MASS MEDIA Adevarul.ro /interviu Arsinel le-a multumit romanilor pentru milioanele trimise acasa +++
|
| • Contact |
|
MASS MEDIA / PRESA «-» MASS MEDIA informatia de severin .ro/ interviu Stela Popescu iubeste oamenii `Teatrul este o scoala pentru spectatori, dar si o farmacie pentru spectatori` 28.11.2010
Cu siguranta, orice roman a auzit in viata lui de indragita actrita, care de cincizeci de ani incoace smulge continuu aplauze dupa fiecare spectacol sustinut atat in tara, cat si in strainatate. Timp de opt ani de zile, Stela Popescu a facut un cuplu pe scena si in televiziune cu regretatul actor Stefan Banica. Din anul 1979 si pana in prezent, actrita s-a `legat` de un alt nume mare al scenei - Alexandru Arsinel.
Reporter: In toata cariera dum neavoastra, ati poposit prin toa te orasele din tara pentru a sus ti ne spectacole. Ce amintiri va leaga de Drobeta-Turnu-Severin?
Stela Popescu: De ne nu ma rate ori am trecut prin Drobeta-Turnu-Severin. In primul rand, orasul imi place foarte tare, pozitia lui geografica. Intotdeauna stateam la hotelul acela de pe malul Dunarii si, tin minte, era un doctor care venea mereu la spectacolele noastre si dupa aceea ne intalneam cu el la restaurant. Era un barbat frumos, inalt, imbracat in alb. Nu mai tin minte cum il chema, dar stiu ca a fost un personaj foarte interesant si ne-a facut toate turneele noastre de acolo foarte placute. La Drobeta, jucam trei spectacole sigur, mai ales daca picau duminica. Acum, viata s-a scumpit foarte tare, lumea are grija zilei de maine mai puternica, apoi hotelurile sunt foarte scumpe, chiriile sunt scumpe, si nu poti sa pui biletul atat de scump cat sa acoperi cheltuielile. Atunci, mai bine nu se face turneul.
Rep.: Cat de greu este sa fiti mereu pe drumuri?
S.P.: Mie nu mi-e deloc greu, eu sunt extraterestru, imi spune fiica mea. Si consider ca atunci cand ceea ce faci iti face placere, nu este greu. Foarte multe lucruri imi fac placere. In primul rand, iubesc oamenii, imi sunt foarte dragi.
Rep.: Avand in vedere faptul ca aveti o fiica adoptiva… Credeti ca dragostea dumneavoastra fata de ea s-ar fi manifestat alt fel daca i-ati fi fost mama biologica?
S.P.: Din punctul meu de vedere, cred ca o mama adoptiva este mai buna deoarece dragostea ei e mai selectiva, dragostea ei este un pic mai pretentioasa. O mama biologica e `disperata` dupa copil, si atunci poate sa ierte sau sa sufoce, si, in felul acesta, copilul poate sa se dezvolte altfel. Eu am fost foarte pretentioasa cu Doina, dar nu neaparat pretentioasa, cat severa. Insa, deja stiam des pre cine este vorba, ce caracter are. Si am fost destul de serioasa cu ea, dar n-am avut mult de lucru pentru ca si ea este serioasa.
Rep.: Acum sunteti bunica, pentru ca Doina, este la randul ei, mama...
S.P.: Este mama biologica, dar este foarte severa si categorica. Are o fetita extraordinara, pe care o vad foarte des pentru ca stau aproape.
Rep.: Ce simte o mama atunci cand isi vede copilul dezvoltandu-se in fata ochilor?
S.P.: Fiica mea e un copil exceptional. Atunci cand a dat examen la facultate, a fost timida. Inca este un copil timid, introvertit. Si aveam sentimentul ca nu stie ce vrea, ca e indolenta, insa am zis, asta e... Dupa ce a terminat liceul, a dat examen la trei facultati, si a intrat la toate: filozofie, stiinte politice si cinematografie - regie de film. Atunci mi-am dat seama ca avem de-a face cu un copil special. Doina s-a hotarat pentru cinematografie - regie de film. Un pic m-am speriat. Dupa parerea mea, pentru o femeie, regia de film este o incercare foarte grea. Cere autoritate, precizie, e enorm de greu pentru o femeie sa dirijeze o echipa de filmare. Ei bi ne, vreau sa spun ca mi-a luat nu mai premii.
Rep.: Aveti un car de ani de ac tivitate in teatru. Cum ati in trat in aceasta lume a mastilor?
S.P.: Sunt 51 de ani de cariera. Eu am facut teatru din pasiune, dar n-as zice ca am fost topita sa fac doar teatru. A fost o intamplare. Teatrul din Brasov - orasul unde terminam liceul, era un teatru foarte bun. Aveam gratuitate la spectacole, si uite asa m-am indragostit de teatru. A venit o echipa din Bucuresti sa selectioneze tineri care sa vina sa dea examen la Bucuresti. Din pacate, am picat cu brio la primul examen. Am dat la cinematografie si am cazut la fotogenie. Dupa doi ani, am dat examen si am intrat. Si asa a inceput cariera in teatru. Eu mai si desenam foarte bine, dar nu mai aveam timp, pentru ca bateam tara in lung si-n lat.
Rep.: Pe unde nu ati reusit in ca sa sustineti reprezentatii?
S.P.: Au mai ramas China, Japonia, Groenlanda...
Rep.: Unde v-ati dori sa va relaxati in acest moment?
S.P.: In Africa de Sud. E o at mosfera interesanta, insa exista o ruptura fantastica sociala intre negri si albi. Nivelul de trai era foarte mare, dar foarte multi oameni de culoare nu au fost pregatiti pentru viata civilizata si atunci s-au petrecut niste lucruri ura te. Criminalitatea este foarte ridicata…
Rep.: In tara noastra, de ce ar fi nevoie?
S.P.: Fiecare roman trebuie sa vrea sa faca ceva, fiecare roman treb uie sa-si faca treaba lui, si asa, ca niste furnicute, vom face ce va. Asa ii vom determina si pe cei care ne conduc sa ne ia in serios. Or, noi nu facem nimic. Asteptam primarul sa vina sa ne mature in fata curtii. Nu, domnule, noi trebuie sa ne facem viata!
Rep.: Apreciati indeosebi o personalitate din Romania?
S.P.: Pe Corneliu Coposu. Eu am avut norocul sa-l cunosc si sper ca oamenii sa-si aduca aminte de el. A fost neindreptatit de cei de aici, din tara asta. L-au crezut fugit pe alte meleaguri, cand el a fost lasat sa zaca 18 ani in puscarie, zidit fara o raza de lumina.
Rep.: Ce veti face dupa ce va veti retrage din teatru?
S.P.: Am geamantane de fotografii si de texte, pot sa scriu carti, pot sa iau copiii sa ii invat teatru, pot sa fac o regie de scena... Am o mie de lucruri de facut!
Rep.: Ce le transmiteti seve ri ne nilor, iubitorilor de cultura, in general?
S.P.: Imi place foarte mult ora sul dumneavoastra, mi-e foarte dor de voi. As vrea sa joc acolo in fiecare luna, dar asta depinde si de cei care conduc orasul. Pentru ca, dupa parerea mea, primaria trebuie sa se ocupe la ora actuala de viata culturala a orasului. Teatrul este o scoala pentru spectatori, dar si o farmacie pentru spectatori.
Interviu realizat de: Claudia TUTUMAN
| Previous/Precedent Next/Urmator |
Cu siguranta, orice roman a auzit in viata lui de indragita actrita, care de cincizeci de ani incoace smulge continuu aplauze dupa fiecare spectacol sustinut atat in tara, cat si in strainatate. Timp de opt ani de zile, Stela Popescu a facut un cuplu pe scena si in televiziune cu regretatul actor Stefan Banica. Din anul 1979 si pana in prezent, actrita s-a `legat` de un alt nume mare al scenei - Alexandru Arsinel.
Reporter: In toata cariera dum neavoastra, ati poposit prin toa te orasele din tara pentru a sus ti ne spectacole. Ce amintiri va leaga de Drobeta-Turnu-Severin?
Stela Popescu: De ne nu ma rate ori am trecut prin Drobeta-Turnu-Severin. In primul rand, orasul imi place foarte tare, pozitia lui geografica. Intotdeauna stateam la hotelul acela de pe malul Dunarii si, tin minte, era un doctor care venea mereu la spectacolele noastre si dupa aceea ne intalneam cu el la restaurant. Era un barbat frumos, inalt, imbracat in alb. Nu mai tin minte cum il chema, dar stiu ca a fost un personaj foarte interesant si ne-a facut toate turneele noastre de acolo foarte placute. La Drobeta, jucam trei spectacole sigur, mai ales daca picau duminica. Acum, viata s-a scumpit foarte tare, lumea are grija zilei de maine mai puternica, apoi hotelurile sunt foarte scumpe, chiriile sunt scumpe, si nu poti sa pui biletul atat de scump cat sa acoperi cheltuielile. Atunci, mai bine nu se face turneul.
Rep.: Cat de greu este sa fiti mereu pe drumuri?
S.P.: Mie nu mi-e deloc greu, eu sunt extraterestru, imi spune fiica mea. Si consider ca atunci cand ceea ce faci iti face placere, nu este greu. Foarte multe lucruri imi fac placere. In primul rand, iubesc oamenii, imi sunt foarte dragi.
Rep.: Avand in vedere faptul ca aveti o fiica adoptiva… Credeti ca dragostea dumneavoastra fata de ea s-ar fi manifestat alt fel daca i-ati fi fost mama biologica?
S.P.: Din punctul meu de vedere, cred ca o mama adoptiva este mai buna deoarece dragostea ei e mai selectiva, dragostea ei este un pic mai pretentioasa. O mama biologica e `disperata` dupa copil, si atunci poate sa ierte sau sa sufoce, si, in felul acesta, copilul poate sa se dezvolte altfel. Eu am fost foarte pretentioasa cu Doina, dar nu neaparat pretentioasa, cat severa. Insa, deja stiam des pre cine este vorba, ce caracter are. Si am fost destul de serioasa cu ea, dar n-am avut mult de lucru pentru ca si ea este serioasa.
Rep.: Acum sunteti bunica, pentru ca Doina, este la randul ei, mama...
S.P.: Este mama biologica, dar este foarte severa si categorica. Are o fetita extraordinara, pe care o vad foarte des pentru ca stau aproape.
Rep.: Ce simte o mama atunci cand isi vede copilul dezvoltandu-se in fata ochilor?
S.P.: Fiica mea e un copil exceptional. Atunci cand a dat examen la facultate, a fost timida. Inca este un copil timid, introvertit. Si aveam sentimentul ca nu stie ce vrea, ca e indolenta, insa am zis, asta e... Dupa ce a terminat liceul, a dat examen la trei facultati, si a intrat la toate: filozofie, stiinte politice si cinematografie - regie de film. Atunci mi-am dat seama ca avem de-a face cu un copil special. Doina s-a hotarat pentru cinematografie - regie de film. Un pic m-am speriat. Dupa parerea mea, pentru o femeie, regia de film este o incercare foarte grea. Cere autoritate, precizie, e enorm de greu pentru o femeie sa dirijeze o echipa de filmare. Ei bi ne, vreau sa spun ca mi-a luat nu mai premii.
Rep.: Aveti un car de ani de ac tivitate in teatru. Cum ati in trat in aceasta lume a mastilor?
S.P.: Sunt 51 de ani de cariera. Eu am facut teatru din pasiune, dar n-as zice ca am fost topita sa fac doar teatru. A fost o intamplare. Teatrul din Brasov - orasul unde terminam liceul, era un teatru foarte bun. Aveam gratuitate la spectacole, si uite asa m-am indragostit de teatru. A venit o echipa din Bucuresti sa selectioneze tineri care sa vina sa dea examen la Bucuresti. Din pacate, am picat cu brio la primul examen. Am dat la cinematografie si am cazut la fotogenie. Dupa doi ani, am dat examen si am intrat. Si asa a inceput cariera in teatru. Eu mai si desenam foarte bine, dar nu mai aveam timp, pentru ca bateam tara in lung si-n lat.
Rep.: Pe unde nu ati reusit in ca sa sustineti reprezentatii?
S.P.: Au mai ramas China, Japonia, Groenlanda...
Rep.: Unde v-ati dori sa va relaxati in acest moment?
S.P.: In Africa de Sud. E o at mosfera interesanta, insa exista o ruptura fantastica sociala intre negri si albi. Nivelul de trai era foarte mare, dar foarte multi oameni de culoare nu au fost pregatiti pentru viata civilizata si atunci s-au petrecut niste lucruri ura te. Criminalitatea este foarte ridicata…
Rep.: In tara noastra, de ce ar fi nevoie?
S.P.: Fiecare roman trebuie sa vrea sa faca ceva, fiecare roman treb uie sa-si faca treaba lui, si asa, ca niste furnicute, vom face ce va. Asa ii vom determina si pe cei care ne conduc sa ne ia in serios. Or, noi nu facem nimic. Asteptam primarul sa vina sa ne mature in fata curtii. Nu, domnule, noi trebuie sa ne facem viata!
Rep.: Apreciati indeosebi o personalitate din Romania?
S.P.: Pe Corneliu Coposu. Eu am avut norocul sa-l cunosc si sper ca oamenii sa-si aduca aminte de el. A fost neindreptatit de cei de aici, din tara asta. L-au crezut fugit pe alte meleaguri, cand el a fost lasat sa zaca 18 ani in puscarie, zidit fara o raza de lumina.
Rep.: Ce veti face dupa ce va veti retrage din teatru?
S.P.: Am geamantane de fotografii si de texte, pot sa scriu carti, pot sa iau copiii sa ii invat teatru, pot sa fac o regie de scena... Am o mie de lucruri de facut!
Rep.: Ce le transmiteti seve ri ne nilor, iubitorilor de cultura, in general?
S.P.: Imi place foarte mult ora sul dumneavoastra, mi-e foarte dor de voi. As vrea sa joc acolo in fiecare luna, dar asta depinde si de cei care conduc orasul. Pentru ca, dupa parerea mea, primaria trebuie sa se ocupe la ora actuala de viata culturala a orasului. Teatrul este o scoala pentru spectatori, dar si o farmacie pentru spectatori.
Interviu realizat de: Claudia TUTUMAN
Acorda pentru MASS MEDIA Informatia De Severin .Ro/ Interviu Stela Popescu Iubeste Oamenii `Teatrul Este O Scoala Pentru Spectatori, Dar Si O Farmacie Pentru Spectatori` 28.11.2010 cate puncte crezi ca merita in opinia ta!
|
Imagine
|
||
MASS MEDIA informatia de severin .ro/ interviu stela popescu iubete oamenii `Teatrul este o scoala pentru spectatori, dar si o farmacie pentru spectatori` 28.11.2010 |
||
| Pagina 1 din 1 |
| Home/Prima pagina | Previous/Precedent Next/Urmator | Top |
| Termeni si conditii | Contact |
|
