ANUL V , NR. 11/2011(46) NOIEMBRIE 2011

6 INVESTIGATORUL | NOIEMBRIE 2011 | www.investigatorul.ro

LIDERI - Interviu exclusiv:                 NAE LAZARESCU

Marele actor Nae Lazarescu îsi aminteste ca, în timpul scolii, la el în clasa, `cel putin jumatate

dintre colegi aveau deficiente, ori le lipseau doua degete, ori un ochi sau o ureche`.

Puteam sa devin vagabond. Am crescut în Ferentari.

Daca tot ne-am întalnit pentru acest interviu la Teatrul de Revista Constantin Tanase, locul în care dumneavoastra munciti, am sa încep cu o întrebare legata de slujba dumneavoastra.

Confucius spunea ca atunci cand faci ceea ce îti place, nu simti ca muncesti nicio zi din viata ta. Ati obosit în încercarea dumneavoastra de a mentine un ritm atat de intens?

Stii ca rolul oboselii este sa variezi oboseala.

Valabil si în cazul dumneavoastra?

Sigur ca da! Pai mergi, pedalezi tot înainte. Este exact ca si mersul pe bicicleta. Cand te opresti cazi!

Ati avut momente în care ati simtit ca va încurcati în aceste pedale din pricina acestui maraton?

Deocamdata nu m-am pensionat. Împlinesc varsta de 72 ani anul acesta. La cate am vazut în viata mea, nu mai am de ce sa ma mir. Am prins toate nenorocirile posibile. Tin minte perioada celui de-al doilea razboi mondial, eram mic de tot dar tin minte foarte bine. . .  Refugiati pe camp, vai de ei. . .  Seceta din 1946, zapezile din 1953, doua cutremure majore, vreo doua iradieri mari. . .

Care sunt primele amintiri ale lui Nae Lazarescu?

Primele amintiri sunt din perioada în care ma îmbraca mama, ne lua la subrat si mergeam pe camp. Era un zvonist prin cartier care baga oamenii în sperieti si noi ne refugiam de frica pe camp. Dupa o  saptamana aparea din nou cu aceleasi zvonuri. De multe ori acestea se dovedeau a fi false. . .  De aceea nu suport eu

frigul.

Ce alte lucruri nu puteti suporta?

În primul rand, frigul pentru ca majoritatea familiilor luau cate o cutie de pantofi în care puneau cenusa, o stropeau cu gaz si îi dadeau foc în soba godin. Nu suport mamaliga. La scoala mamaliga era pe cartela. Sa nu vad marmelada în fata ochilor. Marmelada venise ajutor de la americani. Auzeam la radio cum spuneau americanii sa continuam lupta.

Si totusi trebuie sa existe si amintiri placute. . .

Un actor care spune ca a facut stand-up comedy de cand s-a nascut

Nae Lazarescu: `Eu am vrut sa lucrez la teatrul Constantin Tanase, portar, contabil, orice dar

neaparat la acest teatru!`

Noi eram fortati de împrejurari sa ne facem jucarii singuri. Poate si asta era o distractie. . .  Ne puneam imaginatia la lucru iar acest lucru bineînteles ca m-a ajutat. Am trait într-un cartier de oameni

amarati, muncitori. Am fost 64 de copii într-o clasa! Numai doi nu au facut facultatea, în rest oameni realizati.

Copilaria v-a întins si capcane, ati fost influentat de anturaje la modul peiorativ?

Datorita faptului ca multe dintre femei erau casnice, exista cineva care supraveghea programul copilului. Vagabondul a aparut atunci cand printre blocuri a aparut copilul cu cheia de gat. Cand muncitorul nu a mai putut sa-si tina nevasta acasa, a aparut si acest fenomen mai putin fericit. Mama supraveghea atenta programul, mancarea, somnul, lectiile, joaca. Puteam sa devenim vagabonzi, soseaua Giurgiului este în Ferentari!

Aveai de unde sa înveti, arme se gaseau în prostie! Ce nu se gasea? La mine în clasa, cel putin jumatate aveau deficiente, ori le lipseau doua degete, ori un ochi sau o ureche. Se parasutau stilouri, penare, era un adevarat pericol!

Ati avut momente de cumpana, pericole pe care le-ati evitat în ultima clipa?

La barza chioara îi face Dumnezeu cuib! Lumea era mai buna!

Cum asa?

Oamenii nu se invidiau atat de mult ca acum. Acum vad ura între oameni care nu au nimic de împartit. Chiar daca ar avea, cum vine asta? Sa ma supar pe ala ca are Mercedes si eu am Dacie? De ce?

Unde v-ati format pentru prima data calitatile artistice?

La scoala primara. Atunci, munca de amator era încurajata. Se faceau serbari de toate felurile. Acolo a început sa îmi placa. Tata avea o carciuma si mai veneau artisti pe la el. Acolo l-am cunoscut, fiind foarte mic, pe Bimbo Marculescu, Vasile Tomazian, un actor de monoloage foarte bun. . .  Plus ca, la fiecare cinematograf, erau mini spectacole de revista între filme, acestea durau o ora. Acolo i-am vazut si pe Alexandru Giugaru, Gogu

Trestian, Nae Roman, Puiu Calinescu si multi altii.

Care era principalul atu al dumneavoastra în vederea alegerii carierei în teatru?

Memoria! Ce spuneau actorii, eu tineam minte. Mi-a dat Dumnezeu memorie. Nu am uitat nici acum!

Faptul ca aveti o memorie extraordinara este si un `blestem`?

Este si o bucurie si un blestem. Chiar ma gandeam sa scriu o carte despre oamenii pe care i-am cunoscut, despre cei care au însemnat ceva. . .  Actorii de revista erau niste oameni populari. Memoria este si un blestem pentru ca nu stiu pe cine ar mai interesa. Poate doi, trei studenti. . . Daca se mai fixeaza si niste preturi mari, este clar!

Cat de mult v-a ajutat experienta, înca din copilarie, de spectator de teatru de revista ?

M-a ajutat enorm. Intram la cinematograf dimineata si ieseam seara. Vedeam mini revista de nenumarate ori, le si suflam. Pe urma am încercat sa fac si eu în cartier. Am invitat parintii, le-am luat si bani. . . Bineînteles ca erau sume modeste, maruntis.

Ce s-a întamplat la prima tragere de cortina, ati avut succesul scontat?

La prima asa zisa tragere de cortina, doua cearceafuri între doi pomi, liniste si pace! Un unchi de-al meu spune: `Bai baiatule, ati repetat textul?`. Eu am întrebat ce este ala un text. Mi-a explicat ca trebuie sa stabilesc niste vorbe înainte, altfel trebuie sa dau înapoi banii oamenilor. M-a îndemnat sa scriu texte. Asa m-am apucat de scris.

Cum a decurs a doua punere în scena a spectacolului?

Am început spectacolul doi, s-a tras cortina. . . `Unde vii la ora asta, tolomacule?`. M-am luat de toata familia. Erau trei case lipite acolo în cartier si erau foarte multi copii. În urma replicilor acide din piesa lumea a sarit la bataie. Totul se întampla atunci cand aveam cinci ani.

Ce ati învatat, la acea varsta, din aceasta întamplare?

Am învatat ca trebuie sa stii bine ce spui si cum spui, fiindca s-ar putea sa ai mari probleme. Asa a fost scris sa fie!

Ce stiati atunci despre Constantin Tanase?

Eu am fost la înmormantarea lui Constantin Tanase. Nu îl stiam. Eram în carca la tata. Lumea radea în loc sa planga, nu îl vedeau mort! Era de fapt ultimul spectacol a lui Tanase. Eu am vrut sa fiu aici, la Teatrul Constantin Tanase, portar, contabil, orice, dar neaparat la acest teatru.

Daca Dumnezeu m-a ajutat sa devin actor. . .

Ce ne puteti spune despre perioada în care ati participat la festivalurile studentesti de arta?

Eu reprezentam ASE-ul. Am luat noua ani la rand locul I si titlul de laureat cu grupul satiric. Cei de la teatrul de revista îmi faceau curte. Exista însa o piedica: legea. Legea spunea ca trebuie sa ai studii medii si minim trei ani vechime pe post de actor.

A urmat Rapsodia Romana. . .

Am fost chemat la Rapsodia Romana, care facea sectie de estrada. Am stat acolo fix trei ani. La urma am venit sa lucrez ca actor profesionist cu Teatrul de Revista Constantin Tanase. De atunci au trecut aproape 50 de ani.

De la ucenic ati devenit veteran iar acum sunteti legendar pe scena de teatru din Romania. Cum va simtiti

în aceasta postura?

Din gluma în gluma sunt ceea ce vedeti. Am facut si multe gainarii la viata mea. Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din Romania. Dupa ce a murit prietenul meu Aurelian Andreescu, m-am lasat. Au trecut mai bine de 30 de ani. Mai am un pic si ma las si de restul. . .

De umor nu va puteti lasa!

Înca nu. Si poetii au cantat `Femeia`, nu `Nevasta`, desi m-a potolit moldoveanca asta, sotia mea. Sunt cu ea de 25 de ani.

Sa întelegem ca sotia dumneavoastra a reprezentat un element de echilibru în viata dumneavoastra?

Da. Acum da masteratul la sectia de teatru a unei universitati particulare. Ea se pregateste în continuare, învata. Este si mult mai mica decat mine, are cu 27 de ani mai putin. Vorba lui Birlic:

`În viata ai de ales: ori mananci o bucata de rahat de unul singur, ori o prajitura în mai multi!`.

Eu nu am fost deceptionat de saraca Monica Columbeanu ca l-a lasat pe ala. Poate, în locul ei, îi faceam mai rau pentru ca un om care se baga în asa ceva trebuie sa fie pregatit psihic!

Dumneavoastra sunteti pregatit psihic?

Eu zic ca da. Am trecut si eu prin asta, am avut cinci neveste. Am tinut la toate si sunt ale dracului de multe! Eu fiind un om sarac, cu lefuri de mizerie.

Care este situatia actorilor din teatrele romanesti?

Am colegi acum, castiga 500-600 lei, cu 10-15 ani vechime. Unii nu pot sa-si plateasca nici întretinerea. Înainte existau subterfugii. Radioul facea piesa dupa piesa, în care chema tineret foarte mult. Televiziunea facea cel putin o piesa pe luna. Plus ca se faceau filme romanesti unul dupa altul. Aveai de unde sa te mai carpesti. În Bucuresti, existau 5-6 baruri de noapte, în barul Atlantic luam în fiecare noapte leafa mea pe o luna.

Sunteti de parere ca este vina exclusiva a sistemului sau aici intervine si factorul uman?

Factorul uman! Atunci era cat de cat protectie sociala, acum nu este deloc. Îmi pare rau! Riscam sa ramanem o tara de oameni batrani. Trebuie sa investesti întai de toate în tineret! Atunci cand ai profesori buni trebuie sa îi pupi, trebuie sa îi rogi sa ramana.

Ce parere aveti despre noul val de actori?

Sunt cativa foarte interesanti. Împrastiati, dar se vor aduna. Nimeni nu s-a nascut învatat. Mai ales ca s-a renuntat la teatrul experimental. Broadway-ul este nimic. Acolo sunt spectacole ciudate.

Ce parere aveti de curentul stand-up comedy de astazi?

Pai, în cazul asta, eu am facut standup comedy de cand m-am nascut. Ma duceam la microfon si vorbeam. Ce fac astia de astazi la stand-up comedy? Se duc la microfon si vorbesc, circula pe scena. . .  Ca orice roman, trebuie sa fim snobi. Vorbeam cu un general de la jandarmeria franceza si mi-a spus ca prea ne aplecam în fata civilizatiei americane.

Care civilizatie americana? Daca iei la analizat actorii americani de baza, acestia sunt europeni. Încep cu Chaplin si cu Stan si Bran si am terminat lista. Majoritatea celorlalti actori mari din Statele Unite si-au facut ucenicia în Europa.

Credeti ca imitam ceea este mai usor de imitat?

Nu se gandesc la asta. Din pur snobism. E ceva ce vine din afara. Exact ca atunci cand oltenii se fotografiau la balci cu ceasuri. Sa vada lumea ca romanul are ceas! Se poarta si acum, multi se întreaba daca e de firma. . .

Pe cine ati avut ca model în cariera dumneavoastra?

Am avut mai multe modele. Atunci Franta detinea crema comicilor. Bourvil, Fernandel, mai tarziu au aparut Jean Le Trevle si multi altii. Marcel Sardou, celebru critic de film, spune ca cel mai bun film trebuie sa îl faca englezii, sa îl finanteze americanii si sa îl vada francezii.

Este talentat publicul din Romania?

Publicul a fost si a ramas foarte talentat. Oamenii au multe greutati. . .  Cati au vrut sa ne scoata de pe bucata asta de pamant?! Scrisoarea care este la Budapesta, am vazut-o si eu, a lui Vlad Tepes. El spunea sa nu avem nicio grija fiindca imperiile astea care ne înconjoara vor disparea, Tara Romaneasca si Moldova vor ramane! Si asa a fost: imperiile Austro-Ungar, Tarist, Otoman nu mai sunt. Eu am fost educat de mic patriot si cu mandria de a fi roman. Acum aud ca a fi nationalist e rau. Nu sunt un nationalist excesiv, ca sa fiu înteles, dar sa nu uitam

ca aici a fost leaganul Europei. De aici au plecat dorienii si au facut Grecia, de aici au plecat francezii si au facut Franta, de aici au plecat ilirii, triburile tracice si au facut Italia. Vorbind prozaic pe tema patriotismului, ma certam la Roma cu o doamna care îsi dadea a doua zi doctoratul cu tema `Traian`. Am ajuns aproape de a ne bate. Eu nu am dat niciodata în femeie, dar a fost o cearta monstru. Latina era limba dacilor, o latina barbara. La momentul ala, în Imperiul Roman limba oficiala era greaca veche. Ei au învatat de la noi, nu noi de la ei. Drumurile erau

facute!

Dintre rolurile pe care le-ati jucat, care va sunt mai apropiate în suflet?

Toate rolurile îmi sunt dragi, bineînteles ca am avut si `copii nereusiti`, ca nu se poate altfel. Teatrul de revista este ca un ziar, un ziar vorbit. Textul de revista dureaza cel mai putin, se schimba împrejurarile.

Care este filosofia dupa care v-ati ghidat în viata?

Nu am avut ceva special. Mi-a placut sa nu ma enervez.

Ati reusit aceasta performanta?

Uneori da, alteori nu. Dar de ce sa-ti faci nervi?! Vorba lui Wilhelm de Orania:`linistit pe valurile unei vieti navalnice`. Ce ar vrea acum Iordache, Dinica sau Banica sa aiba problema asta dar sa traiasca. A fost Dumnezeu ingrat cu artileria grea a teatrului romanesc, unul dupa altul, numai ce mai mari. Îmi pare foarte rau.

Ati spus mai devreme ca doriti sa `zugraviti` într-o carte `tabloul` vietii dumneavoastra. La ce registru

stilistic v-ati gandit pentru aceasta carte?

Eu as îmbraca aceste ganduri sub forma unui roman. M-as alege pe mine personaj principal, ca om care umbla prin toata actiunea. Ma gandeam sa o public dupa moarte. Asa nu ma poate acuza nimeni de ceea ce am scris: prinde orbul scoate-i ochii. . .  Multe lucruri nu trebuie înfrumusetate, trebuie lasate asa cum erau, plasate în conditiile de atunci. Înca noi suntem fericiti, ce sa spunem despre oamenii care au nimerit în perioada

razboaielor mondiale?! Chiar daca scapi, ca si tatal meu. S-a întors din razboi si a mai trait putin fiindca se îmbolnavise în transee.

Credeti ca epoca în care traiti vi se potriveste?

Asta este epoca Caragiale în care ne tot învartim ca un catel în jurul cozii. Caragiale, daca ar fi fost chimist, ar fi inventat o cerneala care sa faca explozie în contact cu prostia. Personajele lui traiesc, parca i-a blestemat si i-a trimis din nou în viata.

Sunteti un comic autentic pe scena, cum sunteti în viata de zi cu zi?

Cizmarul nu are pantofi! Eu acasa sunt tacut. Se supara si moldoveanca pe mine. . .

Va consuma teatrul si astfel nu mai aveti energie?

Am avut roluri grele. Un actor poate slabi între trei si cinci kilograme într-un spectacol. Un tenor de opera slabeste la fel. Genul teatrului de revista poate parea la prima vedere usor dar, daca este luat în serios, este destul de dificil.

Aveti tabieturi înainte sa jucati pe scena rolul atribuit?

De multe ori am fost vitregiti. Eu sunt din categoria actorilor mai vechi. Vin cu cel putin o ora înainte de spectacol. Ascultam orchestra cum se acorda, treceam prin scena si observam daca recuzita este în regula, ascultam rumoarea primilor oameni intrati în teatru. Intram în dispozitiv treptat. Acum, orchestra avem destul de rar. . .  Ce sa faci cu negativele? Dumneata preferi o friptura proaspata pe gratar sau o conserva?! Asta este diferenta

între cantatul în direct si cantatul de pe negativ.

Cum a fost experienta colaborarii cu televiziunea?

Am început sa fac spectacole cu ocazia diverselor sarbatori. Stiu ca televiziunea era în Moliere. Acum, la ce sa ma duc? La mese rotunde cu capete patrate?! Toti stiu tot. Noi, studentii, aveam emisiune lunara. Aveam formatii una mai buna ca alta. La cuplete, pe noi ne acompania la pian Eugen Ciceu. Aveam cantareti buni. Era Dan Spataru, Pompilia Stoian, Anca Agemolu. . .

Cum l-ati întalnit pe Vasile Muraru?

L-am vazut pentru prima oara pe Vasile Muraru la terasa teatrului Constantin Tanase. M-a frapat `trompa` lui. El îl

astepta pe Dem Radulescu, care era în spectacol. Vasile era facut pe el. Aveam si eu niste texte în spectacol, iar Muraru îl astepta pe profesorul lui. L-am pus sa se ridice ca sa ne comparam dimensiunea nasului. El este timid si acum. . .  S-a ridicat si a spus: `Cred ca da, domnule Lazarescu`. În perioada aceea, eu de abia ma lasasem de bautura. Trebuia sa ma plimb prin parc si Vasile Muraru mi-a spus ca vine si el. Am mers în Herastrau.

Am baut. . .  Pepsi cu gheata. El mi-a povestit despre viata lui. . .  Noi înainte ne-am împrietenit, dupa aceea ne-a dat prin cap sa colaboram pe scena.

Cum l-ati descrie pe Vasile Muraru?

El are educatia aceea de taran roman cinstit, educat pentru munca. Mandria este unul dintre pacatele capitale, vezi la unii care sunt vai de capul lor si nu le ajungi cu prajina la nas. El nu este asa.

Si ati ajuns sa îl cresteti din punct de vedere artistic?

Nu. Era înca de atunci destul de bine crescut din toate punctele de vedere. Facea în fiecare dimineata 12 kilometri prin zapada pana la liceu la Piatra Neamt. Asa i-a fost lui scris sa fie. Are si doi copii foarte reusiti. Baiatul lui a creat un modul pentru transportul lunar si a luat premiul I la NASA. L-au chemat acolo. Fata lui a

luat, de trei ori la rand, medalia de aur în lume la chimie. La el, aschia nu a sarit departe de trunchi. Vasile Muraru citeste foarte mult!

V-ati completat înca de la început pe scena?

Absolut! Altfel nu se putea. În meseria asta nu exista foarte multa rabdare. La Stan si Bran, unul era vioara iar celalalt era arcusul, ala care se zbate.

În cazul cupletului Nae Lazarescu- Vasile Muraru cum este?

Depinde de text. Putem fi si una si alta. În ultimul timp, l-am lasat mai mult pe el. Eu ma cam apropii de iesirea din scena, el acum intra. Vorba lui Dan Spataru, intra si spunea `Sarut mana!` tuturor femeilor, iar un tip l-a întrebat de ce spune asta inclusiv femeii de serviciu. El a replicat:`Ma baieti, cand urci scara saluta lumea ca s-ar putea sa te întalnesti cu ei cand o cobori`.

Ce ati învatat de la Vasile Muraru?

În primul rand, agricultura! Mi-am facut niste relatii fara sa vreau. La el în sat, sunt doi tineri, Piersic e facatura ca fizic, frumosi, înalti, solizi. Fiecare are cate 1.000 de oi, 15-20 de porci, 30-40 de vaci. Nu se uita nimeni la ei ca este foarte mult de munca. Prea multa munca. . .

Ce ati încercat dumneavoastra sa îl învatati pe Vasile Muraru?

Eu l-am învatat sa gestioneze acele momente în care trebuie sa iei o hotarare rapida. Sa fie chiar mai transant!

Ati avut de pierdut din cauza personalitatii pe care o aveti?

Da, am auzit de multe ori ca am o limba a dracului. Dar ce pot sa fac?! E nevoie si de unul care sa-ti faca un dus rece. Ceausescu începuse bine. L-au stricat aia de langa el. Atunci cand ai pe langa tine persoane care îti spun ca esti genial, ajungi sa crezi si tu. Cand unui general roman i se asigura o primire triumfala în urma unei victorii, în spatele lui statea un senator batran, care îi tinea coroana de lauri si care îi spunea la ureche tot timpul:

`Aminteste-ti ca esti om!`.

Cum decurge, în prezent, o zi obisnuita din viata dumneavoastra în afara teatrului?

Si la o bere cand ieseam, tot de teatru vorbeam. Este o meserie atat de frumoasa si cu atat de multe blesteme în ea. . . daca vrei sa o faci. Poetii erau în aceeasi gasca cu noi, aveai de unde sa înveti. Erau si cativa fotbalisti. De exemplu, Cornel Dinu numai prost nu era, un om extrem de citit. Sigur ca îl suportam si pe Rica Raducanu, dar macar era simpatic.

Dintre politicienii de astazi, în ce roluri i-ati vedea într-o piesa de teatru?

Pe Emil Boc l-as vedea în locul lui Agamita Dandanache. Presedintele ne reprezinta cu cinste, este exact romanul mediu. Îi place si un sprit, si o femeie, este si mincinos. Ce vreti mai mult? Este exact Mitica a lui Caragiale. Drumul spre iad este pavat cu bune intentii.

A consemnat,

Catalin VACARU

ANUL V , NR. 11/2011(46) NOIEMBRIE 2011

6 INVESTIGATORUL | NOIEMBRIE 2011 | www.investigatorul.ro