(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete
Harta site Contact     Instagram       
 
     


Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

Paul_Talasman Interviu: `Scena a fost si este, in ce ma priveste, doctorul si doctoria!` 2015


Bilete spectacole


Teatrul de Revistã "Constantin Tãnase" Bucuresti, Calea Victoriei nr.33
Scena a fost si este, in ce ma priveste, doctorul si doctoria!

Confluente.org, autor Aurel V.Zgheran
07.06.2015

Conu` Paul Talaşman, al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” este azi unul dintre actorii
care apără ultima redută a scenei româneşti de pronunţata tendinţă a desocializării de boierimea
romantică dedată plăcerii de boemă neconvertită la
modernitatea aproape de limita afectivităţii umane.
E un boier din alaiul ceremonios al Thaliei, fără a fi încolonat vreunui şir monoton de actori scorţoşi
care peregrinează prin birourile teatrelor, nu în dispozitivul lor activ ori, cu atât mai puţin, furat de
fascinaţiile caruselului actual al ziselor spectacole perturbate de gălăgie fără spuse consistente
şi de încărcătură cu zbucium năucitor, dar gol de exprexie artistică;
este un actor din pleiada care a zidit fundaţia teatrului românesc,
îl încununează azi şi-l vor înstela mâine;
e un om omenos, un om de sfat, de o necontrolabilă voioşie în relaţie interumană,
fără opacitate a vorbirii, niciodată pierdut de regula şi omenescul comunicării.

Cunoaşte atâtea despre viaţă, în fiecare vorbă a sa e un înţeles de ascultat şi de luat drept călăuză.
A trăit multe experienţe, asimilând într-o carieră artistică vastă
esenţele unui veac de istorie a scenei româneşti.
A cunoscut pe brazii şi florile soarelui teatrului românesc,
a trăit sub focurile rampei clipe de surăsuri şi oftaturi.
Avem a face, privindu-l şi auzindu-l, cu mărturisitorul pe viu despre viaţă şi teatru!
A fost şi este de o viaţă rob de bunăvoie al Thaliei!
Va fi nevoie de o istorie care să aşeze în retorta ei
toată consistenţa vieţii acesteia, închinate artei teatrului insular în raiul sufletului uman.
O conversaţie cu actorul Paul Talaşman e o călătorie pe insula aceasta, într-un răgaz necesar la
incoerenţa cu neoprita pierdere cotidiană în mărunţişurile efemere ale vieţii!

Reporter
De când, şi cât de mult suferi de „boala” scenei, Paul Talaşman?

Paul Talaşman
Am suferit de mic de boala băgatului în seamă, aveam de pe atunci „marea calitate” de a atrage
atenția celor din jur cu felul meu de a spune bancuri, de a dezvălui o întâmplare haioasă
într-un mod, comico-dramatic, de succes și de efect.

Reporter
La ce „medic” ai mers şi ce „doctorii” ai luat?

Paul Talaşman
La vârsta la care am realizat că am succes am dorit să mă fac actor.
Scena a fost şi este, în ce mă priveşte, doctorul şi doctoria!

Reporter
Râul nu se acumulează de la sine, torentul lui nu există din neant, el provine din nor, izvor,
pâraie, afluenţi... Întocmai artistul. O cercetare extinsă în biografia lui conduce la legături de familie,
mai îndepărtate sau mai apropiate, cu alţi artişti.
Care sunt coordonatele din această perspectivă, în ceea ce te priveşte?

Paul Talaşman
Întocmai ca ale râului. Suntem doi frați gemeni, artiști: Alexandru, grafician, pictor, talent înăscut,
trăiește la Lyon de mulți ani. A fugit din țară după terminarea facultății...
eu am rămas să mănânc salam cu soia - sănătos și de un gust aparte, nu?!
Am un băiat - ultimul talașman, la vârsta acumulărilor. E cel mai talentat - am trei băieți și o fată,
o familie frumoasă și o fericire de nevastă, să-i dea Domnul dreptate în ce reușeste să facă pentru noi...
Băiatul mezin e şi el, sper, un „afluent” al „râului” familiei noastre.

Reporter
Drumul spre scenă, prin ţara „gustosului” salam cu soia, a fost lin pentru tine,
ori unul cu povârnişuri bolovănoase?

Paul Talaşman
Doamne, cine ne-o fi blestemat pe noi românii să dăm peste conducători falimentari
și comuniști, unul şi unul, veșnici, de neclintit?!...
Dar asta-i altă poveste...viața e frumoasă de trăit, nu de văicărit...
Toți am suferit mai mult ori mai puţin, fără îndoială, nu toți la fel și nici de aceleași probleme...
unii de te miri ce, alţii pentru acte mai temerare, cum ar fi o trecere frauduloasă de frontieră,
o fugă prin gara de frontieră... hei, dați frâu liber imaginației și gîndiți-vă câte vise nu s-au risipit,
frânte de neputința de a circula în tinerețe...
Eram actor la Baia Mare, la Teatrul Dramatic și nu puteam merge în turneu la
Ivano-Frankovsc-Carpatica, în Ukraina românescă, să joc pentru românii de peste Tisa,
(unde toți „plânsumi-sa”) eram iubitor de public,
aveam revistă de top în acest Teatru, secție de Revistă,
alături de care am făcut carieră în cel mai frumos mod posibil.
Am fost privilegiat să-l cunosc pe Puiu Maximilian și pe inegalabilul compozitor Vasile Veselovschi,
o minune de creatori de revistă românească de mare calitate... să nu uităm:
„Stela și Arșinel” există și azi datorită genialului Puiu Maximilian.
Au fost şi cărări şi dealuri ale mersului meu în teatru. Un mers mai lin sau mai aspru!

Reporter
Filmul şi teatrul au fost un motor, sau o greutate a picioarelor tale, către împlinirile vieţii?!

Paul Talaşman
Filmul și teatrul sunt două lucruri distincte și cu mare impact
asupra existenței actorului de talent, şi nu numai.
Ele au fost praful de puşcă al idealului meu. Am făcut tot ce am crezut de cuviință să fiu remarcat
de la începutul carierei mele, am participat de fiecare dată la toate festivalurile
de care aveam parte în întreaga perioadă comunistă şi după, în „libertate”.
De aceea am fost premiant atât din partea comuniştilor care nu puteau trece cu vederea
un talent autentic, în festivaluri de umor, cât şi din partea următorilor.

Reporter
Printre barierele comuniste a trebuit să te strecori, de vreme ce tragedia naţională era parodiată
în genul comic, iar ochii de veghe se fixau din acest motiv, în primul rând pe actorii comici?

Paul Talaşman
Mai cu perdea, mai cu cenzură, cu șopârle, făceam de se rupeau sălile-n două!
Ne puneau în primejdie aplauzele, ne feream când tovarăşul era în vizită la Neptun, la mare,
la stadion, ori în alte spaţii publice în care se asculta cu sfințenie tot ce debitam noi,
convinși că aveam dreptul să ne manifestăm liberi...
Doamne ce chin frumos, și ce mândri eram când ne opreau oamenii pe stradă, în semn că
ne iubeau și ne apreciau sacrificiul pentru ca ei să râdă!
Atunci asta aveam: rîsul, bancurile cu bulă, „Europa Liberă” și șuetele la cafea cu imitații despre
Ceaușescu - cine vorbește mai bine ca „boul ăla de la conducere”...
așa vorbeau cei care aveau curaj. Ce expresii cu substrat comic fulminant:
„Frații Rumeguși”, „Nu-i bai, mi-s Revista”, „Revista munceşte, nu gândeşte!”...!

Reporter
Din perspectiva concretă a stării de împlinire din acest moment,
teatrul are consubstanţialitate sau nu?

Paul Talaşman
Ca artist trecător prin lumea asta mare ... cu mult curaj, înarmat până-n dinți cu răbdare,
mă identific în fiecare clipă a vieţii mele cu teatrul.
Hâmmm! E greu de cuantificat de la o zi la alta rolul teatrului în viaţa mea.
Trebuie să-l iubești, după care să-l dorești, după care să-l înțelegi ...
și așa ajungi să creezi o părticică din ceea ce crezi că-i deja creația vieții tale ...
dacă ai răbdare, la sfârșitul carierei vei înțelege de unde ai avut puterea să treci cu bine peste
acest experiment numit teatru, chin, dragoste, pasiune, viață, înfrângeri, regrete, reușite, frumos,
urât, ură, iubire, minte, umor, har, dar, dor..., într-un cuvânt, viață, viață cu luptă zi la zi ...
În spectacol teatrul e viaţă şi efort colectiv, un tot unitar cu care ne jucăm în glumă de-a viața...,
unde mai aducem o contribuție, este partea în care ne păstrăm puterea și pentru a dărui celor
care-s mai slabi, mai emotivi, celor care urmăresc cu interes o anumită evoluție...

Reporter
Vorbeşti despre teatru ca şi cum ai rosti o rugă.
Sunt, pentru tine, elemente de afinitate între teatru şi credinţă?

Paul Talaşman
Doamne, ce s-ar întâmpla fără credință!...

Reporter
Ce însemnătate istorică are teatrul în lume?
Din perspectiva istoriei umanităţii, teatrul este azi vechi sau nou?

Paul Talaşman
Nimic nu-i nou sub soare, experimentul în teatru s-a propus din antichitate, de la greci, de când
s-a jucat Oedip, de când s-a scris despre Electra, războiul troian, Ahile, Agamemnon Ullise...

Reporter
Ce îi individualizează pe actori: cum joacă, ce joacă sau ce râvnesc să joace?

Paul Talaşman
Facem multă vâlvă la distribuții, facem gură la repetiții dar nu vedem nimic din ce ne împiedică
să jucăm prost un rol, ori care să nu ne prindă, să nu ni se potrivească, dar să ni-l dorim...
Doamne ce bine ar fi ca în teatru să joci tot ce-i principal, fără să faci o selectie!
Aici trebuie să intervină caracterul, gândirea, bunul simț...

Reporter
Exemplifică un mare actor român, interpretând strălucit un rol secundar.

Paul Talaşman
Bătrânul Jean Constantin făcea din orice apariție-rolișor o bijuterie, dar nimeni nu s-a gândit
vreodată la Jean, că până să reusească acest lucru a jucat și firimituri, a dus tava,
a jonglat pe scenă fără nici o replică...

Reporter
Deci?

Paul Talaşman
Deci nimic nou sub soare... spunea un regizor - actor și om -,
Anton Tauff, fost coleg director si regizor de la Baia Mare!

Reporter
Eşti azi la o răspântie în care numeri ce ai adunat într-o viaţă!
Ce te îmbogăţeşte: celebritatea de actor sau împlinirile în plan strict personal?

Paul Talaşman
Succesul profesional, ca şi unele înfrângeri, se situează în planurile mele strict personale,
nu sunt rupte de restul.
Cu ce se poate mândri un om care activează într-o meserie numită actorie?
Cu familia în primul rând şi cu bucuriile trăite lângă publicul pentru care a jucat și mai joacă...

Reporter
Relaţia ta cu publicul este afectivă?

Paul Talaşman
Fireşte, întotdeauna. Publicul nu trebuie certat, e prieten cu noi, e ritmul, etalonul și criticul corect
al actorilor, în general al celor care servesc Thalia,
făptuiesc arta de care să se bucure cei prezenți în sala de teatru.

Reporter
În relaţia actor public şi carieră există o primordialitate?

Paul Talaşman
Există o conexiune. Depind una de cealaltă.

Reporter
Ego-ul e în măsură să determine relaţia între actori?
Succesul şi cariera celorlalţi încătrănesc întrucâtva sentimentele unui actor?

Paul Talaşman
Cariera e sau nu e…! Ţi-o faci ori nu, o judeci pe a altora, creionezi zilnic diverse caractere,
creionezi stări, fapte, te perfecționezi pe tine în propriul drum spre ceva perfect! Poate...!
Dar în niciun caz nu trebuie să hulești. Au fost, sunt şi vor fi cazuri!
Dai din ce ai și dacă dăruiești, primești în primul rând aplauze, palmele... de bine, nu?!

Reporter
Ce consideri mai afectat de efemeritate, teatrul, sau actul concret al vieţii?

Paul Talaşman
Teatrul e legat de ideea de nemurire, dar cu toții știm că numai zeii sunt nemuritori!
Un teatru bun e un teatru în care se joacă piese bine și nu piese ,,bune”, spunea nenea Iancu.

Reporter
Talentul este osia succesului unui actor, sau munca şi ştiinţa actoriei?

Paul Talaşman
Talentul nu rezistă prin sine, fără o „osatură” care este munca, multă muncă și un pic de noroc.
„Harul îl ai de la naștere, dar cel mai mare dar este munca, ambiția,
dorința si dragostea de oameni, ca să fii artist”
, spunea profesorul Dem Rădulescu,
„trebuie să ştii să vorbeşti tare, clar și să nu dărâmi mobilele în scenă”... , glumea el,
dar glumea cu tâlc, avea un simț pedagogic rar întâlnit la un profesor creator de personaje.

Reporter
Anii adunaţi în urmă pot deveni o cortină între actori şi scenă,
înainte de a se croi o cărare între glorie şi memorie?

Paul Talaşman
Dacă faci lucrurile bine în timpul vieții, cu siguranță, după ce pui jos frâiele creației tale în lungul
drum către perfecțiune, ajungi să înțelegi cam unde-ai greșit
și cam unde ar trebui să șlefuiesti câte ceva.
Eu unul nu voi opri motoarele decât atunci când Dumnezeu va zice odihnă tupului trudit să dau,
și voi primi odihnă, iar timpul va decide de-i rău ori bine să mă opresc din drum.

Reporter
Ce năzuinţe sunt împiedicate cel mai adesea să-şi urmeze calea spre faptă, în rândurile actorilor?

Paul Talaşman
Sunt cazuri și cazuri în rândurile actorilor. Unele hazlii altele de-a dreptul dramatice ...
Am foști colegi care nu au reușit să facă din viaţa lor o carieră de luat în seamă,
dar au reușit să se văicărească toată viața despre ce mare nedreptate există în lumea teatrului
și cum sunt talentele date la o parte de către jocurile de culise, de piloși de... și exemple se pot da...
Ştiu, așa a fost, așa mai e încă moda, dar talentul nu ți-l ia nimeni, norocul ți-l mai și faci singur,
iar pilele se pot toci stând nemișcate... Am o mare nedumerire legată de lumea asta:
dacă totul e pe relații, pile și aranjamente, de unde au apărut vedetele (ordinea e aleatorie):
Horaţiu Mălăiele, Toma Caragiu, Vasilica Tastaman, (Doamne, ce actriţă),
Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ştefan Ciubotăraşu...

Reporter
Cum l-ai cunoscut pe fenomenalul actor Ştefan Ciubotăraşu pe care regizoarea Elisabeta Bostan
l-a descris în rolul lui Ion Creangă mai Ion Creangă decât Ion Creangă însuşi?

Paul Talaşman
Pe maestrul Ciubotăraşu l-am cunoscut, am vorbit cu el și am participat la cursuri de actorie în
Casa de cultură „30 Decembrie” din sectorul 1, București,
unde marele Ciubotăraşu făcea cursuri de pregătire actorie, prin ani ’70.
Erau anii cei mai frumoși ai celor de-o seamă cu mine,
care visam cu ochii deschiși spre o carieră de succes...
unii dintre noi au reușit, alții și acum cochetează cu umorul fără umor...
Se spune că dacă ai umor, prin muncă poți deveni actor,
dar fără să ştii să râzi, nu știi nici pe alții a-i face să râdă.

Reporter
De ce nu poate străluci arta teatrală fără iubire? E lucru ştiut: teatrul fără iubire e meserie brută!
Ce te animă în mersul la teatru, cu ce trăiri lăuntrice păşeşti
pe trotuarul din Calea Victoriei, spre „Tănase”?
Te apasă vreodată o nechemare, o anume plictiseală, o renunţare?

Paul Talaşman
Nu, niciodată. Poate uneori, o stare de sănătate mă trage înapoi,
altminteri eu merg la teatru cu bună dispoziţie şi dragoste! Aşa merg cei mai mulţi dintre noi!
Teatrul nu e altceva decât o grădină în care limba română înfloreşte etic şi estetic în acte de cultură.
Așa vom face pace, așa vom vrea să mai iubim tot ce-am iubit cu multă râvnă,
dictat de un impuls lăuntric, tainica icoană de suflet, limba română,
zidită-n fel și chip în fața celor mulți, cu zâmbete pe buze și inimi bucuroase de ce aud
la ceas de taină, din gura unui pezevenchi, unul cu dar la vorbă și cu minte brici.
Trecut-au multe dialoguri surde pe care surzii le-au apreciat, dictate din înaltul cer senin de îngerul
de suflet al Thaliei, alături de care zilnic stai la masă fără să mănânci,
dar sorbi din mama limbă românească! Așa înțeleg eu să dau frâu liber spiritului.

Reporter
Cu ce te premiază viaţa?

Paul Talaşman
Premii?! Nimic nu poate egala familia! Cel mai frumos premiu este cel de-al treilea băiat care mă și
întrece în talente și în felul de a se face remarcat, adică e frumos și deștept da și modest, nu?!
Şi eu sunt modest „dar vreau să se știe”, parcă așa spunea Maiorescu!
Dar să devenim serioși ... știi de ce se-nvârte Pământul? Pentru că nu stă pe loc... ha, ha, ha, aha...!
De cîte ori sunt trist, glumesc, e o calitate în cazul meu, pentru că m-a scăpat de multe necazuri.
De la necaz până la "ștreang" nu e decât un pas... de multe ori trebuie să învățăm a muri câte-odată.
De învățat, toată viața trebuie să învățăm, nu te poți socoti deștept în această meserie -
vorbesc despre teatru, despre artă.
Ca să devii de neegalat, ca de exemplu Ciulei, Andrei Şerban, Antoni Quinn, Pacino
(exemple se pot da, mă refer la acel moment în care lumea zice da, dar așa ceva mai rar),
nu poți, autoproclamându-te genial.
Trebuie să deții crâmpeiul de umilă recunoștință în fața publicului care te şi huiduie,
știe el de ce-o face... în cazul în care se întâmplă acest lucru...
Cu aceasta m-a premiat viaţa, să îmi înţeleg mai bine rostul şi locul.

Reporter
Locul actorului în viaţă e un jilţ?

Paul Talaşman
Hai, că am început să filozofăm ... nu e cazul, devenim profunzi, confuzi și plictisitori.
De aceea iubește publicul comedia: e dornic să râdă, de drame e sătul, le trăiește zilnic,
am uitat să-ți zic: și noi actorii suntem oameni, avem viață personală, idealuri, probleme,
destule nevoi... lipsuri ..., dar știm să le fentăm, ori ne străduim să le fentăm ...
Doamne, ce de lucruri interesante se pot spune despre această meserie frumoasă, dar grea!
Meseria de actor implică o sănătate de fier și o gamă variată de posibilități de exprimare artistică.
Nu e o joacă aceea cu publicul... e o vorbă de mult vehiculată la artiști ...
Hai să-ți spun că meseria asta te poate îmbătrâni într-o noapte...
Jilţul actorului e inima publicului său!

Reporter
Idealul tău religios îţi slujeşte la făptuirea profesiei de actor, despre care spui că cere eforturi?

Paul Talaşman
Dumnezeu nu e părtaș la muncă, e doar învingătorul care te poate convinge să devii un luptător
pentru idealurile pe care ți le propui. De la strămoșii noștri am deprins dragostea de muncă,
iar de la comuniști am deprins lenea, furtișagul, minciuna, tot ce-i rău în cotidian.

Reporter
Comunismul a trecut şi am rămas cu degetul pe rana necicatrizată a istoriei!
Nu ne este azi nici mai bine, nici mai uşor!
E tunelul mult prea lung, ori „luminiţa” de la capătul ei e stinsă definitiv?
Dacă da, unde crezi că este ea, „luminiţa”?

Paul Talaşman
Monarhia e singura scăpare a noastră, a românilor și a României. Și, pentru că m-am deconspirat,
ca ideologie, mă declar iubitor de țară și neam, iubitor al monarhiei, d
espre care am auzit de la ai mei bunici și părinți, de la o mătușă - tanti Sicuţa - care s-a văzut cu
Majestatea Sa Regele Mihai la Capaclia-Niculiţel, pe moșia talașmanilor, la dezvelirea
Crucii Eroilor Necunoscuţi din Cimitirul familiei mele de la Valea Talaşmanilor, judeţul Tulcea,
la trei kilometri de Niculiţel, pe drumul spre Mănăstirea Cocoş, între Isaccea şi Garvăn-Galaţi, la Dunăre.
Acolo familia mea are un loc de veci, din timpul Primului Război Mondial.
Localitatea este binecuvântată de Dumnezeu. A fost vizitată de Majestatea Sa Regele Mihai I.
Doamne, ce mult doresc să apuc ziua în care România va redeveni Monarhie!
Numai bunul Dumnezeu și instaurarea Monarhiei va salva România de la un faliment iminent,
o catastrofă economică de proporții - nu sunt cuvinte-n vânt, urmărim politica, noastră,
drumul nostru, ca societate civilă, tot ce ne privește până la urmă pe toți… Să ne ocupăm cu teatrul, însă,
e lucrul la care avem pretenția că ne mai pricepem cât de cât... deşi nu dăm sfaturi, numai tragem concluzii...

Reporter
Teatrul nu este nicidecum în exterioritatea, sau în contradicţie cu forma de guvernământ monarhică.
Familia Regală a României iubeşte şi sprijină artele…!

Paul Talaşman
Fireşte. Iar, dacă am deschis această discuţie, cum să nu vorbim despre bucuriile de suflet, pasiunile Alteţelor Lor Regale Principesei Moştenitoare Margareta şi Principilor Radu şi Nicolae ai României?! Cum să nu mă refer la faptul că Alteţa Sa Regală Principele Radu al României are o afinitate cu lumea actoricească, din care a făcut parte şi alături de care a rămas legat afectiv şi astăzi?! În acest context se încadrează şi considerabilele contribuţii la sprijinirea actelor culturale din România, de către Fundaţia Principesa Margareta, sprijinul lăudabil acordat artiştilor prin premiile UNITER…

Reporter
La sfârşitul unui periplu filozofic prin cosmosul iluminat de Thalia, cum defineşti în termeni mai lumeşti splendorile ei?

Paul Talaşman
Teatrul este un miracol de la anticii Euripide, Sofocle, Seneca, poate Cicero..., vai mie, era să uit: Caragiale, Alecsandri, Creangă, Eminescu, să nu mai vbim de foștii noștrii contemporani! Ce minune să joci cu mult curaj, actor fiind, roluri din capodoperele clasicilor...!

Reporter
Cum te laurează la rândul ei scena, după ce tu ai încoronat-o cu iubirea, osteneala şi harul tău?

Paul Talaşman
Anii care s-au scurs frumos în cariera mea concretizată cu roluri mari, nu spun cât de reușite ori
nereușite au fost, dar publicul, citind aceste rânduri, va judeca atent dacă mai merit aplauzele
celor care ne dau puterea de a juca în fața și pe scena vieții, lucru rar. E un miracol să nu fii uitat
după ani de zile de la premierele cu care ne-am identificat ... Premii de debut, premii patru, întreaga
activitate, nu știu dacă am mai scris despre acestea, premiul ,"Matei Milo”,
pentru cel mai bun actor de revistă, în 1997, la Festivalul de revistă de la Constanţa,
premiul Mihai Maximilian, pentru întreaga activitate și contribuție la promovarea teatrului de revistă,
în cei douăzeci şi doi de ani şi nu numai…
Ce vrea să împlinească Dumnezeu, împlineşte, iar noi suntem beneficiarii celor mai frumoase
clipe de neuitat când vedem publicul care ne iubește, ne dă aripi…

Reporter
La care „bornă kilometrică” a carierei te afli?

Paul Talaşman
E cazul să mă opresc?! Nu cred că trebuie să mă laud... fericiți cei ce știu să mulțumească pentru sănătate creatorului, pentru, putere, creativitate în tot ce au reușit în munca de creaţie în artă în general, în teatru în special. Cei ce fac această meserie grea, cei care muncesc, nu reduc teatrul la ocupaţia de simplu funcționar dramatic. Ei ard, trăiesc actul actoricesc sunt adevăraţii eroi ai scenei. Ceilalţi, dacă n-au har, chemare, sunt simţiţi de către public şi sancţionaţi. De aceea, mai bine pleacă!

Reporter
Afară de teatru, ce afinităţi sufleteşti te mai înfierbântă?

Paul Talaşman
Pe lângă teatru, poezia este pentru mine o altă pasiune cu care mă lupt de ani buni dar încă nu am curajul necesarul păşirii la locul care cred că mi se cuvine ... nu aş vrea să greșesc.

Reporter
Ai învăţat de la cineva să-ţi deschizi sufletul artei Thaliei, datorezi cuiva înţelegerea şi fructificarea talentului tău actoricesc?

Paul Talaşman
La urma urmei suntem învățăcei toată viața... Am învățat de la Olga Tudorache, Amza Pellea, Dem, Traian Ailenei, Laurenţiu Azimioară, Marin Moraru, Bogdan Ulmu, Anton Tauff, toți cei alături de care am lucrat, care ne-au condus prin tot ce am cumulat spre viitorul drum pe care am luat viața-n piept și, vai, de multe ori am fost trântiți la pământ, iar unii dintre noi am știut să ne sculăm la timp și să continuăm drumul neasfaltat, cu capcane, cu urcușuri și coborâșuri. Viața trebuie trăită, merită orice sacrificiu, așa cum teatrul, merită orice sacrificiu, dar nu și moartea ... moartea e apanajul învingătorilor și aici amintesc de: Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică, Amza Pellea, Adrian Pintea, Octavian Cotescu, Toma Caragiu, Giugaru, Calboreanu, Tanţi Cocea, Dina Cocea, inegalabila Gina Patrichi, Marga Barbu, Ilarion Ciobanu, Ernest Maftei, Mihai Maximilian, Vasile Veselovschi..., toţi cei care sunt acum de-a dreapta tatălui şi nu vor să ne spună ce ne așteaptă... Dumnezeu veghează, și nu numai! Facem să fie bine și nu ne plângem...

Reporter
Ce să nu uităm, mai cu seamă, dintr-o conversaţie ca aceasta risipită prin clipe şi rămasă ca dar altora?

Paul Talaşman
Dragostea de teatru! Şi, nu uitați, dragilor: Monarhia salvează România și implicit și teatrul care nu va pieri niciodată, însă azi îi e greu, ca la toate şi tuturor!

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)
Sursa

  • Paul_Talasman Interviu: `Scena a fost si este, in ce ma priveste, doctorul si doctoria!` (confluente.ro)

  • Paul_Talasman Interviu: `Scena a fost si este, in ce ma priveste, doctorul si doctoria!` (confluente.ro)

  • Paul_Talasman Interviu: `Scena a fost si este, in ce ma priveste, doctorul si doctoria!` (confluente.ro)


Imagine
Paul_Talasman Interviu: `Scena a fost si este, in ce ma priveste, doctorul si doctoria!` (confluente.ro)
Paul_Talasman Interviu: `Scena a fost si este, in ce ma priveste, doctorul si doctoria!` (confluente.ro)

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
  © TeatrulTanase.ro 2008 - 2019




       
Search/ Cauta in site

Nume actori, spectacole
Foto, Video
Articole media