(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete    Cauta
 Harta site Contact     Instagram       
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

Trandafir_Adriana Actrita, sotie, mama, studenta, autoare Interviu Cancan 2012


Bilete spectacole



Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti, Calea Victoriei nr.33

13.05.2012
Adriana Trandafir: actritã, sotie, mamã, autoare a trei cãrti de bucate
si studentã la Comunicare si Resurse Umane! "Am fost cea mai în vârstã si cea mai penibilã studentã"
Este actritã de comedie, joacã pe scena Teatrului "Constantin Tãnase", a trecut printr-o moarte clinicã, a primit premii internationale pentru filmul "Europolis", are o familie frumoasã, iar acum, la vârsta de 56 de ani, e pe cale sã-si termine studiile la a doua facultate, cea de Comunicare.
Pe scurt: Adriana Trandafir.

Rep.: Cum reusiti sã îmbinati toate rolurile din viata dvs.?
Adriana Trandafir: Cred cã m-am nãscut cu o energie specialã. Dar am si momente de relaxare. Am avut o zi întreagã liberã si am cãlcat 32 de tricouri, mi-am fãcut treburile, am schimbat lucrurile de iarnã cu cele de varã... Am grijã de florile din grãdinã, acolo este tot universul meu, toate împlinirile si neîmplinirile mele. Pentru mine, Raiul pe pãmânt este în curtea mea.

Rep.: În rolul Magdalena din filmul "Europolis" ati fost cu totul altfel decât vã stim, schimbarea a fost dramaticã.
A.T.: Ai vãzut filmul? Pãi, uite! Marea actritã Leopoldina Bãlãnutã mi-a spus cã am un filon dramatic extraordinar, când am intrat la facultate, ªi nimeni nu a crezut-o. Dar a avut dreptate. ªi ca dovadã, cã asa a vrut Dumnezeu, toate premiile mele de actritã de comedie le-am luat plângând, trãind cu intensitate tot ce mi se întâmplã. ªi pentru rolul din "Cumetrele" si din "Un veac de singurãtate", pus la Chisinãu, peste tot eu am luat premiile plângând.

Rep.: Acest rol v-a adus oferte pentru alte filme?
A.T.: Nimic. Am luat premiul pentru cea mai bunã actritã la Cairo, în Egipt, apoi în Montreal. Filmul a fost foarte bine primit în strãinãtate, în România nu. Pe mine asta nu mã mirã. Am citit scenariul ªi vã spun cã este extraordinar. Pe mine m-a fascinat si de asta am si acceptat. Regizorul Cornel Gheorghitã a vãzut si el filonul ãsta dramatic si m-a convins cã voi putea. Sunt un om crescut la tarã, sunt un om al pãmântului, am interiorul... cum spun mereu, pe interior am mãsurile perfecte, 90-60-90.

Rep.: Ce v-a determinat sã vã continuati studiile?
A.T.: În varã trebuie sã sustin examenul final. Am vrut sã vãd dacã mai sunt vie, dacã mai sunt în stare sã învãt, cã altfel nu pot sã le spun copiilor: "Învãtati!". Am ales profilul ãsta pentru cã am vrut sã fac altceva, altceva despre care nu stiam. Cumva stiam, dar nu stiam cã stiam, si atunci am fãcut comunicare managerialã pe resurse umane, am fost cea mai în vârstã si cea mai penibilã studentã.

Rep.: V-ati fãcut timp si pentru asta?
A.T.: Pãi, vezi, mereu spunem cã nu avem timp, ªi acum cu internetul ãsta... Cum sã spun?! Dacã vrei, ti se întâmplã, dacã vrei... Am o prietenã cu care nu am timp sã mã întâlnesc. Mã sunã într-o zi si mã întreabã cã "dacã te-ai trezi într-o dimineatã ªi ai vedea la televizor cã am murit, ai veni si tu cu o floare?" Zic, cum? "Ei, vezi, atunci considerã cã am murit si vino pânã la mine."

Rep.: Dar copiii ce zic? Vin la teatru sã vã vadã?
A.T.: Da, vin la teatru. ªtefan este student în anul II la ASE, Maria Speranta a fãcut 12 ani ªi, ce sã spun, de fapt ei sunt singurele mele urme pe pãmânt. Energia îmi vine de la Dumnezeu, de la familia mea si îngerasii mei, acesti îngeri pãzitori, si ei mai trag de mine. Mã ceartã pentru cã muncesc foarte mult, e greu pentru ei.

Rep.: Care este relatia lor cu meseria dvs.?
A.T.: Am crezut cã ªtefan mã va urma, a avut toate datele necesare. Credeam cã va face si va da examen la regie film, odatã l-am bãnuit chiar de actorie. Când a dat examen, întâi m-am dus la noi la ªcoalã (UNATC - n.r.) sã vãd dacã nu e acolo pe listã. De ce? Pentru cã îl întrebam: "ªtefan, ce fel de carte vrei sã-ti cumpãr de Crãciun?" El spunea cã vrea "1001 regizori ai lumii" sau ceva legat de filme. Dar a ales altceva, cu el am scãpat de emotii. Maria Speranta este un copil introvertit, încã nici nu stie ce vrea sã facã. A fost întrebatã dacã vrea sã facã actorie si ea a rãspuns direct: "Nu, pentru cã mama învatã si când calcã!"

Rep.: Ati avut multe perioade de cumpãnã. Ce anume v-a dat forta, ce v-a tras înapoi?
A.T.: Forta asta vine din copilãria mea, de la tarã, acolo unde viata este o luptã pe viatã si pe moarte. De acolo am învãtat sã supravietuiesc, am învãtat cã moartea face parte din viatã, cã Dumnezeu nu ne dã degeaba viata asta. La tarã se aude "rãgetul furnicii". Ãstia de la bloc n-au cum sã-l audã. Eu am vãzut cum naste vaca, ritualul tãierii cocosului, ritualul înmormântãrii, tot ce am învãtat am învãtat de la Tarã... Vorbeam de "Europolis". Pãi cum ar fi putut face o actritã rolul ãsta dacã n-a fost niciodatã la tarã. Mersul meu, toti pasii mei sunt ai tuturor bãtrânelor pe care le-am cunoscut, acolo sunt toti bãtrânii pe care i-am întâlnit, toate mamaiele, le-am adus un fel de odã. Pentru mine, Tãranul adevãrat rãmâne cea mai mare minune a lumii.

Rep.: Ce v-au pregãtit copiii de ziua dvs.?
A.T.: De ziua mea, în 26 aprilie, am avut spectacol. Ziua de nastere nu este asa specialã. Pentru mine fiecare clipã de la Dumnezeu este specialã. Trãim ca si cum toatã viata este o sãrbãtoare. Chiar dacã nu suntem de acord de multe ori unii cu altii discutãm, comunicãm si acum, n-am ce sã spun, faptul cã îmi zâmbesc si îmi spun "La multi ani, mama!" conteazã mai mult decât orice cadou din lume.

Rep.: Asa cum conteazã fiecare semn pe care vi-l trimite zilnic Bogdan, sotul dvs...
A.T.: Mã sunã si îmi dã semne. De exemplu, ne mai scriem bilete, gãsesc printre ciorapi, printre haine câte un bilet, pe toate le pãstrez.

Rep.: Ce faceti când aveti timp liber?
A.T.: Eu sunt aia care vrea o casã la tarã, sã muncesc. Sã-ti dau un exemplu. Era odatã o mare sumã la loto si l-am întrebat pe sotul meu ce ar face cu o asemenea sumã. El zice: "Ti i-as da tie". Eu zic cã nu i-as da lui banii. M-a întrebat ce as face cu banii. Pãi, zic, as face un restaurant în care eu sã gãtesc, eu sã fac mâncare - ªtiti cã-mi place, am scris si cãrti de bucate! -, sã fac un azil de bãtrâni, sã am grijã de ei, sã fac asa, sã fac, sã fac, tot sã fac... El se uita lung la mine. Si-l întreb, ce ai face tu cu banii si el atunci zice: "hm, aa sta, asa, o orã pe zi doar cu mine". De la el am învãtat cã nu pot munci pânã la epuizare. El îmi spunea: "noi nu avem nevoie de o mamã care sã se sacrifice, care moare muncind pentru noi. Noi avem nevoie de o mamã care sã munceascã mai putin, dar care sã rãmânã în picioare, cu noi, cât mai mult". Spuneam: nu mãnânc asta cã trebuie sã-i dau copilului, iar el spunea: "nu, tu trebuie sã mãnânci prima, pentru cã copilul are nevoie de tine puternicã". Zice cã trebuie sã mã si odihnesc, fapt pentru care cel putin o parte din vacanta copiilor suntem împreunã. ªi am cãlãtorit, am fost în Singapore, în Vietnam, în nu stiu câte locuri.

Rep.: Sunteti un om fericit?
A.T.: Tot timpul sunt fericitã, sunt fericitã si când fac lucuri care nu-mi plac, nu-mi place sã fac pantofii, dar îi fac. Vreau sã spun cã de la o vreme încoace, vorba poetului: tragi o linie si faci socoteala, încerc sã-mi gãsesc bucurie în toate lucrurile pe care le fac, pentru cã sunt oameni care si-ar da o mânã, un ochi, ca sã poate face lucruri, gesturi cãrora noi nu le dãm importantã. Am avut un accident, la miezul noptii, acum vreo trei ani. Nu-mi mai doream decât ca Dumnezeu sã-mi dea demnitatea sã mã mai duc la WC. ªi Dumnezeu m-a ajutat, poate de atunci m-am schimbat într-un fel. Toatã lumea spunea: "vai, ce cumplit! Ce ti s-a întâmplat!" Am stat opt luni în cârje, dar gândeste-te cã puteam paraliza, am cãzut din pod. Uite, n-am decât genunchiul zdrobit, n-am decât asta! Sunt fericitã pentru cã puteam sã mor pe loc! Întelegi? Mâine, dacã as muri, sunt fericitã cã am stat de vorbã cu tine, desi nu ne cunoastem si am avut acest privilegiu si tu ai fost persoana cu care am stat ultima oarã de vorbã.
5 secrete

1. Maria Tãnase
"Spectacolul cu Maria Tãnase este cel mai longeviv din România, din 1987, ªi recent am luat un premiu cu el la Bacãu. Am vrut sã-l abandonez, sã nu-l mai joc, dar a avut atâta succes încât nu pot. Important este cã am bucurat atâta lume cu el, de aia a avut si succes. Anul viitor este «Anul Maria Tãnase» ªi vreau sã-l aduc aici, poate chiar pe scena Teatrului «Constantin Tãnase»".

2. Memorii
De mult timp si-a propus sã scrie o carte cu tot ce i s-a întâmplat de-a lungul vietii, dar nu a reusit încã. "Nu am apucat. Nu am rãbdare, gândesc mai repede decât pot scrie. Dacã cineva m-ar putea ajuta, sã mã înregistrez eventual, poate asa ar merge."

3. Împliniri
"Am o carierã exceptionalã, o familie frumoasã, copii sãnãtosi, am fãcut casã, am plantat pomi, am fini, sâmbãtã am botezat un bãietel, ce sã-mi mai doresc? Am prieteni care mã iubesc, am pe unii care mã urãsc, dar poate reusesc sã-i conving cã nu e adevãrat si se mai poate face ceva."

4. Surprize
"La un moment dat am avut un weekend liber si sotul meu îmi zice sã mã îmbrac de ploaie. N-a vrut sã-mi spunã unde mergem, am ajuns la aeroport, dar n-am fost atentã la ce destinatie ne-am îmbarcat si am ajuns, unde crezi?! - la Venetia."

5. Esecuri
"Multe as fi vrut sã învãt. Parcarea lateralã, nu stiu sã înot, sã vorbesc limba englezã, as fi vrut sã fiu patinatoare, as fi vrut multe lucruri sã fac."

Autor: Manuela Golea – Cancan 13.05.2012
SURSA


  • CANCAN- Interviu Adriana Trandafir

  • CANCAN- Interviu Adriana Trandafir

  • CANCAN- Interviu Adriana Trandafir


Imagine
CANCAN- Interviu Adriana Trandafir
CANCAN- Interviu Adriana Trandafir

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
© TeatrulTanase.ro 2008 - 2020