunt, vânzătoare de plăceri si în taina unei seri îti dau tot ce îmi ceri…”
Teatrule de Revistă, îti dau tot sufletul meu, dacă îmi permiti un dans pe scena ta, în prag de seară, cu aromă de cortină de înaltă clasă, cu aromă de Alexandru Arsinel, de Vasile Moraru, de Nae Lăzărescu, de Cristina Stamate, de Adriana Trandafir, cu aromă de toti cei ale căror nume nu îmi vin în minte acum din cauza emotiei, cu aromă de garderobiere, de masinisti, de dansatoare, cu aromă de tot ceea ce mai vrei tu!
Dragă Teatrule de Revistă, acum vreo trei ani, când brusc mi-am adus aminte că în copilărie îmi doream să mă fac actrită, iar mama mi-a zis că nu se face să ajung o actrită ratată la 38 de ani, mi-am “făcut” o fotografie pe care nu am arătat-o nimănui până acum.
Dar atunci când am făcut-o, gândul meu a fost (nu te mint!) la tine, la ceea ce mi-a zis mama, si la faptul că nu a avut dreptate. Deoarece pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă spectacol nu cunoaste limite si vârstă.
Dragă Teatrule de Revistă, îti dedic această fotografie, sşi închipuie-ti că pe spatele ei scrie:
“Multumesc pentru faptul că m-ai făcut nu femeie, ci spectacol. Te iubesc, Teatrule de Revistă!”.
Roxana Roseti, Editor/Jurnalul Naţional
11 Martie 2009
www.jurnalul.ro/ autor ROXANA ROSETI
| Previous/Precedent |
Te iubesc, Teatrule de Revistă!
Pentru mine Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” înseamnă o lume pe treptele căreia as fi vrut să mă nasc. Cât de neomenos ar suna, mi-ar fi plăcut să fiu copilul din flori al unei garderobiere de la Teatrul de Revistă. Pe care într-o seară să o fi apucat-o durerile facerii si să mă fi născut undeva în preajma cântecului “Vânzătoarea de plăceri”.
Iar apoi, mai târziu, să pot dansa french cancan-ul pe scena Revistei, într-o întorsătură a destinului care transformă fiica garderobierei în dansatoare. Să pot arunca salul din pene neapărat mov sau rosii în public, să pot chibzui jobenul smechereste pe-o ureche, să pot dansa tango când îmi vine, să o pot imita pe Marlene Dietrich, să îmi închipui că sunt firimitura din palmele lui Edith Piaf…
Dar, într-un suprem efort al imaginatiei, să pot fredona imediat după ce maestrul Constantin Tănase în persoană ironiza personalităti ale vremii sale (vă dati seama cum ar fi ironizat el acum criza?): “Sunt, vânzătoare de plăceri si în taina unei seri îti dau tot ce îmi ceri…”
Teatrule de Revistă, îti dau tot sufletul meu, dacă îmi permiti un dans pe scena ta, în prag de seară, cu aromă de cortină de înaltă clasă, cu aromă de Alexandru Arsinel, de Vasile Moraru, de Nae Lăzărescu, de Cristina Stamate, de Adriana Trandafir, cu aromă de toti cei ale căror nume nu îmi vin în minte acum din cauza emotiei, cu aromă de garderobiere, de masinisti, de dansatoare, cu aromă de tot ceea ce mai vrei tu!
Dragă Teatrule de Revistă, acum vreo trei ani, când brusc mi-am adus aminte că în copilărie îmi doream să mă fac actrită, iar mama mi-a zis că nu se face să ajung o actrită ratată la 38 de ani, mi-am “făcut” o fotografie pe care nu am arătat-o nimănui până acum.
Dar atunci când am făcut-o, gândul meu a fost (nu te mint!) la tine, la ceea ce mi-a zis mama, si la faptul că nu a avut dreptate. Deoarece pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă spectacol nu cunoaste limite si vârstă.
Dragă Teatrule de Revistă, îti dedic această fotografie, sşi închipuie-ti că pe spatele ei scrie:
“Multumesc pentru faptul că m-ai făcut nu femeie, ci spectacol. Te iubesc, Teatrule de Revistă!”.
Roxana Roseti, Editor/Jurnalul Naţional
11 Martie 2009
www.jurnalul.ro/ autor ROXANA ROSETI
Acorda pentru MASS MEDIA Roxana Roseti, Editor `JURNALUL NATIONAL` cate puncte crezi ca merita in opinia ta!
|
Imagine
|
||
CARTEA DE ONOARE: Roxana Roseti, Editor `JURNALUL NATIONAL` |
||
| Pagina 1 din 1 |
| Home/Prima pagina | Previous/Precedent | Top |
| Termeni si conditii | Contact |
|
