(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete    Cauta
 Harta site Contact     Instagram       
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent    

Vasile_Muraru O `radiografie` a Teatrului de Revista, Biografie CV


Bilete spectacole



Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti, Calea Victoriei nr.33

VASILE MURARU – O “radiografie” a teatrului de revistă

1. Cum definiți în sinteză genul teatrului muzical și cel al teatrului de revistă?


Revista este o invenție românească derivată din teatrul muzical, întrucât teatrul muzical a fost la începutul lui mai pe înțelesul oamenilor, mai atractiv, cum s-a dovedit a fi și la americani. Ce i-a atras pe căutătorii de aur și pe cowboy? Mai o muzică, mai o glumă deșuchiată; nu era chiar spectacol, spectacol, dar era ceva.
La noi, în jur de 1813, atunci când a început să se creeze premizele pentru apariția teatrului autohton, mai întâi datorită trupelor străine invitate de peste hotare, la Cișmeaua Roșie, într-o săliță în care jucau actori italieni, nemți, francezi, invitați de Vodă Caragea la diverse evenimente, precum baluri, șiărbători.

Pentru ai face plăcerea ficei sale, Caragea i-a construit o sală și a strâns o trupă de actori amatori din rândul boierimii, (ea însăși chiara urcat pe scenă) și au apărut astfel primele spectacole de teatru în limba română. S-a format în acest fel un teatru, zis național și au început mici experimente teatrale, așa am putea să le definim.

Prima revistă a fost “Apele de la Vacărești”. Trupa lui Matei Millo a făcut un scenariu, legat de faptul că toată lumea mergea la Văcărești pentru binefacerile acelor ape, a construit niște personaje care mergeau în acest loc pe care, le-a caricaturizat și le-a dedicat scenete, cuplete născând astfel, primul spectacol românesc de revistă.

Apoi au apărut, marii interpreți de teatru muzical precum I. D. Ionescu care cântau cuplete, scrise de el și de autorii vremii, iar la începutul secolului XX au luat naștere trupele de operetă. Acestea fie susțineau singure spectacole, fie se uneau și formau ansambluri mai mari. Bălănescu, și apoi Tănase, au umblat prin țară cu fel de fel de trupe particulare și au învățat "buchea cărții", contribuind la crearea spectacolului de revistă.

În 1919 când a fost creat primul spectacol la Cărăbuș, intitulat "Pisica pe orez". Astfel s-a născut un gen de divertisment, pur românesc însă de inspirație apuseană, (vieneză, berlineză, pariziană), totul însă adus aici, în casa noastră și dobândind un caracter autohton. Prin adăugarea satirei, în diversele ei forme de prezentare: cuplet, monolog satiric, sau schiță, s-a format acesgen nou de teatru, unic în felul lui care în prezent a devenit foarte greu de păstrat.

2. Care considerați că este explicația dominantei absolute a genului revistă în fața teatrului muzical în România?


Comedia muzicală a rămas pe lângă operetă, deoarece este tot o poveste. Revista însă a fost mai directă și a prins mai bine, deoarece, revista este un ziar adus pe scenă. Întâmplările pe care poți să le scrii pe pagina, le aduci pe scenă, adică faci sinteza unei zile dintr-un oraș sau țară, acestea sunt subiectele revistei, motiv pentru care are un impact puternic la public.

3. În teatrul muzical, care apreciați a fi ordinea importanței elementelor care contribuie la succesul unui spectacol (textul, regia, coregrafia, muzica, scenografia, prestigiul interpreților)?


Un spectacol înseamnă toate aceste elemente prezentate pe care însă trebuie să știi să le pui în valoare. Talent au toți. Cred însă că un actor de revistă sau comedie musicală, trebuie să se sprijine pe lîngă text și pe o regie extrem de inspirită, și pe o muzică de calitate.

Cred că, teatrul muzical, este mai apropiat de operetă are un subiect clar care se desfășoară pe întregul parcurs al spectacolului. Un actor de teatru muzical se descurcă și la un spectacol de proză, chiar într-un rol principal. Însă mulți actori foarte mari de la proză, nu fac față unei comedii muzicale. Unii au cochetat cu acest gen dar fără a înregistra succesele dorite.

4. Dar în teatrul de revistă?


Un actor de revistă, pe lângă un text foarte bun, are nevoie și de priză la public, pe care să-l câștige din prima clipă. Actorul de revistă este mai special și îi este greu să facă față efortului dat de contactul "ochi în ochi" cu publicul. Dacă s-ar face o ierarhizare, cred că cel mai greu rol îl are clownul de circ, apoi actorul de revistă și în cele din urmă cel de proză.

În perioada socialistă revista era reprezentată de zece teatre în toată țara. Acest gen era o încercare a propagandei comuniste, care dorea să detensioneze masele, lăsându-i să mai critice câte ceva, să se mai descarce de dificultățile cotidianului de tipul: “ai auzit ce a zis de ăla, că...”, mai un picior gol, la o femeie frumoasă, muzică, pene la costume și treaba mergea. Lumea venea însă cu gândul: “să vedem ce-au mai băgat” întrucât artiștii acestui gen nu rămâneau doar cu ce se prezenta la premieră. De fiecare dată completau ceva și, în afară de șopârlele noastre, publicul găsea el însuși, propriile șopârle, în interiorul textelor noastre, la care nu te așteptai și la care tu nu te-ai fi gândit descoperind că aplaudă neașteptat și că râd. Cea mai importantă intenție a teatrului de revistă era să analizeze „oful” cetățeanului. Acesta se regăsea în cupletul sau monologul de atac, care reprezenta "editorialul" revistei.

5. Dacă ar fi să alcătuiți o ierarhie a celor mai reușite trei spectacole de teatru muzical din România care ar fi acestea?


În 1982 când am venit în teatru , directorul Nicolae Dinescu, era şi regizor și mi-a propus, să interpretez un număr alături de Nae Lăzărescu. Atunci Marius Tupan a scris,în revista Urzica: "A apărut un nou cuplu pe Calea Victoriei!". „Savoy, Savoy”al lui Bițu Fălticineanu cu texte de Maximilian, un mare succes al anilor '80.

În reprezentația “O mie și una de glume”, am început colaborarea cu Nae Lăzărescu, după Revoluţia din 1989. El a avut ideea celebrului cuplet "Ce-o să fie, ce-o să fie!" din acel spectacolul, care s-a jucat la Tănase. Cupletul s-a auzit la emisiunea `Unda veselă` a lui Ion Vova şi s-a întipărit în memoria cetățeanului. Acum de doi ani joc cu noua mea parteneră, Valentina Fatu Patrascu, în „Gong...și de la capăt” regizat de gălățeanul Claudiu Perușco.

6. Care este spectacolul dumneavoastră de referință în care ați jucat și în ce rol?


"Savoy, Savoy", un spectacol de revistă excelent, în regia lui Bițu Fălticineanu, muzica Marius Țeicu,texte de Maximilian, Storin, Nae Lăzărescu, și cu o distribuție impresionantă, adică cu toți actorii de la Tănase.

7. Câte reprezentații au avut loc cu acel spectacol și în ce perioadă de timp?


Cred că s-au jucat 80 de reprezentații, în două stagiuni, 1990-1992.

8. În ce considerați că „a stat” succesul acelei reprezentații?


A fost un spectacol în doua acte și treizeci de momente, unul mai bun ca altul, totul strălucea, însă ce a făcut din acel spectacol o capodoperă, a fost știința lui Fălticineanu de a așeza numerele, ca pe o sfoară, într-o ordine, care să nu aibă cusur.

9. Care considerați că ar fi primii trei cei mai importanți regizori de teatru muzical din România? Dar primii trei ai spectacolelor de revistă?


Nicolae Dinescu, Bițu Fălticineanu, Nicolae Frunzetti, au fost remarcanți atât la teatrul muzical, cât și la revistă.

10. Care sunt spectacolele de referință ale celor trei regizori indicați la întrebarea precedentă, pentru fiecare gen?


Comedii muzicale: "Cioara vopsită", a lui Frunzetti, "Cafeaua cu lapte de adio", a lui Nicolae Dinescu, "Belmondo al II-lea" în regia lui Bițu Fălticineanu.

Reviste... sunt multe, chiar foarte multe: "Revista dragostei", Dinescu, "Femei...Femei...Femei..." a lui Bițu, "Veselie la 174" de Nicolae Frunzetti

11. Care considerați că au fost cei mai de succes interpreți ai teatrului muzical și ai teatrului de revistă din România?


Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Nicu Constantin, Alexandru Lulescu, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Dan Spătaru, Aurelian Andreescu, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Angela Similea, Adrian Daminescu, Adrian Enache.

12. Cine considerați că a fost cel mai important compozitor pentru spectacole de teatru muzical și de revistă din România?


Cel mai înzestrat a fost Vasile Veselovschi care făcea cuplu cu Maximilian ca textier, apoi Gelu Solomonescu, Aurel Manolache, Florentin Delmar, Temistocle Popa și Marius Țeicu. Astăzi nu mai avem textieri care să scrie ce se juca odată în România, întrucât nu mai au pentru cine săscrie, nu mai sunt brigăzile artistice care consumau acele texte. Dacă erau bune mergeu apoi la teatre, și la televiziune. Dacă stai să analizezi un spectacol din anii 60, care se juca la Sala Palatului, acelea erau texte ce dădeau de gândit, nu le înțelegea oricine. Acei textieri erau Stoicovici, Durstoi, Chirițescu, Khanner, Maximilian (un bijutier al textelor de revistă), Dan Mihăescu cu care am lucrat la televiziune, sau Pretorian de la Constanța.

13. Care considerați a fi fost partitura muzicală cea mai reușită a unui spectacol de teatru muzical din România? Dar a unui teatru de revistă?


Sunt multe, mult prea multe. Așa, la o primă mână, m-aș gândi la “Lalele, Lalele“, compusă de Temistocle Popa, mai întâi pentru George Bunea, însă succesul cu această piesa l-a avut Luigi Ionescu.

14. Care considerați că au fost primii trei scenografi pentru spectacole de teatru muzical și de revistă din România?


Bobi Dinulescu, Voinescu, Ion Olaru, Puiu Ganea, dar "abonata" noastră, a fost mai tot timpul Theodora Bobi Dinulescu.

15. Care considerați că sunt primii trei dirijori ai orchestrelor de revistă din România?


Sergiu Malagamba, Nicolae Patriche, Gelu Solomonescu, Aurel Manolache.

16. Ce diferențiază teatrul muzical din România de teatrul muzical Brodway din SUA?


Am văzut câteva spectacole pe Broadway, extrem de mult profesionalism și se vede că dacă ai greșit sunt în spate zece care îți iau locul imediat. De aceea trebuie să dai tot ce poți pe scenă, nu-i lehamitea asta de la noi „lasă că merge și așa”.

17. Ce spectacole de teatru muzical Brodway sau de film muzical din SUA considerați a fi fost cel mai mare succes?


Am văzut filmul muzical “Rio Bravo” cu Dean Martin, care era și o comedie spumoasă, “Cântând în ploaie” și “Sunetul muzicii”. Îmi amintesc deasemenea de “Opera de trei parale”, a lui Brecht.

18. Genul teatrului muzical Brodway ar avea succes în România și de ce?


Sigur românul gustă de toate, vrea să vadă multe, e și snob, merge și la ăla, și la ăla, mai ales dacă e calitate, imposibil să nu aibă succes, dar e o altă lume la noi.

19. Ce ați recomanda a fi necesar pentru relansarea teatrului muzical din România?


Cred ca generația veche de actori era mai implicată în tot ceea ce făcea decât cei de acum, erau mai respectuoși, mai dornici să învețe de la cei mari. Înainte de Revoluție învățam uitându-ne chiar la Telecinemateca, la Teatrul de Televiziune, în fiecare zi de marți.

Erau titluri memorabile și distribuții remarcabile. Doamne, ce pierdere! Sfaturi nu pot să le dau tinerilor actori. Îi apreciez, îmi place ce fac și important este să nu renunțe la meseria pe care și-au ales-o și pe care trebuie să o facă în orice condiții, cu pasiune și dedicare în mod necondiționat.

Astazisunt alte posibilități tehnice, însă spectacolul e același oricând și oriunde. Așa și cu spectatorii.
Generațiile se schimbă, la fel și vremurile, dar actorul trebuie să fie cel care să le transmită celor din sală calitate, și să joace pentru ei.

20. Dar pentru relansarea teatrului de revistă?


E o meserie care se învață la „locul de muncă”, pe care în primul rând trebuie să o iubești, să o descoperi și să te dăruiești ei. E nevoie însă și de fonduri, dar dacă vii cu nasul pe sus că este un gen prăfuit, că noi trebuie să modernizăm totul s-a terminat. Este o meserie grea mai ales pentru realizatori întrucât revista are un mecanism al ei.

21. Care a fost cel mai mare succes artistic al teatrului în care v-ați desfășurat Dumneavoastră activitatea? (numele spectacolului, regia, interpreții principali, numărul reprezentațiilor, perioada de timp în care s-a jucat)


„Savoy,Savoy”, cu 400-500 de reprezentații - spectacol care se juca cu lumea în picioare, joia douăreprezentații, sâmbăta două iar duminica trei. Eu nu am prins deplasările însă ei mergeau în țară cu vagoanele de dormit câte o lună. După 1981 când am venit eu în teatru nu s-au mai făcut decât câteva deplasări după care am scăpat de turnee.

22. Întrebare deschisă: Aveți de menționat un răspuns suplimentar întrebărilor cuprinse în acest chestionar?


În 1989 Boema a fost renovată, iar, în vara lui '90 au jucat Stela și Arșinel pe urmă am intrat eu cu Nae în „ O mie și una de glume” iar pe 19 septembrie a fost ultimul spectacol la Gradina Boema când am jucat noi doi și cu Cristina Stamate. Autoritățile de atunci au hotărât să demoleze acel adevărat bastion al luptei împotriva comunismului, în favoarea Bibliotecii Naționale. S-ar fi putut construi biblioteca deasupra, existau arhitecți deștepți. Trebuia să rămână cladirea cu Boema întreagă care, prin ea însăși era unspectacol. Să ai în centrul Bucureștiului o sală de o mie două sute de locuri era un lucru excepțional, îmi amintesc că erau seri când nu se mai găseau bilete.

Vasile Muraru, interviu acordat pentru cercetarea doctorală „Teatrul muzical și de revistă în România” iunie 2017 Sursa: docgo.net

* * * * *
Vasile Muraru s-a născut pe 14 noiembrie 1956, în satul Doina, lângă Piatra Neamț. Timp de 30 de ani, a format un cuplu de senzaţie pe scenă alături de colegul şi prietenul său, regretatul actor de comedie, Nae Lăzărescu. Cei doi au descreţit frunţile a milioane de români cu cupletele lor.

Dupa decesul lui Nae Lăzărescu, Vasile Muraru formeaza un cuplu artistic cu actrita Valentina Fatu, realizand impreuna, spectacole de revista savuroase, printre care amintim: "SUTA LUI TĂNASE" (regia şi scenariul Vasile Muraru si Valentina Fatu), cea mai noua PREMIERĂ a Stagiunii 2019 - 2020, "E spectacol in oras", "Gong... Si de la capat!" , s.a.

(Mai multe detalii AICI: Vasile Muraru si Valentina Fatu,
Asii Comediei, Taifasuri.ro 06.02.2015
)


Foto: Dragos Constantin, Venus Five Studio
  • Vasile Muraru Biografie CV

  • Vasile Muraru aniversare ziua de nastere 14.11! La multi ani!

  • Vasile Muraru Biografie CV


Imagine
Vasile Muraru Biografie CV
Vasile Muraru Biografie CV
Vasile Muraru aniversare ziua de nastere 14.11! La multi ani!
Vasile Muraru aniversare ziua de nastere 14.11! La multi ani!

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina ←Subiect precedent Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
© TeatrulTanase.ro 2008 - 2019