(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete
Harta site Contact     Instagram       
 



STIRI DIVERSE MEDIA
 11.09.2019 - Lectii de leadership de la Constantin Tanase Revista Cariere.ro
 12.07.2019 - Incepe Stagiunea Estivala a Teatrului de Revista `Constantin Tanase`, proiect sustinut de Catena
 10.06.2019 - Si iata c-au trecut 80 de ani - Spectacol Aniversar Alexandru Arsinel
 04.06.2019 - Maestrul Alexandru Arsinel implineste azi 80 de ani. Articole si emisiuni dedicate artistului apreciat de generatii de romani!
 01.06.2019 - Alexandru_Lulescu ,nascut de Ziua Copilului, cel mai longeviv umorist, a fost sarbatorit, de colegii lui, la Teatrul de Revista
 27.03.2019 - Actorii din lumea intreaga sarbatoresc Ziua Mondiala a Teatrului! La Multi Ani tuturor iubitorilor de Teatru si slujitorilor acestuia!
 02.03.2019 - Vasile_Muraru merge in fiecare primavara in Moldova, sa puna un martisor pe mormsntul fostului coleg de scena, Nae Lazarescu (Libertatea.ro)


TRCT CENTRUL DE PRESA
Nume Pct
1.Teatrul de Revista `C.Tanase` pe harta Festivalului B-FIT IN THE STREET  
2.Alexandru_Arsinel `Si iata c-au trecut 80 de ani`Spectacol aniversar FOTO  
3.TEATRUL de REVISTA `C-tin Tanase` Bucuresti va invita la NOAPTEA MUZEELOR 2019  
4.Ziua_Mondiala a Teatrului, initiativa Institutului International de Teatru din 1961  
5.Campania Nationala Uniter `Artistii pentru artisti` Spectacole si Ambasadori  
6.Gala SENIORILOR de 5 STELE, eveniment CSMB 2019 la Teatrul `C.Tanase`  
7.Teatrul de Revista `C-tin. Tanase` in Presa 2015-2018  
8.TRCT PREMII, DISTINCTII, DIPLOME  
9.TRCT Cronici, Recomandari, Testimoniale, Recenzii  
10.GALERIE VIDEO SPECTACOLE  
11.GALERIE FOTO SPECTACOLE  
12.ISTORIC ARHIVA DE AUR  
13.TRCT PARTENERI ce sustin activitatea Teatrului  
14.Alexandru_Arsinel Articole in Presa 2013-2019  
..continua..


Contact Webmaster
     


Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator  

Cristian_Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011.Media


Bilete spectacole

Reddit
Digg It
Tumblr


Cristian_Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul
Decembrie 2011.Media

Potrivit actorului Teatrului Constantin Tănase, ritmul unui actor ar trebui să fie acela al unui atlet, să aibă cursuri de dans, cursuri de vocalize, de cântat, să ştie să rostească un cuvânt într-o melodie

CRISTIAN SIMION: „SCOLILE DAU PE BANDA RULANTa ACTORI CARE NU-SI GASESC LOCUL.”

REP.: Faceţi parte din noua generaţie de actori foarte talentaţi. Vorbind despre copilărie, sunteţi parte din aşa zisa categorie „cu cheia de gât”?
Cristian Simion: Eu am crescut la casă, deşi părinţii mei stăteau la bloc. Nu am stat niciodată cu cheia de gât, am crescut la curte împreună cu bunicii mei. Eu mă simţeam bine atâta vreme cât părinţii mei nu apăreau în peisaj.

REP.: De ce spuneţi asta?
Cristian Simion: Adică, atunci când apăreau, îmi părea rău că pleacă. Pentru că mie mi-a plăcut foarte tare să stau cu bunicii. Ei m-au crescut de la patru luni şi asta a însemnat un avantaj pentru mine dar şi un dezavantaj pe planul părintesc. Nu am avut părinţii foarte aproape. Ei stăteau la depărtare de câteva cartiere, în oraşul Galaţi, unde m-am şi născut.

REP.: Gândindu-vă la parfumul copilăriei, ce sertare din categoria amintirilor deschideţi în prezent?
Cristian Simion: Era o atmosferă extraordinară. Pe vremea aceea nu exista „bombardamentul” acesta cu foarte multe informaţii.

REP.: Cum vă petreceaţi timpul?
Cristian Simion: Mergeam la teatru foarte des, citeam, aveam o mulţime de jocuri care ţineau de logică. Într-un fel era un avantaj atunci din punctul ăsta de vedere pentru că dezvolta omul din tine. Acum mă uit la fetiţa mea şi ne surprinde în fiecare zi cu câte un cuvânt.

REP.: Se dezvoltă mult prea repede copiii din ziua de astăzi?
Cristian Simion: Într-adevăr, copiii de astăzi parcă nu-şi mai trăiesc copilăria ca cei din generaţiile anterioare. Se maturizează mult prea repede.

REP.: Ce meserie doreaţi să aveţi atunci când eraţi copil?
Cristian Simion: Dintotdeauna mi-a plăcut mediul acesta al actorilor. De când am deschis ochii am admirat mari artişti cum ar fi Bănică, Bibanu. Îi vedeam la televizor, în acele albume duminicale, în acele revelioane, emisiuni de divertisment. Eram efectiv fascinat.

REP.: Cei din familie aveau legături cu partea artistică, v-au îndemnat în vreun fel să iubiţi actoria?
Cristian Simion: Absolut nimeni. Þin minte că mama a făcut o perioadă pian şi dansuri populare. Probabil că de la ea am prins drag de latura asta artistică, dar şi de la bunica mea, care era extrem de talentată şi la cântat şi la dansat. Dar ele nu au continuat lucrul acesta, numai eu am continuat studiile.

REP.: Cum au fost serbările din cadrul şcolii primare, eraţi timid?
Cristian Simion: Eram extrem de timid. Trăgeau de mine învăţătoarele şi profesoarele să intru în serbări. Cred că făceam totuşi o impresie bună pentru că lumea era pe jos de râs.

REP.: Când v-aţi detaşat de această timiditate?
Cristian Simion: Foarte târziu. Nici în facultate nu am scăpat de timiditate. Eram pur şi simplu încremenit. Când trebuia să fac ceva în domeniul actoricesc îmi era foarte greu.

REP.: La 15 ani aţi trecut prin experienţa Revoluţiei. Ce vă aduceţi aminte din acea perioadă?
Cristian Simion: Era un film pentru mine. Mi-am dat seama abia după două zile de importanţa situaţiei. Auzeam împuşcături, vedeam la televizor tot felul de scene printre care şi oameni decedaţi. La ora respectivă mă gândeam că pică Ceauşescu. Aşa... şi?...

REP.: Aşadar Revoluţia din 1989 vi s-a părut o mare regie...
Cristian Simion: Exact! Eu îl vedeam pe Caramitru, credeam efectiv că este un film. Mai apoi, văzând imaginile mi-am dat seama, după câteva zile, că lucrurile sunt foarte serioase. Þin minte că a doua sau a treia noapte s-a auzit o împuşcătură foarte aproape de casa noastră. Era un penitenciar mare din Galaţi în vecinătate şi probabil cineva a încercat să evadeze. A
fost emoţionant dar părerea mea este că au murit degeaba nişte oameni.

REP.: Cât au contat cursurile de la ªcoala de Artă din Galaţi?
Cristian Simion: Am urmat această şcoală, în perioada '92-'93. Þin minte că profesorul meu Grig Dristaru m-a ajutat foarte mult să mă „dezgheţ” şi îi mulţumesc pe această cale. Au fost unele dintre cele mai frumoase momente. Aceste cursuri mi-au deschis orizontul către meseria de actor. Dacă până atunci vedeam la televizor sau dacă mai participam la câte
o serbare, din momentul acela am înţeles litera „A” a acestei meserii. Am început să învăţ poezii şi să îmi dau seama ce înseamnă profesia de actor.

REP.: Care au fost primele spectacole în care aţi fost protagonist?
Cristian Simion: Am participat la câteva spectacole. Erau un fel de gale ale ªcolii de Artă, unde participam ca actor dar şi ca prezentator.

REP.: Vă prinde mai bine postura aceasta de prezentator?
Cristian Simion: Þin minte că de atunci mi se trage mie chestiunea aceasta cu prezentarea. Am o mare emoţie când sunt pus să prezint, pentru că la început am făcut o mare gafă. Într-o poezie de-a lui Marin Sorescu, „Rânduieli”, este un pasaj în care spune că lumea s-a întors cu fundul în sus. Eu am spus-o într-un mod mai tranşant. Bineînţeles că lumea a râs dar eu m-am înroşit, înverzit, albăstrit... Îmi venea să ies de pe scenă, simţeam că nu mai ajung să ies de pe scenă. Mi se părea interminabil drumul dintre microfon şi culise. Probabil că am spus altfel pentru că am gândit-o de prea multe ori şi a ieşit porumbelul...

REP.: S-a întors lumea cu fundul în sus?
Cristian Simion: Da! Chiar din anii '90 a început să se întâmple asta. Nu vreau să comentez mai multe pe tema asta pentru că toată lumea o ştie.

REP.: De la cursurile ªcolii de Artă din Galaţi aţi optat pentru Facultatea de Teatru din Brăila. Părinţii au văzut cu ochi buni această alegere?
Cristian Simion: În şcoala generală şi în liceu îmi tot scriam pe caiete: IATC, actorie, actor. Eram înnebunit după asta. Mama m-a întrebat înainte de bacalaureat ce facultate vreau să urmez. Eu am spus hotărât că vreau să dau la actorie.
Ai mei credeau că nu vorbesc foarte serios. Tatăl meu vroia să mă facă militar de carieră. Mama mea vroia să mă facă poliţist sau stomatolog. După ce am absolvit bacalaureatul, ai mei m-au întrebat din nou unde vreau să dau. Au înţeles că eu chiar îmi doresc asta când am intrat la facultate.

REP.: Cum era văzută această meserie de părinţii dumneavoastră?
Cristian Simion: Părinţii mei au încercat să îmi deschidă ochii, ei vedeau meseria de actor ca fiind superfluă. Mai târziu şi-au dat seama că este foarte serioasă. Întâmplarea fericită, deşi la ora respectivă era nefericită, a făcut ca o mătuşă de-a mea să vadă un anunţ în ziar cu date privitoare la admiterea la facultatea particulară în Brăila înfiinţată de George Motoi. Am intrat acolo. Fiind foarte aproape de casă, făceam naveta. Privind acum în urmă a fost o perioadă mai frumoasă
ca în Bucureşti. Acolo veneau Radu Beligan, Virgil Brădăţeanu, foarte mulţi oameni cu adevărat mari. L-am avut ca profesor pe Victor Moldovan, un mare profesor de teatru. A fost cea mai bună atmosferă de a învăţa meseria asta.

REP.: Ce v-a marcat în acea perioadă?
Cristian Simion: Citeam Constantin Sergheevitci Stanislavski. El avea laboratorul lui de creaţie şi de dezvoltare a teatrului şi se închidea undeva într-o fermă şi acolo rămânea pur şi simplu cu lunile. În 1897, a fost cofondatorul Teatrului de Artă din Moscova, alături de Vladimir Nemirovici-Dancenko. Una dintre primele piese puse în scenă a fost Pescăruşul al lui Anton Cehov. În Teatrul de Artă, Stanislavski a început dezvoltarea faimosului său "Sistem", bazat pe tradiţia realismului lui Alexandr Puşkin. El este părintele actoriei moderne.

REP.: Aţi fost distribuit în piesele de teatru încă din acea perioadă?
Cristian Simion: Cum am intrat la facultate m-au şi distribuit într-o figuraţie unde trebuia să pun două scaune. Scaunele respective nu le aşezam niciodată bine. Trebuia să le pun într-un anumit ritm şi fel, pe o anumită replică. Era o întreagă nebunie, m-am întrebat dacă pot poţi să muţi şi munţii din loc. Erau zile şi zile de repetiţii monstruoase, a fost foarte greu! După această figuraţie am trecut direct la roluri principale. Am fost onorat să mi se întâmple lucru ăsta, şi speriat în acelaşi timp, pentru că un regizor ca Grigore Gonza mi-a dat un rol principal în „Domnişoara Anastasia”.
Jucam rolul Luca. Încă din perioada facultăţii am colaborat cu Teatrul Maria Filotti din Brăila. Acolo a fost cel mai mare prag al meu de început de meserie. Acolo spectatorii plângeau în sală, iar când am ieşit la aplauze eu şi Anastasia pur şi simplu lumea plângea şi ovaţiona în acelaşi timp...

REP.: Cum aţi trăit această senzaţie?
Cristian Simion: Când s-a deschis cortina şi când am văzut că lumea mă aplaudă, mi-a deschis un nou orizont. Este o meserie extraordinară!

REP.: Cu ce regizori aţi mai colaborat în acea perioadă?
Cristian Simion: Am mai lucrat cu Alexa Visarion, Cătălina Buzoianu... Am avut şi o nominalizare pentru un rol în Chira Chiralina. la Piatra-Neamţ. la categoria interpretare.

REP.: Sunteţi construit pentru rolurile de june-prim?
Cristian Simion: Eu sper să nu! O perioadă mi-a plăcut această impresie. dar nu e bine să te bage lumea într-un stereotip, într-un lucru în care eu nu m-am regăsit niciodată. Poate doar la început, în primele spectacole. La un moment dat, prin faptul că joci mereu roluri de june-prim ar fi nedrept pentru tine ca actor să spui că te simţi bine. Înaintezi în vârstă, trebuie să gândeşti practic. Nu ai cum să te stabileşti într-un singur gen. Am vrut întotdeauna să diversific, la facultate, în Bucureşti, am jucat numai roluri negative alese special. De multe ori în rolurile negative găseşti esenţa, multe valenţe, personajul este mult mai complex.

REP.: Aţi trecut printr-un moment de cumpănă atunci când aţi dat pentru prima oară examenul la UNATC.
Cristian Simion: Într-adevăr, a fost un şoc pentru mine. Nu am luat din prima. Am picat în 1995. Am fost primul sub linie. Stăteam în fiecare zi la telefon şi sunam din Galaţi... Nu-mi venea să cred, luasem o notă mare. Mă pregătisem foarte bine! A fost ceva total neaşteptat.

REP.: A urmat anul de graţie 1996...
Cristian Simion: Exact, în acel an am intrat cu o medie mai mică. A fost iarăşi un şoc pentru mine. Facultatea din Bucureşti mă obliga să uit tot ceea ce învăţasem până atunci. Aşa ziceau ei!

REP.: Aveau dreptate profesorii?
Cristian Simion: Nu au avut deloc dreptate. Trebuia să uit tot ce jucasem pe scena din Brăila şi din alte turnee? Bineînţeles că nu. Meseria asta se fură... Cu mine s-a lucrat şi uneori nu s-a putut lucra.

REP.: Cum a început colaborarea cu Teatrul de Revistă Constantin Tănase?
Cristian Simion: S-a petrecut întâmplător. Treceam pe Calea Victoriei, aveam într-o mapă mai multe CV-uri şi am văzut Teatrul Constantin Tănase. Nici nu ştiam cu ce se mănâncă. Am intrat şi m-am dus la resurse umane, iar doamna de
acolo m-a îndemnat să intru pe o uşă care era deschisă. Am băgat capul pe uşă să văd dacă e cineva înăuntru. Eram împietrit!
Domnul Alexandru Arşinel mi-a făcut semn cu degetul să intru. Am intrat şi astfel m-am întâlnit cu dumnealui. M-a întrebat cine sunt şi ce vreau, iar eu am răspuns că sunt Cristian Simion şi că vreau să muncesc. În cinci minute aveam un rol în teatru. Pentru asta îi mulţumesc foarte mult, mi-a dat girul. Am stat o jumătate de oră de vorbă şi cred că i-a plăcut de mine. Am jucat pentru prima dată aici o piesă pentru copii. De atunci a început aventura mea la Teatrul Constantin Tănase.

REP.: A urmat o perioadă plină în care v-aţi întâlnit cu marii actori ai României. A fost aşa cum vă aşteptaţi?
Cristian Simion: Nu aveam de unde să ştiu. La început eram ca vrăjit. Am cunoscut apoi o serie de mari actori precum Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Stela Popescu, Alexandru Arşinel.

REP.: Cum a fost acomodarea la acest nou gen de teatru?
Cristian Simion: Eu făcusem înainte dramă, acum era teatru de revistă. Uşor, uşor, m-am obişnuit cu noile cerinţe. Doamna Stela Popescu îmi spunea că degeaba placi tu revista dacă ea nu te place pe tine. Cred că asta se întâmplă în timp.

REP.: Sunteţi considerat ca fiind unul dintre „moştenitorii” teatrului de revistă...
Cristian Simion: Eu am aproape 11 ani de când lucrez la teatrul de revistă şi îmi place să cred că sunt unul dintre aceşti „moştenitori”.

REP.: Povestiţi-ne o întâmplare şocantă care vi s-a întâmplat pe scena de teatru sau pe platoul de filmare.
Cristian Simion: Am tras 32 de duble la un film. Nu i se întâmplase în istoria regizorului respectiv. Nu ştiam să trag cu pistolul şi îmi era frică. Þin minte că ori nu îmi pocnea capsa, ori nu apăsam destul de tare ca să pocnească. Era un pistol adevărat. Probabil m-am lăsat intimidat şi mai uitam şi replica sau nu o spuneam corespunzător. A fost groaznic.

REP.: Care a fost prima filmare în care aţi jucat?
Cristian Simion: A fost o filmare cu doamna Maia Morgenstern şi cu domnul Mircea Rusu. Viaţa unui actor este ca un carusel, se pot întâmpla multe lucruri frumoase şi mai puţin frumoase.

REP.: Este greu să te menţii în top?
Cristian Simion: Nu ai cum să te menţii în top, viaţa oricărui om este compusă din urcuşuri şi coborâşuri. Poate fi o perioadă lungă de succese, poate urma o perioadă mai neagră.

REP.: Ce modele aveţi?
Cristian Simion: Mi-au plăcut foarte tare Amza Pellea, Bibanu. De afară, pot să îi pun în categoria actori preferaţi pe Anthony Hopkins, Anthony Quinn, care pentru mine este cel mai mare actor de film născut vreodată. Pe partea de comedie îmi place de Robin Williams. Învăţ în fiecare zi de la colegii mei din teatru. Am un respect mare pentru Victor Rebengiuc, cel mai mare actor în viaţă.

REP.: Sunteţi profesor de actorie, lucraţi cu cei mici. Este greu?
Cristian Simion: Sunt îndrumătorul unor copii din grădiniţe, unde chiar am avut nişte satisfacţii enorme. Dat fiind faptul că acei copii au terminat, ei şi acum mă sună să îmi spună poezii, deşi au ajuns la 10-12 ani. Ei vor să facă această meserie şi sunt plini de entuziasm. Sper să rămână la aceeaşi concluzie şi mai târziu.

REP.: Este mai greu să lucrezi cu adulţii?
Cristian Simion: Da. Adulţii sunt mai dezordonaţi şi au mintea în zece zări. Copiii se concentrează extraordinar de bine, când le place şi reuşeşti să-i prinzi. Este foarte uşor să lucrezi cu ei. Cele mai mari rezultate şi satisfacţii le avem în copii.

REP.: De cât timp jucaţi rolul de tată şi cum este acest univers?
Cristian Simion: Fetiţa mea are trei ani şi nouă luni. Suntem în perioada întrebărilor. De ce-ul este în fiecare zi, de dimineaţa până seara. Uneori ai răbdare, alteori nu. Încerc să am multă răbdare... Ne certăm. Are foarte multă personalitate,
la fel ca şi mama ei. Este o luptă cruntă între mine şi copilul meu. A început să înţeleagă multe lucruri.

REP.: Cunoaşte replicile dumneavoastră din spectacole?
Cristian Simion: Absolut, da! Mă pune pe gânduri. Sper să nu facă meseria asta. Chiar am să fac tot posibilul să nu o facă.

REP.: De ce spuneţi lucrul ăsta?
Cristian Simion: Pentru că este foarte greu în România. Din păcate... Dacă vrea totuşi să facă această meserie atunci să practice în străinătate. În afară un actor reuşeşte să trăiască decent, în România nu poate trăi deloc.

REP.: Trăim într-o epocă informatizată. Tehnologia poate fi considerată salvatoare dar şi un inamic al copilăriei. Sunteţi de acord cu această afirmaţie?
Cristian Simion: Cred că părinţii trebuie să-şi protejeze, cel puţin la început, copiii de calculator. Toată lumea are un calculator în casă şi copiii sunt înebuniţi după tehnică. Dacă îi laşi foarte mult în preajma calculatorului, rişti ca acei copii să rămână în urma celorlalţi. Este destul de frustrant pentru părinţi. Prea multă informaţie strică. Din punctul meu de vedere,
„pe piaţă” circulă foarte multe mesaje greşite şi needucative. Primii şapte ani, acei ani de acasă, sunt cei mai importanţi. Cred că părinţii trebuie să se implice şi să dea copilul la un sport, să îi dea să citească, să vadă filme de calitate.

REP.: Televiziunea face parte din viaţa dumneavoastră. Cum se împacă cu teatrul?
Cristian Simion: Am avut câteva experienţe destul de pregnante, care şi-au pus o ştampilă foarte clară pe mine. Am fost co-prezentator la „Surprize, surprize”, pe o perioadă de un sezon. Fiind o producţie deosebit de mare şi având o audienţă fantastic de mare, am avut o foarte mare ambiţie să reuşesc din acest punct de vedere. A fost o amprentă semnificativă asupra mea, am înţeles ce înseamnă televiziunea.

REP.: Ne lipsesc acele şcoli de actorie care să îndrepte artistul direct către film? În România, ªcoala de Actorie se axează pe teatru, mai puţin pe film.
Cristian Simion: Am fost un pic dezamăgit de UNATC pentru că, din punctul ăsta de vedere, a avut mari lacune. Existau nişte aşa-zise cursuri, care ne-au ajutat foarte mult. Am înţeles filmând ce înseamnă actoria de film. Am căpătat ceva experienţă în domeniul acesta, al filmului de televiziune, în primul rând.

REP.: Ce ar trebui schimbat?
Cristian Simion: În UNATC am înţeles că nu ar mai fi profesori. Un actor care termină facultatea trebuie să ştie să danseze foarte bine, să cânte, să devină un artist cât mai complet. Acestea sunt minusurile de la noi. Nici nu ne comparăm cu ce se întâmplă "afară". Am văzut un spectacol în Madrid, unde actorii dansau şi cântau patru ore şi jumătate. În România
nu vezi aşa ceva! Dacă vine cineva să regizeze un spectacol de genul musical, acesta are o reţetă importată din străinătate, aceleaşi mişcări, aceeaşi muzică... Noi nu facem nimic altceva decât să executăm o reţetă din alte ţări. Se găsesc într-un final actori care să şi cânte şi să danseze dar nu într-atât de bine ca cei de afară. Ritmul unui actor ar trebui să fie acela al unui atlet, să aibă cursuri de dans, cursuri de vocalize, de cântat, să ştie să rostească un cuvânt într-o melodie. Acest lucru nu se întâmplă la noi. Vezi că şcolile dau pe bandă rulantă actori care nu-şi găsesc locul. Teatrul Constantin Tănase, din fericire pentru mine, mi-a oferit totul. Eu mi-am dorit să fac şi musical.

REP.: Ce proiecte urmează pentru Teatrul de Revistă?
Cristian Simion: Sper să facem proiecte şi mai mari decât până acum în care să putem demonstra că noi, cei care practicăm genul acesta, o facem foarte bine. Nu mai poţi trăi în secolul XXI numai cu Shakespeare, Cehov, trebuie căutaţi autori noi care trebuie stimulaţi.

REP.: Ce piese originale se joacă la Teatrul Constantin Tănase?
Cristian Simion: Aici s-a montat o piesă muzicală „O premieră furtunoasă”, de Octavian Sava şi Cezar Ghioca, iar muzica este compusă de marele compozitor Marius Þeicu. Este pur muzical românesc! Nu ştie multă lume. Nu din cauza noastră, fiindcă noi am făcut publicitate. Din cauză că UNITER-ul nu se interesează, mass-media care se interesează mai mult de starlete şi de oamenii care nu au nicio valoare.

REP.: Asta gustă publicul sau numai asta emit televiziunile?
Cristian Simion: A doua variantă. Dacă ieşim într-un sondaj pe stradă, o să vedem că mai multă lume preferă artiştii mari în detrimentul celorlalţi. Ce o fi însemnând rating nu pot să-mi dau seama... Din păcate televiziunile particulare sunt mult prea comerciale. Ar trebui să existe o alternativă. Publicul este avid după artişti adevăraţi. Nu degeaba faci studii pentru
meseria asta, nu degeaba citeşti mii şi mii de cărţi.

REP.: Teatrul poate schimba atitudinea unui popor?
Cristian Simion: Poate schimba o mentalitate, poate schimba esenţa gândirii unui popor. Dacă lumea ar prefera să închidă televizorul şi să citească o carte... Sigur că este mai comod să butonezi la telecomandă. Dar schimbă canalul, uită-te la ceva educativ. Există Discovery, oameni buni!

REP.: Vine lumea la spectacole?
Cristian Simion: Lumea vine la spectacole, dar mi-ar plăceasă rupă uşile, la figurat vorbind. Biletele sunt foarte ieftine. Sigur că suntem într-o perioadă de mizerie politicienească, dar ar trebui să căutăm lucrurile de valoare. Numai aşa putem să le găsim: într-un teatru, la cinematograf, la un spectacol...

REP.: Le este teamă oamenilor să mai iasă din case?
Cristian Simion: Aici intervine şi comoditatea. Din punct de vedere psihologic, pierzi foarte mult dacă nu te duci la un teatru. Fără să îţi dai seama „înghiţi” o mulţime de mizerii pe când la teatru te cureţi.

REP.: Vă doriţi să practicaţi această meserie peste hotare?
Cristian Simion: Mi-aş dori foarte tare. Dacă ar fi să colaborez în filme străine, cred că aş urma această cale, măcar pentru o perioadă. Din păcate, aici intervin „românaşii” noştri, care distribuie actorii în filmele venite de afară, produse cu bani din străinătate. Eu nu am participat niciodată la un casting pentru cinematografia românească. Am avut o colaborare fericită la un film franţuzesc unde, din fericire, nu am fost distribuit de firmele de casting româneşti.

REP.: Ce este în neregulă cu aceste firme de casting din România?
Cristian Simion: Te jecmănesc de bani şi de energie. Nu poţi să pătrunzi dacă nu renunţi la bani, dacă nu stai la o bere cu ei... Ei sunt găşti pur româneşti. Nu spun că în străinătate nu sunt găşti dar ei merg pe principiul „hai să facem bani” şi „omul potrivit la locul potrivit”. La noi vezi aceeaşi actori în filmele româneşti. Nu am nimic cu actorii mari. Vorbesc de categoria tânără, care se rotesc între ei cu regizorii şi ajung la Cannes, dar nu la cea mai importantă secţiune. Se poate mult mai mult! Trebuie să existe transparenţă şi corectitudine.

REP.: Aveţi vreun mesaj pentru cititorii noştri?
Cristian Simion: Trebuie să rămânem optimişti şi trebuie să avem mult mai multă atitudine. Îndemn cititorii dumneavoastră să vină la teatru şi să ne lase să le deschidem un nou orizont.

A consemnat,
Cătălin VăCARU

DETALII SPECTACOLE CLICK PE SECTIUNEA DORITA

Bilete

Program

Media

CronMed

Distributie

Foto

Video

  • Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011

  • Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011

  • Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011


Imagine
Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011
Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011
Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011
Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011
Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011
Cristian Simion Interviu Exclusiv in Investigatorul Decembrie 2011

    Pagina 1 din 1   


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator Top



Cristian_Simion actor, aniversare ziua de nastere 14.12. La multi ani!

CRISTIAN_SIMION Spectacole FOTO, INTERVIURI

TRCT Spectacole Program Repertoriu




 Teatrul Constantin Tanase



Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
  © TeatrulTanase.ro 2008 - 2019




       
Search/ Cauta in site

Nume actori, spectacole
Foto, Video
Articole media