(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete    Cauta
 Harta site Contact     Instagram       
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

Ziua Culturii Nationale, sarbatorita in ziua nasterii poetului Mihai Eminescu, in semn de omagiu, pe 15.01.!


Bilete spectacole



Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti, Calea Victoriei nr.33

Astăzi se împlinesc 170 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești și sărbătorim Ziua Culturii Naționale aleasă din 2010, cu scopul de a promova cultura și arta sub toate formele lor. Colectivul Teatrului Centenar de Revistă marchează cu plecăciune ”o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în genere, şi a proiectelor culturale de interes naţional''

Facem o reverență în fața poetului nepereche pasionat de teatru încă din copilărie: „Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor lui o vibraţie particulară, ca şi cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă”, spunea Alexandru Vlahuţă despre Mihai Eminescu, actorul, sufleorul și ”copistul” de roluri și de texte de teatru. La 14 ani elevul Eminovici a plecat la Cernăuţi pentru a se alătura trupei de teatru Fanny Tardini. Astăzi Teatrul Național din Botoșani, orașul moldav în care vedea lumina zilei pe 15 ianuarie 1850 îi poartă numele. La fel Teatrul Național din Timișoara și Teatrul din Oravița, cea mai veche clădire din România, o copie fidelă a teatrului Burgtheater din Viena, inaugurat pe 5 octombrie 1817 și care funcționează și în prezent. Aici au concertat Ciprian Porumbescu şi George Enescu, iar Mihai Eminescu a fost sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly. Adolescent fiind, în 1867 a ajuns la București, se întâlneşte pentru prima dată cu I.L.Caragiale și găseşte locuinţă cu chirie în casa lui Iorgu Caragiale, unchiul marelui dramaturg. După un an Eminescu pleacă în turneu cu trupa actorului Pascaly prin ţară, trupă din care va face parte o vreme şi Caragiale, în calitate de al doilea sufleor şi “copist de roluri”. Pe marii Eminescu și Caragiale îi lega Teatrul; Caragiale s-a înscris la Conservator, la clasa de declamaţie şi mimică, aşa cum se numea pe atunci profilul Actorie, unde preda Iorgu Caragiale. Mihai Eminescu a scris teatru și dorea să scrie multe piese, iar ideile sale se refereau la existenţa teatrului ca instituţie și la crearea unui repertoriu naţional: “Dacă repertoriul e sufletul unui teatru, actorii sunt corpul lui, sunt materialul în care se întrupează repertoriul. Când un actor cunoaşte însemnătatea fiecărui ton al glasului său, precum şi a fiecărei încreţituri a feţei sale, abia atunci îşi cunoaşte averea şi e artist. El mânuieşte persoana sa proprie ca pianistul pianul, ca violonistul vioara.” – scria Ioan Massoff în cartea sa, ”Eminescu şi teatrul”.

Despre Mihai Eminescu, o personalitate copleşitoare, se poare vorbi și scrie mult, foarte mult, dar noi îl omagiem alături de dumneavostră și îl prezentăm pe îndrăgostitul de Teatru, acela care i-a impresionat pe contemporani prin geniu, creație, talent, inteligenţă, memorie, curiozitate, cultură, bogăţie şi farmec al limbajului, dragoste și pasiune mistuitoare. Doar câteva motive să spunem asemeni criticului literar Tudor Vianu, că, ''fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci".

Una dintre primele mari iubiri ale poetului a fost TEATRUL de care a fost atras încă din adolescenţă, prin tot ceea ce insemna dorinţa de a cunoaşte oameni şi locuri. Mirajul scenei l-a determinat să plece de acasă și să renunțe la şcoala gimnazială de la Cernăuţi. Avea numai 12 ani. Doi ani mai târziu solicita Ministerului Învățământului din Bucureşti o subvenţie sau o bursă, dar a fost refuzat. După ce i s-a promis că va fi primit la Gimnaziul din Botoșani, elevul Mihai Eminovici a plecat la Cernăuţi unde trupa de teatru Fanny Tardini dădea reprezentații.

Până când Regele Carol I a promulgat prima Lege a Teatrelor (în 1877), exista un regulament al Direcţiunii Teatrelor din Bucureşti, prin care stagiunea dura numai şase luni. În rest, marii actori ai vremurilor jucau prin trupe particulare şi în vechile grădini ale oraşelor, unde improvizau scene. Într-o vară, trupa actorilor Fany Tardini şi Alexandru Vlădicescu a poposit la Botoşani... Ioan Sbierea, fostul profesor de limba română al poetului relata: “Mihai Eminescu, spirit deştept şi inimă impresionabilă, n-a rămas scutit de efectele reprezentaţiunilor; teatrul l-a abătut de la studiile gimnaziale, vroia şi el să fie actor şi actor dramatic!”...

Despre pasiunea sa mistuitoare pentru teatru, scriitoarea germană Mite Kremnitz, nota în 1910: „Abia un băieţandru, a părăsit gimnaziul şi a colindat Ardealul, Muntenia şi Moldova, cu acea trupă de actori, în care era aci actor, aci poet dramatic, aci regizor, aci sufleor… Prin hanuri sau cocoţat în vârful camionului cu decoruri, Eminescu scria versuri. Înfrăţit cu teatrul şi cu poezia, a pornit să cutreiere ţara, să o cunoască și să-i plângă durerile”.

În anii de pribegie, Mihai Eminescu a... rătăcit cu cele câteva trupe conduse de Tardini, Lupescu, Iorgu Caragiale şi Pascaly. Adolescentul citea enorm, recita bucăţi întregi din operele preferate. “Cuvintele erau spuse expresiv şi cu accent de care ar fi fost gelos cel mai mare cântăreţ” - scria faimosul tenor Constantin Bărcănescu, dirijorul corului care a interpretat litania „Mai am un singur dor", la slujba de înmormântare a poetului.

A revenit în 1865 în Bucovina şi a fost acceptat în gazdă la marele profesor de limba română Aron Pumnul, cu condiţia să aibă grijă de impresionanta bibliotecă a acestuia. A citit-o până la ultimul volum. Prima poezie îi este publicată în broşura liceului, fiind scrisă la moartea profesorului, iar la 16 ani debutează cu poezia „De-aş avea” în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan.

După popasuri scurte la Cernăuți, Blaj, Sibiu și Giurgiu, Mihai Eminescu ajunge în București în 1867 atras de același miraj al Teatrului. Devine sufleur şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi îl cunoaşte pe nepotul acestuia, celebrul Ion Luca Caragiale la Teatrul Naţional. Aveau să devină prieteni pe viață. Tânărul sufleor Eminescu l-a impresionat pe Caragiale: “Era o frumuseţe! O figură clasică, încadrată de nişte plete mari, negre: o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic… Câtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vârstei de 17 ani! Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane… era un copil minunat”. Un an mai târziu, Eminescu pleacă cu trupa actorului Mihail Pascaly prin ţară, trupă din care va face parte o vreme şi Caragiale, în calitate de al doilea sufleor şi “copist de roluri”. După peregrinările prin ţară cu trupele de teatru, poetul se stabileşte definitiv la Bucureşti: în octombrie 1867 Iorgu Caragiale obţine aprobarea de a juca 15 zile pe scena Teatrului cel Mare între 1 noiembrie și 31 martie, anul următor. Trupa juca de trei ori pe lună iarna și primăvară, de patru ori. Era o victorie! Iată care erau îndatoririle de sufleur (1868 - 1869) ale lui Eminescu care trebuia să se prezinte la repetiţii şi la spectacole: scria cererile, redacta corespondenţa, traducea piese, scria cuplete, caligrafia textele pentru actori şi însemna cu creionul ridicarea sau coborârea cortinei, pauzele, numerotarea ariilor, semne convenţionale ale sufleorilor. În continuare Pascaly pleca vara prin ţară în turneu, iar Eminescu îl însoţea. În 1869, trupa ajunge la Botoşani unde, după ani, Mihai Eminescu își întâlnește tatăl; bătrânul Eminovici îl înduplecă să vină la Ipoteşti, unde îl... sechestrează (i-a luat hainele, ținându-l în cămaşă şi izmene) până când trupa a plecat din oraș. Atunci tânărul rebel a promis că va pleca la studii în străinătate, la Viena, fapt ce l-a deteminat să se departă de colegii săi, actori. Nu împlinise 20 de ani.

Talentul de cronicar de teatru este evidențiat în scrierile sale publicate în ziarul “Albina” din Pesta, apoi în ziarul „Timpul”, unde a fost și redactor şef. Citea în limba germană piesele scrise de Shakespeare, pe care îl considera unul dintre marile genii ale omenirii. Eminescu a scris și teatru; a început câteva, dar au rămas în faza de proiect - “Mira”, “Bogdan-Dragoş”, “Nunta lui Dragoş”, “Andrei Mureşanu”. Mihai Eminescu a militat pentru existenţa teatrului ca instituţie publică de cultură, cu un repertoriu naţional și, chiar dacă nu a devenit actor, au rămas cuvintele lui Alexandru Vlahuță: „Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor lui o vibraţie particulară, ca şi cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă”...

Mihai Eminescu și Constantin Tănase sunt două repere ale culturii, două făclii care au "ars" în serviciul Thaliei.
Dacă pe scena „Cărăbuşului“ Centenar era plin de haz şi nu își dorea decât să îi binedispună pe spectatorii dornici să se învelească, să asculte muzică de calitate, să admire baletul și decorul impresionante ale spectacolelor de Revistă, să savureze cupletele și scenetele, pline de umor fin și textele cu substrat, marele actor Constantin Tănase devenea în viața de zi cu zi, grav şi deseori trist. Atunci când aceleaşi realităţi crude pe care le prezenta glumind, cu zâmbetul de buze, le întâmpina în viaţa de zi cu zi. De multe ori s-a mobilizat pentru a obţine ajutoare, fonduri și materiale de construcţie pentru a repara şcoli, așezăminte de cultură și spitale, dar și burse pentru tineri actori. Totul în numele promovării culturii, a artelor spectacolelor și al Revistei, gen unic în lume.
Cu plecăciune, ne amintim azi, de Ziua Națională a Culturii și la 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, despre doi dintre titanii culturii şi despre lumea TEATRULUI!


Foto: Dragos Constantin, Venus Five Studio
  • Cu plecăciune, ne amintim azi, de Ziua Națională a Culturii și la 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, despre doi dintre titanii culturii şi despre lumea TEATRULUI!

  • Cu plecăciune, ne amintim azi, de Ziua Națională a Culturii și la 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, despre doi dintre titanii culturii şi despre lumea TEATRULUI!

  • Cu plecăciune, ne amintim azi, de Ziua Națională a Culturii și la 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, despre doi dintre titanii culturii şi despre lumea TEATRULUI!


Imagine
Cu plecăciune, ne amintim azi, de Ziua Națională a Culturii și la 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, despre doi dintre titanii culturii şi despre lumea TEATRULUI!
Cu plecăciune, ne amintim azi, de Ziua Națională a Culturii și la 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, despre doi dintre titanii culturii şi despre lumea TEATRULUI!

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Bilete spectacole

Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
© TeatrulTanase.ro 2008 - 2020