(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete
Harta site Contact     Instagram       
 



STIRI DIVERSE MEDIA
 12.07.2019 - Incepe Stagiunea Estivala a Teatrului de Revista `Constantin Tanase`, proiect sustinut de Catena
 10.06.2019 - Si iata c-au trecut 80 de ani - Spectacol Aniversar Alexandru Arsinel
 04.06.2019 - Maestrul Alexandru Arsinel implineste azi 80 de ani. Articole si emisiuni dedicate artistului apreciat de generatii de romani!
 01.06.2019 - Alexandru_Lulescu ,nascut de Ziua Copilului, cel mai longeviv umorist, a fost sarbatorit, de colegii lui, la Teatrul de Revista
 27.03.2019 - Actorii din lumea intreaga sarbatoresc Ziua Mondiala a Teatrului! La Multi Ani tuturor iubitorilor de Teatru si slujitorilor acestuia!
 02.03.2019 - Vasile_Muraru merge in fiecare primavara in Moldova, sa puna un martisor pe mormsntul fostului coleg de scena, Nae Lazarescu (Libertatea.ro)
 01.02.2019 - Valentina_Fatu Patrascu interviu: Se implinesc 5 ani de cand colaboreaza cu Vasile Muraru (Libertatea.ro)


TRCT CENTRUL DE PRESA
Nume Pct
1.Teatrul de Revista `C.Tanase` pe harta Festivalului International de Teatru B-FIT IN THE STREET  
2.Alexandru_Arsinel 80 de ani de viata Spectacol aniversar FOTO  
3.TEATRUL de REVISTA `C-tin Tanase` Bucuresti va invita la NOAPTEA MUZEELOR 2019  
4.Ziua_Mondiala a Teatrului, initiativa Institutului International de Teatru din 1961  
5.Campania Nationala Uniter `Artistii pentru artisti` Spectacole si Ambasadori  
6.Gala SENIORILOR de 5 STELE, eveniment CSMB 2019  
7.Teatrul de Revista `C-tin. Tanase` si activitata sa in Presa 2015-2018  
8.TRCT Cronici, Recomandari, Testimoniale, Recenzii  
9.GALERIE VIDEO  
10.GALERIE FOTO SPECTACOLE  
11.TRCT PARTENERI  
12.TRCT PREMII, DISTINCTII, DIPLOME  
13.ISTORIC ARHIVA DE AUR  
14.Alexandru_Arsinel Articole in Presa 2013-2019  
..continua..


TRCT ECHIPA ARTISTI
Nume Pct
1.Echipa Artisti, Actori la TRCT  
2.Echipa Solisti, Interpreti la TRCT  
3.Artisti Invitati in Spectacole  
4.Echipa Ansamblului de Balet  
5.Echipa Regizori, Scenografi  
6.Echipa Orchestrei TRCT  
7.Echipa TRCT Biografii, CV  
..continua..

Contact Webmaster
     


Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator  

Stela_Popescu rasfoieste albumul cu amintiri, cel mai frumos compliment Interviu AGERPRES 22.01.2015 Media


Bilete spectacole

Reddit
Digg It
Tumblr


iN MEMORIAM
ALBUMUL CU AMINTIRI rãsfoit de... Stela Popescu
joi, 22 Ian 2015, 09:56 • DOCUMENTARE

Este una dintre marile doamne ale teatrului românesc. Este iubitã, având o carierã demnã de admirație și în același timp de respect, numãrul spectacolelor și al aparițiilor sale tv sau radio fiind de ordinul miilor. Numele actriței Stela Popescu se poate identifica, în mod sigur, cu umorul de calitate, cu show-ul de revistã, cu comedia în teatru și film. Artista a rememorat momente dragi din cariera sa, dar și momente de rãscruce, într-un interviu acordat AGERPRES, în care a rãsfoit ''Albumul cu amintiri''. Am regãsit o persoanã foarte veselã și sincerã, care iubește oamenii, care emanã bunã dispoziție prin toți porii.

Fotografii: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FLUX

AGERPRES:
Doamnã Stela Popescu, ați adunat, în atâția ani de carierã — 55—, foarte multe roluri în teatru, în film, în spectacole, dar pe lângã aceste roluri ați adunat și foarte multe amintiri. Am sã vã rog sã rãsfoim împreunã Albumul dumneavoastrã cu amintiri. Sigur, ne trebuie fotografii pentru asta și noi am pregãtit niște fotografii...

Stela Popescu:
Știi ce bucurie îmi faci? Pentru cã eu de multe ori uit de ele, și când îmi pune cineva câte o fotografie din asta rãmân paf și zic: A, e de atunci... și încep sã vinã amintirile. Fotografiile sunt foarte importante...

AGERPRES:
Am sã vã arãt fotografii și am sã vã rog sã le comentãm împreunã și sã-mi spuneți ce amintiri vã leagã de momentele respective, de oamenii care apar lângã dumneavoastrã în aceste fotografii. Primul set este de la prima ediție a Cerbului de aur de la Brașov pe care ați prezentat-o.

Stela Popescu:
Am prezentat-o împreunã cu Iurie Darie. Singura întâmplare urâtã din cariera mea e de atunci, de la Cerbul de aur. Aaaa, ce coc aveam....(râde — n.r.)

AGERPRES:
Care sunt numele mari pe care le-ați prezentat la prima ediție a Cerbului?

Stela Popescu:
Asta e Anca Agemolu, aici e Jacques Hustin, aici e o fatã din Olanda... Eu de curând m-am întâlnit cu Anca Agemolu, e fatã superbã, cu sprâncene îngânate, locuiește în Germania, m-am întâlnit cu ea, am fost emoționate amândouã...

AGERPRES:
Aici e gala de premiere?

Stela Popescu:
Da...Ce studioasã eram aici.... Pe ceilalți nu-i prea știu, scoțianul e o figurã cunoscutã, dar nu mai știu ce premiu a luat, olandeza a cântat ''Ionel, Ionelule''. Aici, la Brașov, e o întâmplare urâtã....eu fusesem propusã sã prezint Cerbul de aur..

AGERPRES:
Cum ați fost aleasã?

Stela Popescu:
Jucam enorm de mult la televiziune, învãțam repede, imediat intram în problemã, eram apreciatã. Am atâtea materiale filmate încât aș putea face un ciclu întreg de CD-uri, dar asta e altã poveste.....Și mi-am fãcut douã rochii, iar în ultima clipã, la Brașov, m-au anunțat cã nu voi mai prezenta eu, ci voi prezenta spectacolul de dupã concurs. A prezentat concursul o actrițã, Luminița Iacobescu, frumoasã foc. La primul spectacol Luminița a fost catastrofã. Eu prezentam partea în francezã. Cel care mã ajuta la prezentarea în francezã a fost Octavian Paler. Era ambiția sã iasã totul fenomenal. Tudor (Vornicu — n.r.) era ambițios, Paler era atunci președinte festivalului și voiam sã iasã totul bine. Și la ora 1 noaptea mi-a bãtut la ușã Lazarov (Valeriu — n.r.) și a spus: ''Mâine intri și prezinți festivalul''. A doua zi eram la coafor, și m-a chemat cineva la recepție, mi s-a spus sã plec acasã la mama, cã nu se simte bine. Am plecat la mama, în Brașov, cu un taxi, mama cosea la mașina și mã întreabã: ''Da' ce-i cu tine aici?'' Nu era nimic adevãrat legat de mama, cã nu se simte bine. Cineva dãduse telefon sã-mi strice ziua, așa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Dar mi-am fãcut un obicei, dacã cineva spunea ceva, spuneam cã nu mã intereseazã. Asta a fost latura care m-a salvat în carierã, nu am fost disperatã dupã carierã. Mama n-a vrut sã mã fac artistã, mereu mi-a zis ''Ei, ai avut noroc''. Asta a fost cu Cerbul de aur, m-a ajutat mult domnul Paler, am prezentat cu Iura (Iurie Darie — n.r.), era frumos, deștept, avea ținutã, era înalt, subțire, el pânã la 60 de ani putea purta costumul din liceu.

AGERPRES:
Ați fãcut roluri foarte frumoase la Teatrul de Comedie — în ''Preșul'', ''Pețitoarea'', ''Sfântul Miticã blajinul'', ''Plicul''... Avem niște fotografii în care sunteți împreunã cu doi colegi — Ion Lucian și Cornel Vulpe.

Stela Popescu:
La Teatrul de Comedie era o echipã extraordinarã, înființatã inițial de domnul Beligan (Radu Beligan — n.r.), bine închegatã. Hai cã aici eram frumușicã...(râde). Este piesa ''Scaiul'', prin '88-'89, amintirile mele legate de Ion Lucian sunt foarte puternice, Lucian era un actor care te fãcea talentat, când punea mâna pe tine parcã transmitea un șuvoi de energie.

AGERPRES:
Aici sunteți cu George Mihaițã și Cornel Vulpe...

Stela Popescu:
Da, George... Ce bine merge teatrul cu George, George Mihãițã a venit la teatru foarte tânãr, dar de când e director, teatrul merge bine, e un om imparțial. Cornel era un comic irezistibil!

AGERPRES:
De la Teatrul de Comedie cu cine ați colaborat mai mult și ce amintiri vã leagã de o persoanã anume?

Stela Popescu:
Era o atmosferã ca acasã, tot Bucureștiul ne invidia, era o trupã bunã. O actrițã foarte bunã a fost Vasilica Tastaman, era instinctualã, a intrat de la 15 ani în teatru, a jucat la Municipal, ea nu fãcuse studii de teatru, dar jucase, a învãțat teatru jucând, mergând înainte, ne-am iubit mult, când a plecat la spital de la mine a plecat. Ea a plecat în Suedia, a stat destul de mult, a jucat și acolo, dar nu mult, din cauzã cã limba suedezã nu se poate învãța ușor. Apoi s-a întors, dar era deja bolnavã. Tot teatrul era fericit când s-a întors, s-a întâlnit cu Marinuș (Marin Moraru — n.r.), cu Gigi (Gheorghe — n.r.) Dinicã, cu Beligan, dar n-a mai apucat sã joace, o nenorocitã de hepatitã C a doborât-o. Avea o ingenuitate a întrebãrii, pe dedesubt se simțea intenția, ea sugera ceea ce spunea, cu o precizie extraordinarã, cu o intonație extraordinarã.

AGERPRES:
Ați jucat la Comedie, dar numele dumneavoastrã e aproape sinonim cu Teatrul de Revistã, pentru cã de la început ați mers acolo, apoi v-ați dus la Comedie și în final v-ați întors la Revistã.

Stela Popescu:
La început am ajuns acolo din întâmplare, cã nu puteam ajunge la București și când mi s-a propus sã vin la Revistã am stat în cumpãnã prima datã, pentru cã întotdeauna a existat o idee preconceputã, cã revista e un gen ușor, pentru tipe cu picioare frumoase, și restul nimic. Nu este adevãrat.

AGERPRES:
Noi avem niște fotografii care confirmã faptul cã și dumneavoastrã aveați picioare frumoase...

Stela Popescu:
Da, aveam, astea sunt din spectacolul ''Femei, femei'', aici cântam un cântec țigãnesc și nici nu-l cântam așa de bine (râde). A fost primul spectacol pe care l-am fãcut cu Puișor (Mihai Maximilian — n.r.). Atunci ne-am cãsãtorit. Eu m-am dus acolo pentru cã m-au chemat, eu eram la Brașov, erai atunci obligat sã faci trei ani de stagiaturã, și cine nu voia sã vinã atunci la București? Aici era radio, aici era televiziunea, aici era teatru, aici era viața culturalã de prim rang a României și sigur cã toți artiștii voiau sã vinã la București. Dacã veneai la un teatru mare, ai fi prins mai greu un rol pe vremea aceea, pentru cã erau trupe mari, cu actori foarte buni. Ori la Revistã aveau nevoie de mine ca apa, erau câteva actrițe foarte bune — Zizi Șerban, Didi Ionescu, dar erau mai în vârstã decât mine. Odatã l-am întrebat pe domnul Nicușor Constantinescu, mare realizator de spectacole, el mã adusese, m-a vãzut la un festival de tineret cu rolul Luluța din ''Chirița'' și i-a plãcut. M-a încurajat, îmi spunea ''Tu ești actrițã, celelalte doar cântã''. Am venit, am dat examen, am intrat. Eu repetasem cu domnul Sicã Alexandrescu la Brașov, i-am spus cã m-au chemat la Revistã și mi-a zis: ''Fetițo, du-te, dacã ai succes la Revistã, joci Julieta când vrei tu''. Un mare adevãr, când ajungi vedetã îți alegi tu repertoriul. Așa s-a întâmplat, dupã ce am jucat vreo 7 ani la Revistã, a venit Lucian Giurchescu, director la Comedie, și mi-a propus sã joc Bertolt Brecht. M-a chemat, avea nevoie de o actrițã care sã știe sã și cânte. Altã cumpãnã. Ce fac? Plec la Comedie sau rãmân la Revistã? Deja mã mãritasem cu Maximilian, știa genul de revistã, fusese copil de artiști, când scria lucrurile veneau dinlãuntrul lui. L-am întrebat ce sã fac, mi-a zis ''Du-te, acolo ai sã joci marele repertoriu, la Revistã o sã joci când vrei''. Așa am fãcut și bine am fãcut. Am jucat și revistã și teatru în același timp, 18 ani.
Un colectiv ca la Comedie... era o școalã... și am avut ocazia sã fac și câteva succese fulminante. Era repertoriu bun, erau toți actori mari — Albulescu, Vulpe, Lucian, Șeptilici, Iura Darie, Pãlãdescu, Gigi Dinicã, Marinuș Moraru, Nineta Gusti... Și am avut succes și am jucat în toatã țara. Cum terminam o premierã la Comedie, repede mergeam la Revistã și fãceam și acolo o premierã. Cu care bãteam toatã țara, aveam un repertoriu de scheciuri și monoloage pe care le puteam face și singurã. E mai interesant însã cu partener. Pãrerea mea este cã e un gest cultural sã joci în toatã țara, sã ajungi pânã la Valea lui Mihai, sau pânã în nordul Moldovei. Asta deschide mintea oamenilor și îi face mai fericiți. Eu am jucat oriunde, chiar dacã nu aveam decoruri și lumini, restul venea dinãuntru. Când am primit premiul de popularitate am spus colegilor: ''Sã știți cã eu sunt atât de popularã nu pentru cã sunt mai bunã ca voi, ci pentru cã am bãtut toate drumurile țãrii''. Dacã nu te vede lumea, de unde sã te știe?
Mi-a plãcut, mi-a plãcut la Comedie, am jucat ''Preșul'' tot dintr-o întâmplare. Întâmplarea joacã un rol extraordinar în viațã. În meseria noastrã dacã nimerești într-o piesã bunã, cu o trupã bunã, un rol care se potrivește și un regizor care te pune în valoare, l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior.

AGERPRES:
La revistã ați început sã jucați apoi avându-l partener pe Ștefan Bãnicã..

Stela Popescu:
Da, eu eram la Comedie și el la Municipal, era un actor din instinct, dar în același timp cu o rasã fenomenalã. Avea o ținutã. Știi cine mai avea o asemenea ținutã pe scenã? Jean (Constantin — n.r.). Jean, care a jucat atâția țigani și toatã lumea îi zicea țiganul, când urca pe scenã avea rasã. Era elegant, avea o poziție frumoasã pe scenã. Foarte interesant e sã te naști cu har. Ei erau actori cu har. Foarte mulți sunt actori buni, dar când ajung sus li se pare cã nu mai trebuie sã se rafistoleze. Sunt alții care devin din ce în ce mai fini, mai subțiri.

AGERPRES:
Câți ani ați jucat cu Ștefan Bãnicã?

Stela Popescu:
Opt, opt pe nouã ani. Ne-am despãrțit pentru cã era foarte greu, pe vremea aceea era obligatoriu sã faci turneu la mare. Eu fãceam cu Revista, el fãcea cu Municipalul, dar trebuia sã facem și Boema, am încercat sã le împãcãm pe toate dar n-am reușit. Am jucat un an cu fetele, cu Margareta (Pâslaru — n.r.) și Vasilica (Tastaman — n.r.), apoi am început sã joc cu Arșinel, care era angajat al teatrului. Fiind doi, lucrurile se pot face mult mai amplu și mai frumos.

AGERPRES:
Avem fotografii dintr-un spectacol în care sunteți împreunã cu Alexandru Arșinel, într-un final domnul Arșinel a izbucnit în lacrimi, ce i-ați spus?

Stela Popescu:
A, știu de ce! Era un scheci extraordinar care se numea ''Biliboi''. Eu gãseam pe stradã un cãțel și voiam sã-l aduc acasã. Și el credea, dupã nume, cã m-am întâlnit cu un negru pe care vreau sã-l aduc acasã. Era un haz nebun, eu îi spuneam cã e ''drãguț și creț, creț, creț'', el se îngrozea....Nu am mai jucat scheciul de vreo 15 ani, dar l-am bãgat acum din nou.

AGERPRES:
Aici domnul Arșinel e doctor, dumneavoastrã erați pacienta?

Stela Popescu:
Nu știu cine eram, dar știu de unde aveam rochia, am primit-o de la Acvilina Severin, cântãreața. Eu am cununat-o cu soțul ei, era o rochie din antilopã în 2 culori...

AGERPRES:
Sunt foarte bine cunoscute de public și spectacolele în care erați în travesti...

Stela Popescu:
Vai de mine! Ãsta a fost un succes fantastic, Arșinel era dansatoare spaniolã, face cele mai reușite travestiuri, nu e ușor pentru un bãrbat sã facã travesti, depinde cum se îmbracã, depinde cum se poartã, mie mi-a fost fricã, pentru cã e o concurențã, dar i-am ținut piept.

AGERPRES:
Printre primele dumneavoastrã roluri în travesti este cel al bãiețelului care fãcea tot felul de trãznãi, Țuțu lui tãtuțu. Asta va amintește și de copilãrie? De vremurile în care vã cãțãrați în copaci, sãreați garduri, jucați fotbal?

Stela Popescu:
Am fost bãiețoi când eram micã...

AGERPRES:
Ce fãceați cu pãpușile pe care vi le dãruia mama?

Stela Popescu:
Jucam fotbal, ce sã fac? Eu pânã la 7 ani am stat în Basarabia, era rãzboi, ce pãpuși cu cap de porțelan? Și atunci mama, care era profesoarã de lucru manual, avea talent sã coasã, sã brodeze, îmi fãcea pãpuși. Mama m-a vrut toatã viața cochetã și delicatã, dar niciodatã n-am fost așa, doar aparent. Eu sunt un bãiețoi și acum. Îmi fãcea pãpuși din cârpã, le umplea cu tãrâțe sau cu lânã, le fãcea frumos, cu cozi, cu sprâncene, mã jucam o zi apoi jucam fotbal cu ele, cã minge nu aveam. Câteodatã îmi zicea mama ''Fatã, parcã ești smulsã de gâște, eu am fost așa de cochetã, am fost și regina balului''... de-aia nu vroia sã mã fac artistã. ''Cum sã te faci artistã? Tu sã pui niște cizme de cauciuc, îți dau o pufoaicã pe tine și la drum, te dau la silviculturã, ca sã fie clar''... așa îmi spunea.

AGERPRES:
Și totuși, dupã o premierã, mama dumneavoastrã a spus: ''Stela, când tu apari pe scenã rãsare soarele''...

Stela Popescu:
Da, asta a fost cu un an înainte de a muri mama...

AGERPRES:
Ce ați simțit atunci?

Stela Popescu:
Nici nu pot sã spun, mama era aparent asprã, era o femeie frumoasã, am tãit lângã mama, tata a fost în Siberia, nu l-am vãzut 19 ani, iar asprimea ei era din dorința de a nu o lua eu razna. La spectacole venea și întreba ''Cine e actrița aia drãguțã, bunetã? Dar ce drãguțã e și aia blondã...'' La un moment dat Puiu i-a spus ''Bine, mamã, dar Stela?''. Ea a zis ''E, Stela-i Stela''. N-avea vorbe de laudã, și atunci, venind de la Boema, mi-a spus ''Când apari tu rãsare soarele''. Odatã m-a dus de urechi la școalã și le-a certat pe învãțãtoare de ce mi-au dat nota 10, cã nu învãțasem nimic... (râde). Aveam o memorie extraordinarã. De fapt, în meseria asta memoria e baza.

AGERPRES:
Și talentul..

Stela Popescu:
Da, talentul, clar, de la memorizare pânã la costum, la chimia cu personajul. Uite, eu am o mare apreciere pentru Maia Morgenstern, pentru ușurința ei de a schimba stãrile, merge direct în miezul personajului.

AGERPRES:
Avem o fotografie în care sunteți alãturi de Tamara Buciuceanu Botez...
Stela Popescu: Da, ne certam pentru Arșinel... (râde). E de la o piesã radio cu care am fãcut peste 70 de spectacole în toate cele 5 continente, s-a bucurat de un succes fantastic.

AGERPRES:
Povesteați mai devreme cã ați jucat în ''Coana Chirița'' rolul Luluței. Aici avem o poza în care sunteți chiar în rolul Coanei Chirița.

Stela Popescu:
Ce-mi place și mie asta... Are o poveste rolul Chiriței... În anul doi de facultate, domnul profesor A. Pop Marțian, Iani Cojar era asistent, fiecare din noi trebuia sã învețe un rol și când venim din vacanțã sã arãtãm ce am învãțat. Eu i-am spus cã am sã învãț Chirița. Marțian a rãmas siderat. ''Popescu, dar eu te-am luat la clasã pentru Andromaca și tu vrei sã faci Chirița?'', mi-a spus. A fost revoltat și mi-a dat sã fac un mic monolog din Arghezi, ceva cu jucãriile din pod care n-avea nimic comun cu mine. Și când venim din vacanțã i-am spus cã am învãțat și Chirița. ''Bine, spune-o!''. Și am luat 10, deci mi-a rãmas experiența cu Chirița încã din școalã.
Doamna Smaranda Oțeanu, critic de teatru, film și critic muzical, mã știe de când am început eu sã joc. Și când și-a fãcut repertoriul la Opera Comicã pentru Copii m-a întrebat dacã nu vreau sã joc Chirița. Cum sã nu, eram familiarizatã în ani cu rolul, cu Chirița în sufletul meu. Am jucat vreo 60 de spectacole la Opera Comicã pentru copii. Și am mai avut o experiențã drãguțã cu Chirița. Acum vreo 10 ani, la Nurnberg se face un festival al românilor, la care vin sașii în primul rând. Eu zic: Facem Chirița. Pe urmã cânta Felicia Filip. Dar când ajung acolo mã întreb: Ce fac eu? Chirița la sași? Ãia nici nu înțeleg ce vorbesc... cu ''șe'' și ''da di șe''? Cine m-a pus? Mi s-a fãcut o fricã... Ei bine, a fost un succes nemaipomenit și am jucat în piațã. Sașii de acolo au rãmas foarte legați de țarã.

AGERPRES:
În 2012 ați sãrbãtorit 30 de ani de carierã artisticã a cuplului Stela Popescu-Alexandru Arșinel printr-un spectacol la Tãnase, ''Aplauze, aplauze''. Avem poze de la acest spectacol...

Stela Popescu:
Da... Aici e chiar prologul. Știu cã a doua zi am schimbat rochia, nu ieșise cum voiam!

AGERPRES:
Avem și o pozã din culisele vieții artistice, în biroul domnului Arșinel de la teatru...

Stela Popescu:
Asta e chiar de lucru, uneori repetãm în biroul lui.

AGERPRES:
Care e secretul longevitãții acestui cuplu artistic?

Stela Popescu:
Înțelepciunea lui ca manager și rãbdarea mea ca basarabeancã.

AGERPRES:
Nu spuneți nimic despre talent?

Stela Popescu:
Nu rezistam atât dacã nu aveam calitãți, nu? Însã ne-am bazat și pe un text extraordinar. Jucãm și acum pe textele lui Maximilian. Eu nu contest cã tânãra generație are talent, cu siguranțã mulți au talent, dar nu s-au aplecat cu atenție asupra acestui gen care face mare succes numai având aceastã calitate: legãtura strânsã cu viața și mai ales cu problemele spectatorului, dar tratate prin comedie. Marile probleme trebuie atinse, cu haz, cu inteligențã, și întotdeauna sã fii de partea dreptãții. Cei din salã cautã dreptatea, adevãrul, atunci te ascultã. Am jucat acum vreo patru ani în America și a venit la mine cineva și mi-a spus: ''Doamna Stela, ce fericiți ne fãceați la Boema! Mai scãpam de mizerie și mai aveam speranțã''. Textul era cel care ținea în spinare treaba. Nu se gãsea nimic atunci, la cofetãrie pe rafturi erau șervețele de hârtie și borcane de gem. Aveam atunci un prolog în care spuneam: ''Am fost la cofetãrie. Ce era acolo... negrese, cremșnit, amandine, era un șirag întreg de prãjituri minunate'' și la sfârșit spuneam ''Hai cã am ținere de minte!''. Se rupea sala în douã. Într-o modalitate comicã spuneam lucruri grave.

AGERPRES:
Dupã atâția ani în care ați fost în lumina reflectoarelor, pe scenã, cum de mai aveți emoții înainte de ridicarea cortinei?

Stela Popescu:
În fiecare searã am, toți artiștii au emoții, e un fior, o undã care se transmite între artist și spectator. Impalpabilã, dar existã. Sã intri în scenã și sã fii privit de 800 de ochi te impresioneazã. Plus cã dacã ai ajuns la un anumit nivel nu poți sã dezamãgești. De fiecare datã e un examen. Comedia e o farmacie, și dacã înainte de a pune virgula unde trebuie ți-e mintea în altã parte, a cãzut poanta, s-a dus. Nu mai aplaudã nimeni. Ce ciudat... Foarte interesant! E o profesie foarte sofisticatã, interesantã, nu e simplã.

AGERPRES:
Poate cã acesta este motivul pentru care spuneați cã niciodatã nu sunteți obositã. Chiar dacã munciți, o faceți cu plãcere.
Stela Popescu: E o zicalã din bãtrâni — dacã faci ceea ce-ți place și muncești o zi întreagã, nu e muncã.

AGERPRES:
Colegul dumneavoastrã George Mihãițã spunea la un moment dat cã aveți ceva din atleta Doina Melinte. Sunteți tot timpul pe fugã, tot timpul alergați...

Stela Popescu:
Da, așa e, prietenul meu psihologul Bogdan Lucaciu spunea: dacã între Constanța și București merg douã mașini, una dus, una întors, în amândouã e Stela Popescu. Am circulat enorm. Un tânãr de la un ziar m-a criticat cã am casã la mare. Întâi m-am supãrat, apoi am zis cã dacã l-aș cunoaște i-aș spune numai câte nopți am dormit în tren... minimum 30% din nopțile vieții mele au fost dormite în tren. Am venit odatã de la Slobozia cu mașina de lapte. Am jucat acolo, nu exista garã la Slobozia, eu dimineațã la 10 aveam repetiție. Dupã spectacol ne-am dus la fabrica de cașcaval, a venit mașina care ducea cașcavalul la București, am urcat și avea mașina un fel de pat unde doarme șoferul de schimb. Dacã nu mi-am rupt atunci coloana, nu mi-o mai rup niciodatã... ce zdruncinãturi am luat!(râde)

AGERPRES:
Avem o fotografie din momentul în care s-a dezvelit o stea cu numele dumneavoastrã în Piața Timpului din București, sunteți alãturi de mai tânãrul coleg George Ivașcu.

Stela Popescu:
Ivașcu e un bãiat foarte serios. Nu mai e loc acolo de câți actori mari avem... Țin minte o întâmplare. Eu am iubit-o mult pe Irina Petrescu, am lucrat cu ea, era un personaj delicat, inteligent... Ea a fãcut un turneu la Hollywood și au invitat-o sã facã un film acolo. A venit propunerea în țarã, rãspunsul a fost cã nu poate sã vinã pentru cã e angrenatã în multe proiecte pe care trebuie sã le ducã la sfârșit. Nu era angrenatã, deci putea sã facã un actor român un film la Hollywood. Nu i-au dat voie. Restricțiile astea erau infernale, așa a plecat Dan Nuțu, așa au plecat mulți oameni cu calitãți. Ne-au distrus niște șanse, cã noi tot acasã ne întorceam. E prea târziu.

AGERPRES:
Aici sunteți la spectacolul de la Sala Palatului care a marcat 50 de ani de carierã artisticã a lui Alexandru Arșinel.

Stela Popescu:
Ha, ha! Și asta are o poveste. Eu fãceam filmul ''Mamaia'' și trebuia sã joc o femeie în vârstã, tunsã. Ori eu la cât pãr am, nu puteam sã pun peruca aia. Trebuia sã gãsesc o soluție. Filmam de dimineațã pânã la ora 18 și la 19 intram în scenã la teatru. Și am gãsit soluția. Am cumpãrat peruca blondã și încã una șatenã, care sã semene cu pãrul meu și la filmare strângeam tot pãrul cu agrafe în bucle mici-mici, puneam peruca blondã, iar dupã filmare schimbam peruca și intram pe scenã. Drept care se încingeau telefoanele: S-a tuns Stela!!! (râde). La Revistã e foarte interesant, orice element nou distrage atenția, iar dacã oamenii încep sã comenteze se pierde o jumãtate din text.

AGERPRES:
Cum de sunteți mereu atât de tonicã, de veselã, emanați aceastã stare de bine și o transmiteți oamenilor? Nu doar de pe scenã, ci și în viațã...

Stela Popescu:
Asta e un dar de la Dumnezeu, iar eu sunt o persoanã optimistã, așa mi-e firea. Nu iau nimic în tragic. Dupã pãrerea mea, singurul lucru cãruia trebuie sã-i dai atenție este sãnãtatea. Boala mã pune și pe mine la pãmânt, atunci nu mai sunt veselã, tonicã... Mie îmi plac oamenii, eu când mã întâlnesc cu cineva înfloresc. Omul e om cu toate defectele și calitãțile lui.

AGERPRES:
Dragostea dumneavoastrã pentru oameni își primește rãsplata prin dragostea cu care vã înconjoarã oamenii.

Stela Popescu:
Odatã, la Timișoara, mã aștepta o bãtrânicã. Mi-a spus: ''Doamna Stela, proști îs ãștia, numa pe dumneata de te-ar trimite în America, ne-am plãti toate datoriile'', era în vremea aceea... A fost cel mai frumos compliment, a fost o apreciere a valorii. M-a întrebat cineva la o emisiune cât câștigau pe vremuri actorii. Un rol principal, ca al lui Amza în ''Nea Mãrin miliardar'' era 40.000 de lei, adicã vreo zece salarii din vremea comunismului. Și când auzi cât câștigã De Niro....

AGERPRES:
Vã mãrturisesc cã plãnuisem sã facem acest interviu în decembrie, pentru cã era ziua dumneavoastrã de naștere, însã nu s-a putut, erați plecatã. Vã facem acum cadou aceste fotografii și vã oferim cu întârziere un buchet de flori, vã spunem La mulți ani, vã dorim sã fiți sãnãtoasã și sã vã pãstrați firea optimistã, pe care o transmiteți altora și le faceți bine.

Stela Popescu:
Îmi pare bine când lumea își dã seama de valoarea acestei profesii, satisfacția noastrã e cã folosim oamenilor, e o meserie extraordinarã.

AGERPRES:
Vã mulțumesc pentru faptul cã v-ați gãsit timp sã ajungeți la noi pentru acest interviu.

Stela Popescu:
Am auzit cã e vorba despre Agerpres, vã bucurați de stimã și apreciere și atunci am venit. Mulțumesc și eu.

AGERPRES/ (autor: Marina Bãdulescu, editor: Horia Plugaru)
http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/01/22/albumul-cu-amintiri-rasfoit-de-stela-popescu-09-56-58
DETALII SPECTACOLE

Bilete

Program

Media

CronMed

Distributie

Foto

Video

  • Interviu Stela Popescu rasfoieste albumul cu amintiri AGERPRES/ (autor: Marina Badulescu, editor: Horia Plugaru)

  • Interviu Stela Popescu rasfoieste albumul cu amintiri AGERPRES/ (autor: Marina Badulescu, editor: Horia Plugaru)

  • Interviu Stela Popescu rasfoieste albumul cu amintiri AGERPRES/ (autor: Marina Badulescu, editor: Horia Plugaru)


Imagine
Interviu Stela Popescu rasfoieste albumul cu amintiri AGERPRES/ (autor: Marina Badulescu, editor: Horia Plugaru)
Interviu Stela Popescu rasfoieste albumul cu amintiri AGERPRES/ (autor: Marina Badulescu, editor: Horia Plugaru)
Interviu Stela Popescu rasfoieste albumul cu amintiri AGERPRES/ (autor: Marina Badulescu, editor: Horia Plugaru)
Interviu Stela Popescu rasfoieste albumul cu amintiri AGERPRES/ (autor: Marina Badulescu, editor: Horia Plugaru)

    Pagina 1 din 1   


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator Top



iN MEMORIAM STELA_POPESCU 21.12.1935 - 23.11.2017 FOTO Spectacole

Stela_Popescu (21.12.1935 - 23.11.2017) in Presa 2013-2017

TRCT Spectacole Program Repertoriu




 Teatrul Constantin Tanase



Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
  © TeatrulTanase.ro 2008 - 2019




       
Search/ Cauta in site

Nume actori, spectacole
Foto, Video
Articole media