(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete
Harta site Contact     Instagram       
 



STIRI DIVERSE MEDIA
 11.09.2019 - Lectii de leadership de la Constantin Tanase Revista Cariere.ro
 12.07.2019 - Incepe Stagiunea Estivala a Teatrului de Revista `Constantin Tanase`, proiect sustinut de Catena
 10.06.2019 - Si iata c-au trecut 80 de ani - Spectacol Aniversar Alexandru Arsinel
 04.06.2019 - Maestrul Alexandru Arsinel implineste azi 80 de ani. Articole si emisiuni dedicate artistului apreciat de generatii de romani!
 01.06.2019 - Alexandru_Lulescu ,nascut de Ziua Copilului, cel mai longeviv umorist, a fost sarbatorit, de colegii lui, la Teatrul de Revista
 27.03.2019 - Actorii din lumea intreaga sarbatoresc Ziua Mondiala a Teatrului! La Multi Ani tuturor iubitorilor de Teatru si slujitorilor acestuia!
 02.03.2019 - Vasile_Muraru merge in fiecare primavara in Moldova, sa puna un martisor pe mormsntul fostului coleg de scena, Nae Lazarescu (Libertatea.ro)


TRCT CENTRUL DE PRESA
Nume Pct
1.Teatrul de Revista `C.Tanase` pe harta Festivalului International de Teatru B-FIT IN THE STREET  
2.Alexandru_Arsinel 80 de ani de viata Spectacol aniversar FOTO  
3.TEATRUL de REVISTA `C-tin Tanase` Bucuresti va invita la NOAPTEA MUZEELOR 2019  
4.Ziua_Mondiala a Teatrului, initiativa Institutului International de Teatru din 1961  
5.Campania Nationala Uniter `Artistii pentru artisti` Spectacole si Ambasadori  
6.Gala SENIORILOR de 5 STELE, eveniment CSMB 2019  
7.Teatrul de Revista `C-tin. Tanase` si activitata sa in Presa 2015-2018  
8.TRCT Cronici, Recomandari, Testimoniale, Recenzii  
9.GALERIE VIDEO  
10.GALERIE FOTO SPECTACOLE  
11.TRCT PARTENERI  
12.TRCT PREMII, DISTINCTII, DIPLOME  
13.ISTORIC ARHIVA DE AUR  
14.Alexandru_Arsinel Articole in Presa 2013-2019  
..continua..


Contact Webmaster
     


Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator  

Cristina_Stamate (08.02.1946-27.11.2017) Autoportret Interviu Rador.ro 08.02.2016


Bilete spectacole

Reddit
Digg It
Tumblr


Autoportret Cristina Stamate
Publicat în 08 Feb 2016
de : Adi Mondiru

Actriṭa Cristina Stamate a avut toate calitãṭile pentru a deveni vedetã – talent, frumuseṭe naturalã, scânteie – ṣi a devenit! La Institutul de Artã Teatralã ṣi Cinematograficã a intrat pe când avea 17 ani. Acolo a fost o studentã remarcabilã, la clasa regizorului Alexandru Finṭi ṣi mai apoi a Sandei Manu. A absolvit în 1967 ṣi, dupã un stagiu de doi ani la Teatrul din Arad, a venit la Bucureṣti, la Teatrul de Revistã „Constantin Tãnase”. În zeci de spectacole la Teatrul de Revistã, la Teatrul Naṭional de Televiziune ṣi la Teatrul Naṭional Radiofonic actriṭa plinã de umor Cristina Stamate ṣi-a fãcut spectatorii sã se binedispunã ṣi sã o admire. şi-a pus în valoare simṭul umorului, ironia ṣi autoironia ṣi a devenit foarte îndrãgitã. A învãṭat copiii sã joace mici roluri, fãcându-i mai încrezãtori în ei înṣiṣi ṣi mai pregãtiṭi pentru viaṭã.

Despre calea dulce-amãruie pe care a parcurs-o ca vedetã a povestit într-un interviu acordat în 2013, pentru Arhiva de istorie oralã. Astãzi, de ziua actriṭei Cristina Stamate, vã oferim câteva fragmente transcrise ṣi unul audio care, împreunã, alcãtuiesc un autoportret fermecãtor.

Tu, sã intri la teatru? Pãi tu nu te uiṭi cum arãṭi?!

„Fratele meu mijlociu a dat la [Facultatea de] Teatru înaintea mea ṣi a picat, cu un an înainte. […] A dat la Teatru, a picat ṣi anul urmãtor a dat la Medicinã ṣi a intrat. […] şi avea prieteni numai de-ãṣtia mari ṣi artiṣti, cu chefuri, cu nu ṣtiu ce. şi-mi spunea tot timpul mie: „Tu, sã intri la teatru?! Pãi tu nu te uiṭi cum arãṭi?!„ El avea prietene care cãzuserã la Teatru, erau frumoase toate, erau gãtite, fardate… Eu eram un pepenaṣ, aṣa, dolofãnicã – am slãbit dupã aia – ṣi nefardatã, nu ṣtiam, mama nu se farda, nu mã fardam nici eu, cã aṣa e, de unde sã ṣtii cum e?! Deci m-am dus aṣa „încurajatã„, dar cu cel mare, fratele cel mare… […]

Si n-am ṣtiut cã la examenul ãla profesorii stabiliserã cã cea mai mare notã e 8, cã ei nu dau mai mult de 8 […] la admitere. şi au luat buletinul ṣi când… nu ṣtiu, am luat 7,90, aṣa ceva. Eu eram elevã foarte bunã la Sfântul Sava, pentru mine 7 ṣi ceva era o cãdere îngrozitoare! şi când m-am dus la fratele meu pieritã, vânãtã, spãimitã ṣi am zis: „7,90„ ṣi în jur au fost niṣte urale, cã n-am ṣtiut cã era cea mai mare notã care s-a luat pânã atunci! şi cât am stat eu jos a deschis una geamul de sus de unde se dãdea examen ṣi a strigat „Mamaie!„, cã era di la Moldova, „mamaie, duoi!„”

Maestre, eu mã transfer la Filologie

„Pe vremea aceea se fãceau doi ani eliminatorii, primii doi. […] Era o chestie foarte deṣteaptã, cã ṣcoala se fãcea foarte bunã ṣi puteai sã te transferi la Filologie în anul urmãtor. şi în anul I doamna profesoarã, Sandina Stan o chema, de la Vorbire scenicã mi-a zis: „Domniṣoarã, dumneata cu vocea asta n-ai sã faci niciodatã teatru.„ şi am crezut-o! Pentru cã mie mi se pãrea cã oamenii nu pot sã mintã, nu pot sã se joace cu viaṭa nimãnui, oamenii nu pot sã emitã idei, pãreri, verdicte fãrã sã ṣtie ce spun. şi atuncea am vrut sã mã transfer – aveam 10 la actorie – am vrut sã mã transfer la Filologie, cã am zis cã nu mai pierd timpul…

Si m-am dus la profesorul Finṭi ṣi am zis: „Maestre, eu mã transfer la Filologie.„ „De ce?„ „Pentru cã mi-a zis doamna Sandina Stan cã eu în viaṭa vieṭilor mele n-o sã pot sã fac teatru, pentru cã n-am voce de teatru, cã am o voce proastã de teatru„. şi atunci maestrul Finṭi mi-a spus aṣa: „Ia gândeṣte-te tu, iubito„ – el era un mare regizor, el lucra cu toṭi artiṣtii mari! – „Beligan are voce de teatru?…„ M-am gândit un pic ṣi am zis nu. „Birlic are voce de teatru?„ „Nu!„ „Rãmâne aṣa: dacã…„ – ṣi a repetat de douã ori „dacã„ – „dacã tu ai talent, rãmâne sã transformi acest defect într-o calitate. şi cine te aude vreodatã, sã zicã: aha! e cutare…„ şi acuma de câte ori aud în piaṭã, oriunde, cã „Vai, doamnã, cã dupã voce v-am cunoscut!„ ridic ochii cãtre cer ṣi-i mulṭumesc maestrului Finṭi cã m-a oprit din drum. Cã dacã nu era el!…”

Eu eram explozivã, eu fãceam fabule, fãceam toate, fãcusem dans…

„În primul an de facultate am fãcut un rol, scenã dintr-o piesã care-mi era… eu nu simṭeam s-o fac aṣa. şi el m-a condus tot timpul altfel, ceva care mi-era foarte strãin mie. Am fãcut cu greu dar, mã rog, am reuṣit. şi mi-au spus ceilalṭi, am aflat ce s-a întâmplat. La examen au vrut ceilalṭi profesori din comisie, de la celelalte clase, au vrut sã-mi dea 8. şi el a zis: „Nu, ei îi daṭi 10, mie îmi daṭi 8! Ea a fãcut fix cum am vrut eu… Ea nici n-a vrut aṣa, eu am vrut aṣa!…„ El a ṣtiut cât a luptat cu mine ca sã fac cum vroia el, vroia ceva rigid, aspru, eu eram moale, dulce ṣi aṣa. şi eu am hotãrât cã sunt asprã, rigidã ṣi aṣa.

De ce a vrut aṣa?

El aṣa simṭise!… eu cred cã el a vrut sã mã provoace. Eu cred cã […] genul melodramatic el l-a descoperit la mine. Eu am fãcut în anul I de facultate Sonia din Unchiul Vania, care este o învinsã, care este o fragilã care este o suspinãtoare ṣi cu lacrima în gât tot timpul. Una urâtã de n-o iubeṣte nimeni; ṣi eu eram explozivã, eu fãceam fabule, fãceam toate, fãcusem dans… El a gãsit filonul dramatic. Am fãcut în anul II de facultate cu el [Before] Breakfast , al lui O’ Neill care este o piesã într-un act în care o femeie vorbeṣte singurã tot timpul, în bucãtãrie, ṣi îi cunoṣti toatã viaṭa. Alãturi un bãrbat, al ei, tot ce-a pierdut, tot ce-a fãcut, tot ce-a ajuns… ṣi în final ãla se sinucide din cauza vieṭii pe care o au amândoi, ceva de un dramatism îngrozitor! El a fãcut asta cu mine. El a simṭit cã pentru mine comedia e lejerã, e aci ṣi a încercat tot…

Deci am intrat [la Teatru] dolofanã, spuneau bãieṭii mai mari, colegii mai mari cã eram ca „un mãr domnesc„, sunã frumos ṣi cred cã e ṣi plastic. şi maestrul Finṭi, pedagog uluitor, mi-a spus cã trebuie sã slãbesc ṣi mi-a dat ṣi motivele – era deja bãtrân, nu ṣtiu, avea 60 de ani, atunci mi se pãrea… la 17 ai mei, vã daṭi seama, era Moṣ Crãciun! – ṣi […] mi-a explicat doar cã la 30 de ani se creeazã carura unei persoane ṣi aṣa trebuie sã te prindã 30 de ani într-un… în niṣte kilograme… cã altfel e foarte greu. […] Numai cã Dumnezeu a râs de noi amândoi, pentru cã el, dupã anul II a plecat, din demnitate, […] am fost ultima lui promoṭie. A venit doamna Sanda Manu, deci am avut noroc la profesori de nu se poate! El a fãcut temelia, a fãcut clãdirea ṣi doamna Sanda Manu a pus bibilurile, a pus stucaturi, floricele, desene danteluṭe, luminiṭe, fâl-fâluri. În anul IV deci n-a putut sã mai îmi dea el mie rolul principal, mi-a dat doamna Sanda Manu rol principal! Ce crezi cã am jucat eu în anul IV, examenul de diplomã? Coana Chiriṭa, cu corp de vatã, ca sã par grasã, cã eu eram deja slabã!”

La Tãnase ai toate ṣansele sã ajungi vedetã

„La Arad am jucat primul rol principal. […] Am iubit Aradul… ṣi am plecat de la Arad din orgoliu… Oricum, ajunsesem o aṣa de mare vedetã acolo, mã chemau ãia la dirigenṭie, pe stradã… dupã ce am fãcut un spectacol de revistã. Am jucat teatru, eroul principal ṣi Teatrul din Arad a fãcut un spectacol de revistã […] ṣi-acolo am ṭâṣnit, am fãcut Marchiza de Pompadour ṣi alte chestii. şi acolo dansam, cântam, adicã de-aia fãcusem eu niṣte balet, nu?…

Am venit la Bucureṣti […], am dat examen, am intrat la [Teatrul de] Revistã… eu am fost ṣi în trupa lui Andrei şerban, când Andrei şerban… când l-a vãzut directoarea teatrului La MaMa, a fost în spectacolul în care jucam ṣi eu, cã am jucat în facultate, m-a luat Andrei. Andrei a fost pe drumul vieṭii mele, cã nu ṣtiam ce sã optez, între revistã, teatru de… ce posibilitãṭi am avut când am venit.

El v-a îndrumat spre revistã?

El mi-a spus aṣa, da. I-am zis: „Andrei am posibilitatea…„ lucra la Televiziune ṣi am zis: „Ce sã fac, pot la Teatrul Tãnase sau le Teatrul de Copii, ce sã iau?„ şi a zis: „Teatru n-ai sã faci nici într-o parte nici în partea cealaltã, dar la Tãnase ai toate ṣansele sã ajungi vedetã„. şi am ales Tãnase. […]

Şi mi-am luat bãrbatul de mânã ṣi m-am dus la Ministerul Culturii, eu, „Vasilica-scuipã-n-ṭuicã„, adicã ce mai, o dudã!… „Eu sunt din Bucureṣti. şi eu vreau sã fiu acasã la mama. Nu pot sã zic cã revista ar fi genul vieṭii mele, dar asta e situaṭia. Vreau sã vin acasã la mama mea. şi la casa mea ṣi la ce ṣtiu eu!„ Gata, am fãcut aṣa ṣi am dat [examen]… „Dar ṣtiṭi cã nu aveaṭi voie sã daṭi examen fãrã…?„ „Ei, deci dacã vã rugam frumos nu-mi dãdeaṭi voie, nu? Dacã veneam: Vã rog frumos, îmi daṭi dispensã ca sã dau ṣi eu examen, cã se dã… L-am dat deja! L-am ṣi luat… pãi acum ce-o sã facem, îmi stricaṭi mie viitorul?„[…] Cred cã am avut curajul timidului. Eu dau în fiert aṣa pentru cã eu sunt timidã, sunt temãtoare de felul meu ṣtii, ṣi atuncea îmi iau toate alea… îmi zornãi zalele aṣa, pornesc ṣi zic „Hopaaa!.. cã vin.„ Ai vãzut cum vin ãia de la poliṭia americanã? Intrã, urlã toṭi: „Stai aṣa!… mâinile la spate… aaa! „ ṣi de atâta zgomot te panichezi. Aṣa fac ṣi eu, cred cã aṣa am fãcut toatã viaṭa.”

Mã reclamaserã la partid cã am primit toate rolurile

„Deci am reuṣit la Teatrul de Revistã ṣi primul spectacol în care am jucat a fost comedia Birlic, piesã de teatru. Dar am debutat strãlucit, pe scenã cu Birlic, cu Vasilica Tastaman, cu Gãrdescu, cu Petre ştefãnescu Goangã, cu mari artiṣti ai lumii. Abia al doilea spectacol a fost o revistã. şi n-am scãpat de figura aia cu „muṣcatul de poponel„.

La un moment dat, directorul teatrului ṣi regizorul primei reviste în care repetam m-a chemat pe scenã ṣi mi-a zis sã spun eu din revistã ce ṣtiu deja pe dinafarã. şi am spus, m-am dus în cabinã ṣi era doamna Cornelia Teodosiu – nevasta lui Temistocle Popa, era încã actriṭã acolo – mi-a spus pentru ce fusese asta: mã reclamaserã la partid ṣi la guvern colegele mele, nu le ṣtiu pe nume, cã abia am venit ṣi cã am primit toate rolurile ṣi cã nu merit chestia asta. şi a venit comisie de la partiduṭ ca sã vadã ṣi de-aia mã pusese [sã spun rolul]. Am plâns îngrozitor, am plâns de a sãrit cãmaṣa de pe mine! şi atunci Cornelia Teodosiu mi-a zis: „Te rog sã-mi promiṭi cã nu mai plângi niciodatã în viaṭa ta în teatru, cã nu ṣtii cine se bucurã!„ şi de atunci n-am mai plâns niciodatã în teatru!”

[Interviu de Silvia Iliescu, 2013]
Click pentru audio interviu
http://www.rador.ro/2016/02/08/autoportret-cristina-stamate/
  • Cristina Stamate Autoportret si Interviu Rador.ro (autor Adi Mondiru) 08.02.2016

  • Cristina Stamate Autoportret si Interviu Rador.ro (autor Adi Mondiru) 08.02.2016

  • Cristina Stamate Autoportret si Interviu Rador.ro (autor Adi Mondiru) 08.02.2016


Imagine
Cristina Stamate Autoportret si Interviu Rador.ro (autor Adi Mondiru) 08.02.2016
Cristina Stamate Autoportret si Interviu Rador.ro (autor Adi Mondiru) 08.02.2016

    Pagina 1 din 1   


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator Top



Cristina_Stamate 08.02.1946 -27.11.2017. Ramas bun, Sufletul Revistei Romanesti!

Galerie Foto iN MEMORIAM

iN MEMORIAM CRISTINA STAMATE 08.02.1946 -27.11.2017 FOTOGRAFII Spectacole

TRCT Spectacole Program Repertoriu




 Teatrul Constantin Tanase



Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
  © TeatrulTanase.ro 2008 - 2019




       
Search/ Cauta in site

Nume actori, spectacole
Foto, Video
Articole media