(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete
Harta site Contact     Instagram       
 



STIRI DIVERSE MEDIA
 11.09.2019 - Lectii de leadership de la Constantin Tanase Revista Cariere.ro
 12.07.2019 - Incepe Stagiunea Estivala a Teatrului de Revista `Constantin Tanase`, proiect sustinut de Catena
 10.06.2019 - Si iata c-au trecut 80 de ani - Spectacol Aniversar Alexandru Arsinel
 04.06.2019 - Maestrul Alexandru Arsinel implineste azi 80 de ani. Articole si emisiuni dedicate artistului apreciat de generatii de romani!
 01.06.2019 - Alexandru_Lulescu ,nascut de Ziua Copilului, cel mai longeviv umorist, a fost sarbatorit, de colegii lui, la Teatrul de Revista
 27.03.2019 - Actorii din lumea intreaga sarbatoresc Ziua Mondiala a Teatrului! La Multi Ani tuturor iubitorilor de Teatru si slujitorilor acestuia!
 02.03.2019 - Vasile_Muraru merge in fiecare primavara in Moldova, sa puna un martisor pe mormsntul fostului coleg de scena, Nae Lazarescu (Libertatea.ro)


TRCT CENTRUL DE PRESA
Nume Pct
1.Teatrul de Revista `C.Tanase` pe harta Festivalului B-FIT IN THE STREET  
2.Alexandru_Arsinel `Si iata c-au trecut 80 de ani`Spectacol aniversar FOTO  
3.TEATRUL de REVISTA `C-tin Tanase` Bucuresti va invita la NOAPTEA MUZEELOR 2019  
4.Ziua_Mondiala a Teatrului, initiativa Institutului International de Teatru din 1961  
5.Campania Nationala Uniter `Artistii pentru artisti` Spectacole si Ambasadori  
6.Gala SENIORILOR de 5 STELE, eveniment CSMB 2019 la Teatrul `C.Tanase`  
7.Teatrul de Revista `C-tin. Tanase` in Presa 2015-2018  
8.TRCT PREMII, DISTINCTII, DIPLOME  
9.TRCT Cronici, Recomandari, Testimoniale, Recenzii  
10.GALERIE VIDEO SPECTACOLE  
11.GALERIE FOTO SPECTACOLE  
12.ISTORIC ARHIVA DE AUR  
13.TRCT PARTENERI ce sustin activitatea Teatrului  
14.Alexandru_Arsinel Articole in Presa 2013-2019  
..continua..


Contact Webmaster
     


Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator  

IN MEMORIAM C-tin Tanase 05.07.1880 Articol Ziarul Metropolis 05.07.2014


Bilete spectacole

Reddit
Digg It
Tumblr


Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti, Calea Victoriei nr.33
Constantin Tãnase:
„Toatã viaţa mea m-am ferit de onoruri”


A jucat în comedii, drame, operetã, dar popularitatea şi-a cucerit-o în teatrul de revistã. Când a devenit cunoscut, Constantin Tãnase era atât de bogat încât şi-a permis sã facã spectacole din banii proprii şi sã aducã vedete internaţionale în spectacolele sale.

MEMORIA CULTURALÃ Constantin Tãnase s-a nãscut la 5 iulie 1880. A crescut în atmosfera cântecelor şi a romanţelor, a poveştilor mamei lui, care era o femeie simplã, fãrã şcoalã, dar înzestratã cu un deosebit simţ muzical, cu fantezie şi cu haz.

Elev la şcoala gimnazialã, juca teatru prin pivniţe, hambare şi devenise cunoscut în sat. Grupul de copii, cu Tãnase în frunte, organizeazã un teatru, folosind cearşafurile luate de acasã, iar primul spectacol are loc într-un beci. Când s-au mutat într-un hambar pentru a arãta vecinilor şi micilor prieteni “Conu Leonida faţã cu reacţiunea”, micii actori şi spectatorii lor s-au umplut de pãduchi de la gãini.

Tãnase era încântat de felul cum spunea cupletele Ion D. Ionescu de la Union – actorul imortalizat de marele Caragiale în piesa “O noapte furtunoasã”. N-a uitat împrejurãrile şi a amintit mereu cã a tras cortina la spectacolele lui I.D. Ionescu, ca sã fure meserie; mai spunea şi cã a învãţat despre teatrul de revistã de la Petre Liciu şi Niculescu-Buzãu.

“De câte ori veneau trupe la Vaslui cãutam prin toate mijloacele sã trag cortina, aceasta fiind pe vremea aceea cea mai mare fericire pentru mine; profitam de faptul cã, înainte de spectacol, fanfara militarã cânta – pentru reclama spectacolului – vreo câteva marşuri în faţa intrãrii, şi când muzica se termina, puneam şi eu mâna pe contrabas, mã bãgam printre soldaţi şi aşa ajungeam pe scenã lângã funia cortinei.” (Rampa, februarie 1932)
Actorul a încolţit în mine pe negândite.

Când a venit vremea sã-şi aleagã o meserie, este îndemnat de cãtre mama sa spre o carierã “nobilã”, care sã-i aducã o oarecare siguranţã în viaţã şi un venit considerabil. Astfel, Constantin Tãnase s-a prezentat la examenul de admitere la liceul militar din Iaşi, dar a fost respins la proba medicalã. Pe la 19 ani a fost învãţãtor într-un sat, unde i se propusese sã se şi însoare, dar n-a fãcut-o. ªi-a fãcut armata, apoi s-a dus la Bucureşti sã se înscrie la şcoala de telegrafişti. Ideea de a deveni actor nu-l pãrãsise.

Se înscrie la Conservator în ultima zi, când, întâmplãtor, primeşte de acasã cinci lei, bani de care avea nevoie la înscriere. Se prezintã la examenul de admitere îmbrãcat grotesc, în uniforma militarã, pentru cã nu avea cu ce sã se îmbrace, printre candidaţi cu lavalierã, pãlãrie cu boruri şi monoclu.

În comisia de admitere erau: Stefan Sihleanu, C. I. Nottara, Aristizza Romanescu, Alexandru Davila, Eduard Wachmann.
Rosteşte fabula „Naiul, cobza şi vioara”, imitând instrumentele, şi este admis. Nottara a spus: „ãsta are în el un comic natural – vorbeşte doar şi râzi de el.” În felul acesta îi devine elev la clasa de comedie.

Mic de înãlţime, cu ochii mari, bulbucaţi şi cu nasul mare, Constantin Tãnase avea o mimicã cu resurse inepuizabile de expresivitate, ca şi darul de a sublinia şi nuanţa cele mai dificile poante, fãrã a ridica glasul, fãrã a schimba câtuşi de puţin tonul vorbirii normale. Profesorul sãu, C. I. Nottara, intuise bine cã va fi un mare actor de comedie.
Admis la Conservator, locuieşte într-o camerã sãrãcãcioasã cu un prieten, nu pentru mult timp. Cineva sparge un geam şi tinerii sunt nevoiţi sã se mute, pentru cã n-aveau bani ca sã-l plãteascã. Gãsesc o odaie igrasioasã, mai ieftinã, în zona Calea Moşilor, pe care o împart în trei.

Ca sã aibã ce mânca o datã pe zi, vinde unsoare pentru copitele cailor, cântã în corul bisericii.

“Aveam grijã în fiecare searã sã-mi pun în ghete nişte cartoane, care-mi ţineau în loc de talpã. Seara le schimbam, şi aşa în fiecare zi aveam pingele noi” ,
îşi va aminti peste ani.
„Am dus cea mai neagrã mizerie pe care şi-o poate închipui cineva”, va spune de multe ori, când se va îmbogãţi.

La orele de actorie, marele profesor C.I. Nottara îi atenţiona:
“Grea meserie v-aţi ales! N-o sã vã fie drumul presãrat cu trandafiri. Pretenţiile ce se fac actorului sunt nenumãrate: grija respiraţiei, grija sãnãtãţii şi a fizicului, ireproşabila conduitã moralã şi atâtea altele.”

Flãmând, cu papucii rupţi în talpã, cu multe lipsuri în garderoba personalã, Tãnase era conştiincios, venea regulat la cursuri, iar în timpul liber alerga sã mai facã un ban. Într-o zi, a avut norocul sã-l invite la nuntã un coleg din corul bisericii, unde a mâncat copios şi pe sãturate, apoi s-a prezentat la facultate, unde Nottara l-a pus sã rosteascã monologul “Are sabie sau n-are”.

L-a spus cu atâta “haz, nerv şi damf” cum li se cerea, încât Tony Bulandra, V. Maximilian, G. Storin şi profesorul lor s-au tãvãlit pe jos de râs. Lui Tãnase i-a fost ruşine sã le spunã cãrei pricini i se datorase metamorfoza. Omul mâncase pe sãturate.

Actor şi plutonier

Se angajeazã în armatã. În felul acesta era salvatã treaba cu îmbrãcãmintea; îl întreabã pe Constantin Nottara dacã are voie sã vinã îmbrãcat în militar, la cursuri şi la examene, fãrã sã-i divulge secretul (cã nu avea bani sã-şi cumpere haine civile). Era actor şi plutonier. Fãcea figuraţie pe scena Teatrului Naţional.
Anii Conservatorului trec, devine absolvent. Ca sã câştige un ban, joacã prin vechile grãdini bucureştene, în trupele particulare, ce purtau deja numele celor care le-au înfiinţat: Alecu Bãrcãnescu, Nicu Poenaru, Maximilian, Niculescu –Buzãu, Compania Grigoiu. Devine cunoscut. Are faimã, câştigã bani. Oscileazã între spectacole de comedie şi operetã.
Revista – gen minor, dar greu

Revista este considerat un gen minor, chiar Cenuşãreasa teatrului. Se crede cã totul se rezumã la paiete, cuplete, balete… Adevãrat! Este un gen minor, dar dificil. Sã fii cupletist, nãscocitor de gaguri, obligat sã aduci în spectacol – prin nişte versuri gen catren – caractere, sã cucereşti sala şi sã faci publicul sã râdã, nu este uşor. ªi mai este ceva: acel cuplet trebuie sã fie de actualitate, altfel nu mai are valoare.

“De la Nottara am învãţat alfabetul, de la Liciu, meseria” , va spune peste ani actorul. Petre Liciu a fost actorul care, bazându-se pe intuiţie, îşi lucra rolurile în amãnunt. Avea talent pentru comedie, dar a jucat şi roluri de dramã.


Încã din anii facultãţii, Constantin Tãnase se împrieteneşte cu Casimir Belcot, care-i va scrie multã vreme cupletele pentru teatrul de revistã. Avea umor, uşurinţa de a scrie versuri, iar uneori compunea şi muzica. O parte din cuplete şi le compunea singur.
Prin cupletele sale, Constantin Tãnase dãdea drumul în lumina reflectoarelor amãrãciunii omului de rând. Pamfletul lui a fost expresia vie a durerilor, a revoltelor şi a nãzuinţelor maselor largi, a oamenilor cinstiţi şi obidiţi.

“Fusta, fusta, fusta-i cu belea
Toate-n lume se învârt dupã ea,
Hai, Tãnase întinde pasul
Cã ţi-e în pericol nasul
Fusta, fusta, fusta-i cu belea.”


Alexandru Kiriţescu:
„Tãnase spunea cupletul cu o artã neîntrecutã; nu-l cânta, ci mai mult îl zicea, scoţând în evidenţã poantele, fãrã sublinieri supãrãtoare. Cupletele de actualitate aveau subiect în viaţa de zi cu zi.”

Teatrul Cãrãbuş, de la Grãdina Ambasador

La 40 de ani, îşi doreşte un teatru. Închiriazã locul din Grãdina Academiei din Bucureşti şi astfel ia fiinţã Teatrul „Cãrãbuş”.
Inaugurarea a avut loc la 2 iulie 1919 cu spectacolul „Cotoiul e pe varzã, pisica pe orez”. Deschiderea Cãrãbuşului a fost un eveniment pentru bucureşteni.

Înfãţişarea deosebitã a teatrului, fastul, baletul, orchestra, corul şi Tãnase erau toate elementele unui spectacol care nu lãsa pe nimeni indiferent. Paietele multicolore, diademele orbitoare şi glasul celor care cântau şi uimeau lumea declanşau euforia aplauzelor. Tãnase fãcea spectacole pentru cei din stal, dar şi pentru a amuza publicul care ducea o viaţã grea. Astfel, angajeazã o stea a cinematografului francez mut, Prince, cunoscutã sub numele de Rigadin.

Aflându-se la Londra, în mai 1928, Tãnase o vede pe cântãreaţa şi dansatoare de culoare Josephine Baker, supranumitã „Sirena tropicelor”, care se bucura de mare succes pe marile scene ale lumii. În ciuda unui onorariu exorbitant, Tãnase o vrea la Bucureşti pe propria scenã.

Si, pentru cã era pornit pe cheltuialã, angajeazã de la Londra şi şaisprezece balerine. Ca balerinele noastre sã se perfecţioneze în „dansurile moderne” de atunci, Tãnase angajeazã un specialist în muzica de jazz, Ben Hors, care a stat la pupitru alãturi de Alexandru Bãrcãnescu, şi pe subreta Zizi Moustic.

“Nu se schimbã, mãi, nimic.
Toate merg dupã tipic.
Unii vin şi alţii pleacã,
Toţi se laudã c-o sã facã
Si la urmã, neicã… clei
Ca de obicei!”


Între timp, Tãnase, bogat fiind, se cãsãtoreşte, dar nu uitã de unde a plecat. Pe scena de la Teatrul Cãrãbuş au debutat: Geo Barton, Colea Rãutu, Elena Burmuz. A cîntat şi Maria Tãnase. Au jucat şi cântat: Fory Eterle, Elena Zamora.

În anul 1932, Tãnase pleacã la Berlin în vederea turnãrii unui film despre viaţa sa, pe cheltuiala proprie. Acolo se întâlneşte cu Charlie Chaplin. Turnarea s-a fãcut la Bucureşti şi la studiourile Tobis-Klang din Berlin. Scenariul filmului fusese scris de N. Kiriţescu, special pentru marele actor.

Împlineşte 50 de ani de viaţã şi 30 de ani în teatrul de revistã. Constantin Nottara, bolnav, îi trimite o telelegramã:

„Primeşte felicitãri cãlduroase petnru sãrbãtorirea celor 30 de ani de teatru. Îşi urez o şi mai mare izbândã în activitatea dumitale prodigioasã. Ai creat un gen de interpretare ce va rãmâne pilduire pentru actorii viitorului. Fii mândru.”

În seara sãrbãtorii, Tãnase, nãpãdit de emoţii, spune:
„De 30 de ani publicul e obişnuit ca de câte ori apar pe scenã sã-l înveselesc. Cer scuze dacã astã searã îl voi decepţiona. Iertaţi-mã dacã vã spun, dar toatã viaţa mea m-am ferit de onoruri, am trãit ca un om modest, cinstit, fãrã sã iau locul nimãnui, fãrã ambiţii materiale.

Si niciodatã, pe nimeni, n-aş fi îndrãznit sã-l tulbur cu prilejul împlinirii a 30 de ani de activitate teatralã, dacã alţii din prietenie şi din amabilitate, n-ar fi luat iniţiativa acestei sãrbãtoriri. Timp de 30 de ani nu m-am dezlipit de scenã.”


Constantin Tãnase, omul

Pentru spectacole, cupletistul Tãnase îşi crease între timp un costum. Se înfãţişa în haine cenuşii, cadrilate, pantaloni strâmţi, crizantemã la butonierã, batistã de culoare vie scoasã mult în afarã, gambetã cenuşie, baston de trestie în mâna dreaptã, iar stânga o ţinea în şold. Devenise cunoscut şi avea succes în teatrul de revistã.

În timpul liber, petrecea. Îi plãcea sã adune în jur prietenii. Îi plãcea sã bea rom cu cafea, iar salata preferatã avea urmãtoarele ingrediente: vinete coapte, ardei graşi copţi, câţiva ardei iuţi copţi, douã roşii coapte, puţinã ceapã, usturoi, ulei, oţet, totul tocat mãrunt … şi Tãnase te servea personal cu acest îmbietor amestec pe care-l întindea pe felioare subţiri de pâine când ajungeai în vizitã.

Mânca de toate, cu poftã, şi bea cu plãcere un pahar de vin. De multe ori, îi hrãnea pe cei goi, îi îmbrãca pe cei flãmânzi.
Cel care a înveselit şi a fãcut sã râdã atâta lume a murit la 29 august 1945 în propria casã, în urma unei banale amigdalite (declanşatã de o bere rece). Face febrã, infecţia se rãspândeşte.

Cu o noapte înainte de a muri, îi spune medicului:
„Doctore, sã ştii cã asta-i ultima noapte a lui Mihai Viteazul!”

Unii au lansat tot felul de speculaţii privind decesul sãu. Înmormântarea a avut loc la Cimitirul „Bellu” din Capitalã, pe 31 august.
Deasupra cavoului cu ferestre mari vegheazã un cãrãbuş.
Tãnase a decedat, dar nu a fost uitat.
La 16 decembrie 1956, s-a inaugurat Teatrul satiric muzical “Constantin Tãnase”, care astãzi se numeşte Teatrul de Revistã „Constantin Tãnase”, din Bucureşti.

5 Iulie 2014
Articol de Monica Andrei
Monica Andrei este teatrolog. A absolvit Facultatea de Teatru la UNATC “I. L. Caragiale” şi are un master în Management şi Marketing Cultural.
http://www.ziarulmetropolis.ro/constantin-tanase-toata-viata-mea-m-am-ferit-de-onoruri/

  • Constantin Tanase: `Toata viata mea m-am ferit de onoruri`

  • Constantin Tanase: `Toata viata mea m-am ferit de onoruri`

  • Constantin Tanase: `Toata viata mea m-am ferit de onoruri`


Imagine
Constantin Tanase: `Toata viata mea m-am ferit de onoruri`
Constantin Tanase: `Toata viata mea m-am ferit de onoruri`

    Pagina 1 din 1   


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator Top



IN MEMORIAM C-tin Tanase 05.07.1880 -29.08.1945 (`Visul lui Tanase` 1932)

iN MEMORIAM C-tin Tanase Deschidere publica Teatrul Carabus cu Revista `Pisica pe orez` 02.07.1919

ISTORIC ARHIVA DE AUR

TRCT Spectacole Program Repertoriu




 Teatrul Constantin Tanase



Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
  © TeatrulTanase.ro 2008 - 2019




       
Search/ Cauta in site

Nume actori, spectacole
Foto, Video
Articole media