(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete
Harta site Contact     Instagram       
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

Vasile_Muraru si Valentina Fatu la Teatrul de Revista Tanase Interviuri Taifasuri.ro 2015


Bilete spectacole



Vasile Muraru si Valentina Fatu - Asii Comediei,
de la Teatrul de Revista Tanase - Interviuri Taifasuri.ro

06.02.2015

„Le mulţumim oamenilor cã ne-au imbrãţişat cu atita drag“

Vasile Muraru iși dorea sã joace doar in filme, insã a ajuns, de nevoie, la Teatrul de Revistã, unde a deprins „cea mai grea meserie dupã clovnul de circ, cea de actor de Revistã”, dupã cum susţine, de la mari artişti precum Puiu Cãlinescu, Alexandru Lulescu, Nicu Constantin. Astfel, a ajuns sã scrie alãturi de regretatul sãu partener de scenã Nae Lãzãrescu o paginã importantã in istoria Teatrului „Constantin Tãnase”.

Astãzi, ocupã și funcția de director artistic al teatrului, este cap de afiș la spectacolele instituției și realizeazã in continuare momente artistice memorabile alãturi de Valentina Fãtu. Dar vã lãsãm sã porniți intr-o incursiune in viața fascinantã a indrãgiților actori.

Vasile Muraru a absolvit Facultatea de Teatru la clasa maestrului Dem Rãdulescu

- V-am gãsit in plinã repetiție. Ce piesã urmeazã sã vadã lumina rampei?

Vasile Muraru:
- Este un spectacol cu noi doi, unul ceva „mai altfel” decit am fãcut pinã acum, iar premiera va avea loc in aproximativ o lunã. Pe parcursul lui 2014 am avut trei premiere: „Vivat Revista”, unde avem douã scheciuri impreunã, „Hohote in Herãstrãu”, unde avem un scheci, și comedia lui Tudor Mușatescu „Sosesc desearã”, unde suntem parteneri.

- Ce surprize v-a oferit publicul de-a lungul carierei?

Vasile Muraru:
- De ziua mea, la un spectacol, mi-au adus flori, s-au ridicat in picioare și mi-au cintat „La Mulți Ani!”. De atunci, chiar a rãmas o tradiție in teatru, și la avanpremiera „Sosesc desearã” i-au cintat Valentinei de ziua sa. Țin minte cã in Spania, dupã un spectacol, publicul ne aștepta sã ne schimbãm, sã stringem lucrurile, și cind am pornit la drum cu autocarul, aplauda in urma noastrã. Au fost momente foarte emoționante.

VASILE MURARU: „Am filmat in Anglia pentru postul National Geographic“

Am filmat in Anglia pentru postul National Geographic, unde l-am interpretat pe Napoleon intr-un documentar artistic. Acolo chiar te simți artist, altele sunt condițiile, ți se urcã la cap modul in care ești tratat, precum buricul pãmintului. Se terminase filmarea, era weekend, oamenii erau ieșiți pe chei, la promenadã, și cind am plecat spre mașini, au inceput sã aplaude. Nu mã cunoștea nimeni, nu știa cine sunt, pur și simplu le-a plãcut ce-au vãzut in timpul filmãrilor. A fost un sentiment plãcut.

„Nae a iubit enorm teatrul, il simțim, incã e prezent aici”

- Cum a fost viața artisticã dupã Nae Lãzãrescu?

Vasile Muraru:
- Din mai 2013 a trebuit sã alerg, sã am grijã de el la spital, acasã, pentru cã a suferit foarte mult. Șocul nu a fost atit de mare, pentru cã il pierdusem pe tata cu un an inainte, eram obișnuit. Dar ii mulțumesc lui Dumnezeu cã, impreunã cu intregul colectiv al teatrului, am reușit sã-i facem o inmormintare ca pentru un artist mare. Nae a iubit enorm acest teatru și n-a putut sã plece, il simțim, incã, e prezent aici.

Dumnezeu m-a ajutat sã mã regrupez imediat, Valentina mai ju case cu noi doi intr-o scenetã, am intrebat-o dacã vrea sã continuãm doar noi, a fost de acord, apoi, pentru viitoarea pre- mierã care era „Vivat Revista”, am renun- țat la textele fãcute pentru mine și Nae și am fãcut altele pentru noi doi. Treptat, am vãzut cã avem succes, pentru cã, dincolo de calitãțile artistice, are sclipiri geniale in poante, apoi a venit propunerea Antenei 1 sã fac emisiunea de Paște, am avut „minutul de aur” cu Valentina, am continuat cu turnee prin țarã, cu premiera la Teatrul de Varã Herãstrãu, unde am avut un scheci de succes, „Doi greci”.

intre timp, ne gindeam la ce piesã sã mai jucãm pentru toamnã, m-am sfãtuit cu Arșinel și, dupã indelungi cãutãri, am ajuns la „Sosesc desearã”. Am atins și alte categorii de public și a avut un succes nesperat, culminat cu fiul autorului, Bogdan Mușatescu, care, la premierã, mi-a spus cã am scris o altã piesã, cã am relansat-o. A urmat programul de Reve lion la Antena 1, unde am fost lideri de piațã și le mulțumim oamenilor cã ne-au imbrãțișat cu atit drag.


VASILE MURARU: „Este o meserie destul de grea şi de durã, dar care-ţi oferã amintiri frumoase“

- Cei care au pierdut pe cineva drag știu cã adesea dorul doare. Trãiți astfel de momente cind vã gindiți la Nae Lazarescu?

Vasile Muraru:
- Nu. Mi-e dor de tata, de bunici, dar de Nae, nu. El e aici, n-are de ce sã-mi fie dor de el. Dar e trist cã nu ne mai intilnim niciodatã. Dar la pregãtirea spectacolului chiar mã gindeam la Nae, ce bun era el acolo. Nu-mi venea nicio idee și, intr-o noapte, pe la ora 4:00, am avut sclipirea: cintã o fatã „Hora din Moldova”, apoi apar eu in scenã și zic: „Bravo, uite o telegramã de la Chișinãu!” „Zece!” „Mulțumesc! Mulțumesc!” „Zece minute pauzã!” E o glumițã care bine dispune lumea.

- Știu cã aveți o colecție impresionantã de costume și de accesorii din spectacolele dumneavoastrã cu Nae Lãzãrescu, despre care spuneați cindva cã vor rãmine in muzeul teatrului. Care ar fi cele mai prețioase piese ale colecției?

Vasile Muraru:
- Sunt costumele de popi de la scheciul „Ce-o sã fie”, haina in pãtrãțele galben cu negru de la debutul lui Nae in teatru, pe care o purtam pe rind, costumele de mexicani, pãlãriile; sunt multe piese valoroase.

„Mi-a plãcut stilul de muncã al lui Sergiu Nicolaescu”

Vasile Muraru:
- Cu ce regizori ați colaborat cel mai bine?

Vasile Muraru:
- Am jucat in 40 de filme și am debutat cu Mircea Veroiu. Am jucat la Lucian Bratu, mi-au plãcut atmosfera și stilul de muncã al lui Sergiu Nicolaescu, felul in care mã ghida Cristina Nichituș, cum scria și regiza Francisc Munteanu, care scria pe genunchi și modifica scenariul la fața locului. Din noul val am lucrat bine cu Radu Jude, cu Mircea Plingãu...

- Ce rol din film v-a rãmas cel mai aproape de suflet?

Vasile Muraru:
- Muncitorul haios din „Mireasa din tren”, a lui Lucian Bratu, Petcu, din „Noi cei din linia intii”, soldatul care avea cite o iubitã in fiecare țarã pe care o elibera, soldatul din „Pãdurea de fagi” - a fost un rol sensibil acela, rolul din „Melodie la Costinești”, unde mi-am tãiat mina și-am fãcut fel de fel de cascade și am sãrit cu Mobra in mare, apoi au fost rolurile din ultimele filme ale lui Sergiu Nicolaescu, „Ultimul corupt” și „Poker”, tatãl din „Cea mai fericitã fatã din lume” a lui Radu Jude, film care m-a dus la festivaluri in
diferite colțuri ale lumii; acum am jucat in „Ușa”, un mediumetraj care a primit Medalia de Bronz la Cinecan in Puerto Rico și care ruleazã in prezent la New York.

Din teatru imi sunt dragi rolurile din „Funcționarul de la Domenii”, „Orice naș iși are nașul”, „Dragoste la prima vedere”, rolul de debut, din facultate, la Studioul Kasandra, din „Undeva, o luminã”, „Omul care a vãzut moartea”, „Sosesc desearã” și rolurile din spectacolele de Revistã.

„Dupã douã replici in «Zgãbearțã Iftode», parcã fãcusem citeva filme”

- Povestiți-mi citeva momente amuzante trãite in teatru sau la filmãri.

Vasile Muraru:
- Sunt foarte multe, dar voi alege citeva. Eram la mare, la Eforie Nord, veneam de la plajã și urcam scãrile hote lului, iar douã doamne care coborau m-au vãzut, și una dintre ele a exclamat: „Uite-i, tu, pe-ãia doi!” Deși eu eram singur. Un alt moment haios a avut la bazã sceneta cu „Zgãbearțã Iftode”, in care eu nu trebuia sã joc, pentru cã filmam Revelionul Vedetelor cu alte scenete, dar regizorul Cornel Dalu a ieșit pe hol și m-a rugat sã-l ajut, sã-i dau douã replici. „Cum te cheamã?” „Zgãbearțã Iftode.” „De unde ești?” „Din Vãscãuți.” „Ce e taicã-tu?” „Circiumar!” Și din douã replici, parcã fãcusem citeva filme. Cu timpul insã am realizat ce impact mare au putut avea acele replici. Cind am coborit din tren, la Tirgoviște, s-a luat lumea dupã mine și le repeta.

Apoi, au fost cascadele fãcute la filme. Se termina filmarea, iar cascadorul care trebuia sã mã inlocuiascã nu a venit și, cum sunt puțin prea inimos, ca sã nu zic apucat, am sãrit eu de la etajul al treilea. Mi-au pus cutii, au pregãtit tot, am ajuns la sol și, din cauza adrenalinei, atunci nu am simțit nimic, insã a doua zi n-am mai putut sã mã ridic din pat, m-am resimțit.

- Deci ați avut parte și de accidentãri?

Vasile Muraru:
- Sigur cã da. La o altã filmare eram cu Horațiu Mãlãele, cu George Mihãițã, cu Mariana Buruianã... Horațiu se prefãcea cã era mort in casã, eu eram in balcon, ușa nu se deschidea, eu ii spãrgeam geamul și intram in casã. Numai cã a mai rãmas un ciob și, cind am bãgat mina sã deschid foraibãrul, mi-am tãiat vena. Am intrat, m-am așezat in genunchi lingã Horațiu, continuam scena care dura citeva minute, iar operatorul vedea pe camerã cã mã tot albeam la fațã și a intrebat ce se intimplã cu mine. Eu simțeam o cãldurã in minã, iar cind m-am uitat in jur, fãcusem o baltã de singe pe mochetã.
M-au dus la Urgențã și m-au cusut niște studenți, fãrã anestezie, fãrã nimic. Asta se petrecea in 1983. Acum vreo doi ani, la un masaj, am simțit ceva tare sub piele,
dar n-am bãgat de seamã. Mai apoi, cind m-am dus cu fiul meu la spital, cind a fãcut o entorsã, i-am arãtat mina doctorului. S-a uitat și mi-a zis: „Hai sus pe masã!”. Ce sã fac pe masã?, am intrebat.
Mi-a zis sã nu leșin, m-a tãiat și aveam un ciob rãmas sub piele timp de 29 de ani, care ar fi putut sã se deplaseze pe venã, cine știe unde sã ajungã. Am avut parte de multe peripeții, de cãzãturi de pe gard, amintiri superbe din deplasãri; actoria este o meserie destul de grea și de durã,dar care-ți oferã amintiri frumoase.

„Soția este cheia mariajului meu”

- Anul acesta impliniți 36 de ani de mariaj. Care sunt lucrurile esențiale care v-au ținut alãturi de soția dumneavoastrã, Marinela?

Vasile Muraru:
- Soția, probabil. Eu am fost mai mult plecat, iar ea a suportat toate greutãțile și toate hachițele. Nu sunt un tip dificil, dar ajungeam o datã la zece zile acasã din turneu, copiii erau mici, insã tocmai aceste greutãți ne-au sudat.

- Fiica dumneavoastrã, Sinziana (23 de ani), studiazã Medicina. Cum de a ales sã calce pe urmele mamei și nu a atras-o mai mult actoria?

Vasile Muraru:
- Nici n-a fost vorba despre așa ceva. Poate fiul meu, Costin (21 de ani), ar fi vrut, are talent și haz, dar a ales ªtiințele. insã, amindoi iubesc teatrul, vin in culise și sunt interesați de istoria lui.

„Concurenţii «Next Star» sunt loviţi bine de geniu“

Cum ii percepeți pe concurenții emisiunii „Next Star”, din al cãrui juriu faceți parte?

Vasile Muraru:
- Dintr-o joacã, ducindu-mã sã ajut, am rãmas in juriul emisiunii, iar acum va incepe cel de-al cincilea sezon la Antena 1. Toți concurenții sunt talentați, loviți bine de geniu, nu doar atinși, și nu mã așteptam la așa ceva.
Știam cã sunt citeva centre de muzicã și de dansuri foarte bune prin țarã, dar fiecare zonã este acoperitã cu astfel de copii talentați și la folclor, și la teatru. Am rãmas surprins in teritoriu, unde am aflat cã, in urma difuzãrii emisiunii, 400 de copii s-au inscris la cercuri de teatru la Drãgãșani, iar la Vilcea, 600. Cine știe ciți mai sunt in restul țãrii?! Emisiunea aceasta a stirnit efervescențã, promoveazã valoa- rea și-i menține in atenție pe cei care sunt foarte talentați. in toamna trecutã, am fãcut și la teatru un spectacol „Next Star la Tãnase”, iar pe viu au fost și mai spectaculoși decit la televizor.

VALENTINA FÃTU: „Ioan Luchian Mihalea m-a ajutat de dincolo de moarte“

Valentina Fãtu a reușit sã cucereascã publicul prin frumusețea ce izvorãște din adin -
cul sufletului sãu. Dincolo de talent și devotament, te lasã sã observi bunãtatea, blindețea și modestia ce-o caracterizeazã. Asta poate și pentru cã are un echilibru
oferit de soțul sãu, care-i este alãturi de mai bine de 15 ani, și de Vlãduț, fiul sãu in virstã de aproape 7 anișori. O puteți vedea in piese precum „Sosesc desearã”, „Piei drace” sau „Vivat Revista” și, cu siguranțã, veți pleca zimbind din fața scenei.

„La inceput am luat contact cu teatrul acesta ca plasatoare”

- Care sunt atmosfera și relațiile intre colegii Teatrului de Revistã?

Valentina Fatu:
- Am avut norocul sã lucrez intr-un teatru cu oameni normali la cap. Vedetele noastre, lãsind deoparte aceastã calitate a lor, de a ține capetele de afișe ale spectacolelor, in particular, s-au deschis in fața noastrã și-au vorbit despre familie și despre lucrurile obișnuite de zi cu zi.
E un teatru in care oamenii iși permit luxul de a fi prieteni, mergem la evenimente comune, și nu am simțit niciodatã cã cineva uneltește impotriva mea, așa cum am auzit cã se intimplã in alte teatre. Am sentimentul cã lucrez intr-un loc in care oamenii n-au rãutãți gratuite, iar in urmã cu 15 ani m-au primit cu brațele deschise.
Eu am lucrat la Ansamblul „Doina” al Armatei primii patru ani dupã facultate, apoi, prin concurs, am ajuns aici. La inceput am luat contact cu teatrul acesta ca plasatoare, atunci a incolțit și dorința mea de a ajunge sã joc pe scena „Revistei”, dar nu m-am gindit niciodatã cã voi avea șansa de a lucra aici ca actrițã.

- Cind te-a surprins publicul?

Valentina Fatu:
- Publicul este spectaculos de fiecare datã, chiar și atunci cind nu funcționãm noi la parametrii ideali, el este mai talentat ca noi. E generos și sensibil, ii dai un deget și-ți oferã inzecit inapoi, e partenerul ideal la „Revistã”. Mai pãțesc citeodatã ca publicul sã rãminã cu ceva din spectacole, chiar o bunã vreme mã salutau oamenii pe stradã cu accent rusesc, așa cum vorbeam eu in diverse scenete, semn clar pentru mine cã m-au remarcat in spectacole.

„N-aș vrea sã transfer neimplinirile mele cãtre Vlad”

- Care consideri cã a fost șansa vieții tale?

Valentina Fatu:
- Cã mi-am urmat instinctul. Cred cã cea mai mare liniște a mea este in zilele in care nu lupt eu impotriva mea și las lucrurile sã curgã firesc. N-am incrincenãri nici in meserie, nici in viațã. Și mai e ceva care mã salveazã, am mereu in minte convingerea cã se poate intim pla oricind, orice, oricui, adicã astãzi poți fi rege, iar miine, cerșetor. Neavind așteptãri uluitoare, nici nu am avut decepții.

- Arta se naște din suferințã și se spune despre actorii de comedie cã in viața realã nu sunt chiar atit de veseli cum sunt pe scenã. Cum ești tu?

Valentina Fatu:
- Nu trãiesc intr-o veselie continuã, mai am și eu micile mele momente de melancolie, insã sunt un om norocos pentru cã am o familie pe care mã bazez și care mã sprijinã. Am peste 15 ani de mariaj și un bãiețel, Vlad, de 7 ani, pe care l-am dorit foarte mult și a venit intr-un moment in care aproape nu mai speram c-o sã mai vinã. Dar cred cã toate vin exact atunci cind suntem pregãtiți.

- E atras de actorie?

Valentina Fatu:
- Are ritm și mi se pare cã multe lucruri din aceastã zonã a artei țin de ritm. A incercat pianul, dar n-aș vrea nici sã transfer neimplinirile mele cãtre el, iar el musai sã-mi implineascã visurile, cum ar fi faptul cã eu nu am putut sã studiez pia nul sau chitara din cauza faptului cã pãrinții mei poate nu au avut destui bani sau a unor conjuncturi nefavorabile. S-ar putea sã semene mai mult cu tatãl sãu, sã fie mai atras de tehnicã, deși s-ar putea sã imbine arta cu tehnologia, pentru cã astãzi merg minã-n minã. Cind era mai mic, Vlad spunea cã ar vrea sã de vinã medic, dar e devreme sã ne pronunțãm.
Aș vrea ca in relația mea cu el sã gãsesc calea de mijloc, nici sã-I impun lu crurile, dar nici sã-l las la voia intimplãrii. Acum va merge sã facã puțin sport, intr-un cadru organizat.

„Accentul basarabean m-a scos din anonimat”

- Dacã ar vrea sã facã teatru, l-ai incuraja, cã mulți pãrinți actori nu ar face-o?

Valentina Fatu:
- Nu am avut deziluzii atit de mari in aceastã meserie, incit sã mã opun. Singura datã cind am dat concurs a fost in 1998, la Teatrul de Revistã, și s-a intimplat sã am aceastã șansã, cã nu se dãduse concurs foarte mulți ani la acest teatru. Vlad este timid, iar timiditatea aceasta nu mã sperie, pentru cã ea este o emoție, e necesarã pe scenã.
Dacã nu o ai, ești ca un vas de lut ca e nu transmite nimic. Vreo doi ani am avut un atelier de teatru pentru copii, „Lumea lui Scãpãrici”, și credeam cã trebuie sã-i fac sã vorbeascã, dar, de fapt, cei care s-au dovedit cei mai talentați și cei care au ințeles cel mai bine mecanismul actului artistic au fost copiii timizi la inceput.

- Cine și cum ți-a marcat cariera?

Valentina Fatu:
- De dincolo de moarte, m-a ajutat Ioan Luchian Mihalea, pe care l-am avut drept profesor de canto. L-am visat și mi-a spus sã pun intr-un text un accent basarabean, intr-un moment impor tant al vieții mele, inainte de concursul la Teatrul „Constantin Tãnase”.

Eu m-am prezentat cu un text adaptat dupã Ion Bãieșu și l-am spus așa, cu accentul respectiv, și cred cã a fost chichița care a atras atenția juriului și care m-a scos din anonimat - cãci fete talentate și cu mult mai frumoase decit mine erau foarte multe.

Calitãţi şi defecte

- Spuneți-mi o calitate și un defect de-al partenerului de scenã.

Valentina Fatu:
Vasile Muraru are o forțã fabuloasã de a se reinventa, și cind ceva nu funcționeazã, a doua zi se intoarce cu o prospețime și cu idei extraordinare.
Iar ca defect ar putea fi faptul cã uneori muncește pinã la epuizare și impune un ritm puțin prea solicitant pentru noi.

Vasile Muraru:
Valentina Fatu are sclipiri de geniu, dincolo de talentul și de calitatea umanã dublate de muncã și de concentrare, terminind cu un spirit de observație ieșit din comun. Iar ca defect ar fi lupta cu neincrederea in ea, in calitãțile sale și in puterea sa de a reda pe scenã momente deosebite.
Pagini realizate de Gabriela Niculescu
CLICK AICI DESCHIDERE ALBUM FOTO


  • Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase

  • Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase

  • Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase


Imagine
Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase
Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase
Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase
Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase
Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase
Taifasuri.ro: Asii comediei, Vasile Muraru si Valentina Fatu, un nou cuplu comic la Teatrul de Revista Tanase

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
  © TeatrulTanase.ro 2008 - 2019




       
Search/ Cauta in site

Nume actori, spectacole
Foto, Video
Articole media