(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete    Cauta
 Harta site Contact     Instagram       
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

Teatrul de Revista C-tin. Tanase ureaza `La multi ani` celor ce se numesc Constantin sau Elena!


Bilete spectacole



Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti, Calea Victoriei nr.33
La multi ani Elena! La multi ani Constantin!
21.05.2019
Patronul nostru "spiritual", Constantin Tanase (n.05.07.1880- d.29.08.1945),
a pus bazele trupei de teatru Cãrãbuș în București, in 1919 împreunã cu care urma sã creeze o tradiție de teatru satiric muzical sau de estrada/ revistã pe parcursul urmãtorilor 20 de ani, tradiție prezentã și astãzi, mai ales la Teatrul de Revistã "Constantin Tãnase".

Si tot pe 21.05. UNESCO marcheaza Ziua mondialã pentru diversitate culturalã, pentru dialog și dezvoltare (World Day for Cultural Diversity, for Dialogue and Development).
Ea oferã oportunitatea de a înțelege profunzimea valorilor diversitãții culturale și de a învãța sã trãim împreunã.
"Culture is what we are. It embodies our identities and our dreams for the future"
(Irina Bokova, Director UNESCO).

"Revista s-a creat pornind de la mai multe radacini: spectacolul de cabaret frantuzesc pe muzica, la care Tanase - si acesta a fost printre marile lui merite - a adaugat cuvantul, a adus monologul, cupletul satiric, cupletul muzical si toate celelalte mijloace de realizare a unui spectacol de gen."
(Extras din cartea `De la Dolhasca.... pe Calea Victoriei` - Alexandru Arsinel).

Constantin Tanase a urcat pe scenã la Grãdina de varã "Pârjoala", unde mai mulţi actori, printre care Zaharia Burienescu sau I.D. Ionescu jucau teatru popular.

Pentru cã a fost cucerit pe loc de aceastã viaţã uimitoare, s-a gândit sã îţi formeze un grup de actori amatori, care sã îi încânte pe cei apropiaţi.
Prima lor reprezentaţie a fost susţinutã chiar în beciul casei. Apoi, pe mãsurã ce deveneau "experţi", au început sã joace teatru în hambare sau chiar în poieni, numãrul celor care veneau sã îi vadã crescând constant.

Însã viaţa lui Constantin Tãnase nu a fost lipsitã de peripeţii.
A fost respins la examenul medical la liceul militar din Iaţi, ulterior urmând, pentru o scurtã perioadã, cursurile liceului “Nicolae Bãlcescu” din Brãila, la care a renunţat din lipsã de bani.
Viaţa avea sã îl ducã pe un drum frumos, iar prietenia cu învãţãtorul si scriitorul Ion Adam l-a asezat pe tânãrul de 18 ani Tãnase la catedrã, în Curseţti, Rahova, Adam renunţând pentru a preda în Belgia.

Tãnase si-a dezvoltat repede propriul stil de predare, aducând muzica si gimnastica pe primul loc.
Ajuns foarte repede un personaj iubit in localitate, atrage, din pãcate, antipatia notarului si a câtorva avocaţi locali care nu îi apreciau metodele, astfel încât Tãnase este în cele din urmã dat afarã.

Dupa efectuarea stagiului militar, s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artã Dramaticã – absolvit în 1905. A început sã lucreze în teatru, iar în 1919 a pus bazele trupei de teatru «Cãrãbus» în Bucuresti, împreunã cu care a creat o tradiţie de teatru de cabaret/revistã pe parcursul urmãtorilor 20 de ani.

Însã ceea ce l-a consacrat în faţa publicului este personajul cãruia el i-a dat viaţã, si o voce puternicã, acela al cetãţeanului simplu, umil si necãjit, mereu în contradicţie cu birocraţia aparatului de stat.
Personajul sãu, unic în costumul sãu clasic, cu pãtrãţele, crizantemã la butonierã si baston, s-a fãcut purtãtorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenţia cenzurii.

Monografia realizata de Aurel Storin, intitulata „Teatrul de Revista «Constantin Tanase» 1919-2000. De la Carabus la Savoy”

"Sa realizezi monografia unui mare artist este deseori un risc pentru ca poti scapa amanunte legate de personalitatea lui care ar putea stirbi imaginea finala.
Aurel Storin si-a propus sa depaseasca acest risc, asumându-si însa o cutezanta enorma: monografia teatrului de revista.
E grea si monografia unui teatru, dar a unui teatru de revista, unde norocul si viata trec laolalta, unde nimic nu pare destinat eternitatii.

Sa alegi locul acela în care cântecul zboara si se risipeste prin tavan, unde cuvintele nu aspira la marea literatura scrisa, iar monologurile par harazite doar pentru a destinde o atmosfera dorita de spectatori, nu e un lucru usor defel.
Aurel Storin se înhama la aceasta munca sisifica si încearca sa puna în ordine o arhiva a teatrului de revista a carei figura centrala a fost Constantin Tanase.

Programe, afise de spectacol, fotografii, taieturi de presa. Dar si memoria.
Memoria autorului, a unor actori, a spectatorilor, asa imperfecta cum este ea, o data cu trecerea anilor.

Teatrul de Stat de Revista s-a înfiintat în 1949.
În 1952, Teatrul de Estrada se uneste cu Teatrul de Revista devenind Ansamblul de Estrada, pentru ca în anul 1956 Ansamblul de Estrada sa devina Teatrul satiric-muzical „Constantin Tanase”.
În 1989 se ajunge la denumirea de azi, Teatrul de Revista „Constantin Tanase”.

Si totusi, teatrul de revista s-a nascut pe data de 23 mai 1919, când pe strada Academiei, pe locul unde functionase Gradina de Vara „Amicii orbilor” a fost pusa piatra de temelie a Gradinii „Carabus”. De ce „Carabus”? Aurel Storin enumera ipotezele, în numar de trei. Arhitectul Van Saanen-Algi, bun prieten cu Tanase, îsi aminteste ca el a facut schita gradinii, a viitorului teatru, care semana cu un „coleopter”, un carabus în toata regula. O alta varianta vorbeste despre ideea lui Tanase de a i se spune gradinii pe româneste, „Carabus”, iar o a treia ipoteza porneste de la marturisirea lui Tanase ca de numele „Carabus” era legat de pe vremea când juca într-o comedioara prelucrata dupa o farsa frantuzeasca în care el era ordonanta unui ofiter betiv si cartofor. Numele ordonantei: Carabus.

A fost de fata multa lume buna: actori, ziaristi, prieteni. La inaugurare s-a baut vin negru si s-au ciocnit cupe de sampanie. Actorul Constantin Marculescu, de la Teatrul National, a desfasurat ceremonios un pergament de pe care a citit versurile scrise cu acest prilej de catre George Ranetti:

"Se-intemeiaza Templul Comediei
Si-or pune-ntaia piatra a temeliei
Tanase, care-i un vestit ghidus
Cu nasu-i lung, de-aici si pan-la Husi
Si Grigorescu, negru ca un tus…
De ce-l numisi tu Teatru “Carabus”
O, nasule-arhitect care-l facusi ?
Eu nu pricep – da-i treaba meseriei
Iar eu-s doar gramaticul trepadus
Ce-asterne azi pe luciul hartiei
Mai alb ca florile de corcodus
O slova ce-i menita vesniciei !"

A urmat apoi ceremonialul introducerii „papirusului” intr-o sticla goala de sampanie si ingroparea acesteia la temelia scenei.

Deschiderea publica a teatrului „Carabus” a avut loc pe 2 iulie 1919
cu premiera revistei „Pisica pe orez” în care Tanase interpreta cupletul „Cotoiul e pe varza, pisica-i pe orez”.

Aici, alaturi de Tanase, au evoluat vedetele sale: Lisette Verea, Lulu Savu, Lizica Petrescu, Mia Steriadi.
Multe femei, femei frumoase si talentate, dar si un mare cântaret care a traversat secolul împreuna cu revista româneasca, Gica Petrescu.

În 1924, exasperat ca tot românul, Constantin Tanase rostea un celebru cuplet din revista „Pa ce...?”.

„Pa ce eu, mandea, par examplu/ platesc global, platesc si samplu, Pa ce...?/ Platesc la fisc, la primarie/ pe apa care-o fi sa vie/Pa ce...?/ Platim fatade si trotuar/dar un-te uiti e tot murdar/ Pa ce...?/ Platim pe vânt, platim pe aer/platim asa ca niste fraieri/ Pa ce...?/ Platim gunoi, platim fatada/si n-ai, pardon, o ritirada/ Pa ce...?/ Platesc, al dracului sa fiu,/dar sa fiu cutu daca stiu/ Pa ce...?/ În Parlament e tambalau,/ discursuri pân sa-ti vina rau,/ Pa ce...?/Noi i-am ales sa faca legi/dar ei se-njura, ma-ntelegi.../ Pa ce...?/ Si dau din mâini, fac tevatura,/ parca-s la circ la vreo dresura!/ Pa ce...?/ Si pentru treaba asta toata,/pretind diurna majorata/ Pa ce...?


La “Cãrãbus”, Tãnase a lansat carierele a numerosi artisti, printre care Maria Tãnase si Horia Serbãnescu.

Vorbele si personajele pe care le interpreta Tãnase pe scenã au supãrat si ironizat pe mulţi, asa se face cã la sfârsitul anului 1937 rãmâne în memoria celor care au trecut pe Calea Victoriei si a celor care au trãit acea perioadã drept anul celui mai mare incendiu din istoria revistei românesti.

În apropierea Crãciunului, teatrul „Cãrãbus” anunţa premiera revistei „Poftã bunã la Tãnase”.
Tocmai când Tãnase se afla pe scenã si îsi recita cupletul „Ei, ai vrea?”, izbucneste incendiul.

Dezorientat, Tãnase îsi mutã privirea de la incidentul cu pricina spre salã si, strãduindu-se cu vizibile eforturi, sã-si pãstreze cumpãtul, încerca sã continue cupletul.
Dar, pe neasteptate, învãluit de un nor de fum, nãvãli spre rampã Puiu Maximilian, actor si co-autor al revistei.
Îmbrãcat într-un frac alb imaculat, cu faţa congestionatã de spaimã, dar cãutând sã-ţi pãstreze calmul, el rosti fraza cutremurãtoare:

„- Evacuaţi, vã rog, teatrul. Arde scena!”.
Într-o atmosfera de panicã, Tãnase rãmãsese pietrificat, cu mâinile atârnându-i pe lângã trup. Gãsise totusi puterea sã strige de pe scenã:
„Nu vã alarmaţi, fraţilor, stingem noi focul…”

Nu l-a stins el, ci pompierii sosiţi în grabã ca la un spectacol sinistru. Artistii dârdâiau pe stradã, trecãtorii priveau uimiţi. Accident sau mânã criminalã?“
, scrie George Mihalache.

În ultimii ani de viaţã ai marelui actor, cenzura «îsi iţeste colţii» agresiv. La 1 mai 1945, Tãnase defileazã în fruntea artistilor si cu toate acestea, dupã 17 august se îmbolnãveţte destul de grav, dupã ce în iarna lui 1940, suferind de pleurezie purulentã, fusese operat de profesorii Hortolomei si Burghele, scrie piatza.net.

Tãnase a murit în Bucuresti pe 29 august 1945.
Existã zvonuri conform cãrora actorul ar fi fost ucis de cãtre Armata Rosie invadatoare.

Într-unul din spectacolele sale, satirizând fãrãdelegile hoardelor bolsevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii în plinã stradã, ziua în amiaza mare, somând victimele: „Davai Ceas!” (dã-mi ceasul), C-tin Tanase a introdus urmãtorul monolog:

Rãu era cu “der, die, das”
Da-i mai rãu cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovãrãsie!

Dupã mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea si i s-a ordonat sã nu mai joace piesa.
Dar Tãnase nu era omul usor de intimidat. La urmãtorul spectacol a apãrut pe scenã într-un pardesiu imens, cu mâinile “bandajate” cu ceasuri de mânã.
Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, desi actorul nu a scos nici un cuvânt.
Apoi si-a deschis pardesiul, scotând la ivealã un imens ceas cu pendulã. Arãtând cãtre acesta, a spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.

Douã zile mai târziu marele actor era mort.

În orice caz, o altã sursã oferã informaţii de circumstanţã despre moartea sa, care par mai plauzibile : blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi, informaţia fiind datã publicitãţii de nepotul actorului, Tãnase Radu Alexandru.

"Pleac-ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii"
(Unul dintre cele mai cunoscute pamflete ale lui Constantin Tanase)

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am fãcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouã guvernare,
Si cu asta ce-am fãcut?

Ca mai bine sã ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trãim în sãracie,
Si cu asta ce-am fãcut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a vãzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am fãcut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Rãtãcesc prin tãri strãine,
Si cu asta ce-am fãcut?

Traversãm ani grei cu crize,
Leul iar a decãzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am fãcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am fãcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a vãzut,
Tara-i plinã de vedete,
Si cu asta ce-am fãcut?

Pleacã-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarãsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am fãcut?


Surse:
http://www.trilulilu.ro/imagini-arta-cultura/constantin-tanase-1880-1945
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_T%C4%83nase
http://m.antena3.ro/romania/ei-sunt-romania/omul-care-si-a-jucat-viata-pe-scena-povestea-lui-constantin-tanase-romanul-care-a-facut-istorie-191386.html
http://www.revistamagazin.ro/content/view/1513/21/


  • Constantin Tanase (05.07.1880- 29.08.1945) La multi ani celor ce se numesc Constantin si Elena 21.05.!

  • Constantin Tanase (05.07.1880- 29.08.1945) La multi ani celor ce se numesc Constantin si Elena 21.05.!

  • Constantin Tanase (05.07.1880- 29.08.1945) La multi ani celor ce se numesc Constantin si Elena 21.05.!


Imagine
Constantin Tanase (05.07.1880- 29.08.1945) La multi ani celor ce se numesc Constantin si Elena 21.05.!
Constantin Tanase (05.07.1880- 29.08.1945) La multi ani celor ce se numesc Constantin si Elena 21.05.!

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
© TeatrulTanase.ro 2008 - 2019