sau la Metrou P-ta Unirii M1

STIRI DIVERSE MEDIA
 25.07.2014 - Vasile_Muraru EMOTIONANT Iata ce i-a cerut Nae Lazarescu lui Vasile inainte sa moara ziarulring.ro
 27.06.2014 - Valentina Fatu si Vasile Muraru fac o invitatie tuturor iubitorilor de comedie, la spectacolul `Hohote in Herastrau`
 17.06.2014 - Alexandru_Arsinel desemnat cel mai performant manager din istoria teatrului romanesc la Agentul VIP- Antena Stars
 07.06.2014 - Alexandru_Arsinel -o viata inchinata Teatrului de Revista (e-cultura.ro)
 03.06.2014 - Alexandru_Arsinel Mai mult de jumatate de secol in slujba actoriei - stirile.rol.ro



GALERIE FOTO EVENIMENTE LA TEATRUL DE REVISTA `C-TIN TANASE`
Nume Pct
1.Teatrul de Revista `Constantin Tanase` cu Vasile Muraru in comedia `SOSESC DESEARA` de Tudor Musatescu, regia Nae Cosmescu Premiera in curand ! 2014.Evenimente  40
2.Teatrul Revista C-tin. Tanase Sarbatori  
3.Ziua_mondiala a Teatrului la Sala Radio Artistii pentru Artisti Clipe de viata cu Stela Popescu si Al. Arsinel 31.03.2014.Evenimente  75
..continua..

Contact Webmaster
Contact
MULTIMEDIA & PARTENERI (Detalii)  «-»  GALERIE FOTO EXTINSA (ordine alfabetica)  «-»  ARTISTII  «-»  BIOGRAFII CV ARTISTI Teatrul de Revista `C-tin. Tanase`(alfabetic)  «-»  . Nae_Lazarescu Biografie CV

Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator  



Bilete

Program

Media

CronMed

Distributie

Foto

Video

Un actor care spune că a făcut stand-up comedy de când s-a născut
Nae Lăzărescu: "Eu am vrut să lucrez la teatrul Constantin Tănase, portar, contabil, orice dar
neapărat la acest teatru!"

REP. : Dacă tot ne-am întâlnit pentru acest interviu la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, locul în care dumneavoastră munciți, am să încep cu o întrebare legată de slujba dumneavoastră.
Confucius spunea că atunci când faci ceea ce îți place, nu simți că muncești nicio zi din viața ta. Ați obosit în încercarea dumneavoastră de a menține un ritm atât de intens?
Nae Lăzărescu: Știi că rolul oboselii este să variezi oboseala.

REP. : Valabil și în cazul dumneavoastră?
Nae Lăzărescu: Sigur că da! Păi mergi, pedalezi tot înainte. Este exact ca și mersul pe bicicletă. Când te oprești cazi!

REP. : Ați avut momente în care ați simțit că vă încurcați în aceste pedale din pricina acestui maraton?
Nae Lăzărescu: Deocamdată nu m-am pensionat. Împlinesc vârsta de 72 ani anul acesta. La câte am văzut în viața mea, nu mai am de ce să mă mir. Am prins toate nenorocirile posibile. Țin minte perioada celui de-al doilea război mondial, eram mic de tot dar țin minte foarte bine... Refugiați pe câmp, vai de ei... Seceta din 1946, zăpezile din 1953, două cutremure majore, vreo două iradieri mari...

REP. : Care sunt primele amintiri ale lui Nae Lăzărescu?
Nae Lăzărescu: Primele amintiri sunt din perioada în care mă îmbrăca mama, ne lua la subraț și mergeam pe câmp. Era un zvonist prin cartier care băga oamenii în sperieți și noi ne refugiam de frică pe câmp. După o săptămână apărea din nou cu aceleași zvonuri. De multe ori acestea se dovedeau a fi false... De aceea nu suport eu frigul.

REP. : Ce alte lucruri nu puteți suporta?
Nae Lăzărescu: În primul rând, frigul pentru că majoritatea familiilor luau câte o cutie de pantofi în care puneau cenușă, o stropeau cu gaz și îi dădeau foc în sobă godin. Nu suport mămăliga. La școală mămăliga era pe cartelă. Să nu văd marmeladă în fața ochilor. Marmelada venise ajutor de la americani. Auzeam la radio cum spuneau americanii să continuăm lupta.

REP. : Și totuși trebuie să existe și amintiri plăcute...
Nae Lăzărescu: Noi eram forțați de împrejurări să ne facem jucării singuri. Poate și asta era o distracție... Ne puneam imaginația la lucru iar acest lucru bineînțeles că m-a ajutat. Am trăit într-un cartier de oameni amărâți, muncitori. Am fost 64 de copii într-o clasă! Numai doi nu au făcut facultatea, în rest oameni realizați.

REP. : Copilăria v-a întins și capcane, ați fost influențat de anturaje la modul peiorativ?
Nae Lăzărescu: Datorită faptului că multe dintre femei erau casnice, exista cineva care supraveghea programul copilului. Vagabondul a apărut atunci când printre blocuri a apărut copilul cu cheia de gât. Când muncitorul nu a mai putut să-și țină nevasta acasă, a apărut și acest fenomen mai puțin fericit. Mama supraveghea atentă programul, mâncarea, somnul, lecțiile, joaca. Puteam să devenim vagabonzi, șoseaua Giurgiului este în Ferentari!
Aveai de unde să înveți, arme se găseau în prostie! Ce nu se găsea? La mine în clasă, cel puțin jumătate aveau
deficiențe, ori le lipseau două degete, ori un ochi sau o ureche. Se parașutau stilouri, penare, era un adevărat pericol!

REP. : Ați avut momente de cumpănă, pericole pe care le-ați evitat în ultima clipă?
Nae Lăzărescu: La barza chioară îi face Dumnezeu cuib! Lumea era mai bună!

REP. : Cum așa?
Nae Lăzărescu: Oamenii nu se invidiau atât de mult ca acum. Acum văd ură între oameni care nu au nimic de împărțit. Chiar dacă ar avea, cum vine asta? Să mă supăr pe ăla că are Mercedes și eu am Dacie? De ce?

REP. : Unde v-ați format pentru prima dată calitățile artistice?
Nae Lăzărescu: La școala primară. Atunci, munca de amator era încurajată. Se făceau serbări de toate felurile. Acolo a început să îmi placă. Tata avea o cârciumă și mai veneau artiști pe la el. Acolo l-am cunoscut, fiind foarte mic, pe Bimbo Mărculescu, Vasile Tomazian, un actor de monoloage foarte bun... Plus că, la fiecare cinematograf, erau mini spectacole de revistă între filme, acestea durau o oră. Acolo i-am văzut și pe Alexandru Giugaru, Gogu Trestian, Nae Roman, Puiu Călinescu și mulți alții.

REP. : Care era principalul atu al dumneavoastră în vederea alegerii carierei în teatru?
Nae Lăzărescu: Memoria! Ce spuneau actorii, eu țineam minte. Mi-a dat Dumnezeu memorie. Nu am uitat nici acum!

REP. : Faptul că aveți o memorie extraordinară este și un „blestem”?
Nae Lăzărescu: Este și o bucurie și un blestem. Chiar mă gândeam să scriu o carte despre oamenii pe care i-am cunoscut, despre cei care au însemnat ceva... Actorii de revistă erau niște oameni populari. Memoria este și un blestem pentru că nu știu pe cine ar mai interesa. Poate doi, trei studenți... Dacă se mai fixează și niște prețuri mari, este clar!

REP. : Cât de mult v-a ajutat experiența, încă din copilărie, de spectator de teatru de revistă ?
Nae Lăzărescu: M-a ajutat enorm. Intram la cinematograf dimineața și ieșeam seara. Vedeam minirevista de nenumărate ori, le și suflam. Pe urmă am încercat să fac și eu în cartier. Am invitat părinții, le-am luat și bani... Bineînțeles că erau sume modeste, mărunțiș.

REP. : Ce s-a întâmplat la prima tragere de cortină, ați avut succesul scontat?
Nae Lăzărescu: La prima așa zisă tragere de cortină, două cearceafuri între doi pomi, liniște și pace! Un unchi de-al meu spune: „Băi băiatule, ați repetat textul?”. Eu am întrebat ce este ăla un text. Mi-a explicat că trebuie să stabilesc niște vorbe înainte, altfel trebuie să dau înapoi banii oamenilor. M-a îndemnat să scriu texte. Așa m-am apucat de scris.

REP. : Cum a decurs a doua punere în scenă a spectacolului?
Nae Lăzărescu: Am început spectacolul doi, s-a tras cortina... „Unde vii la ora asta, tolomacule?”. M-am luat de toată familia. Erau trei case lipite acolo în cartier și erau foarte mulți copii. În urma replicilor acide din piesă lumea a sărit la bătaie. Totul se întâmpla atunci când aveam cinci ani.

REP. : Ce ați învățat, la acea vârstă, din această întâmplare?
Nae Lăzărescu: Am învățat că trebuie să știi bine ce spui și cum spui, fiindcă s-ar putea să ai mari probleme. Așa a fost scris să fie!

REP. : Ce știați atunci despre Constantin Tănase?
Nae Lăzărescu: Eu am fost la înmormântarea lui Constantin Tănase. Nu îl știam. Eram în cârcă la tata. Lumea râdea în loc să plângă, nu îl vedeau mort! Era de fapt ultimul spectacol a lui Tănase. Eu am vrut să fiu aici, la Teatrul Constantin Tănase, portar, contabil, orice, dar neapărat la acest teatru. Dacă Dumnezeu m-a ajutat să devin actor...

REP. : Ce ne puteți spune despre perioada în care ați participat la festivalurile studențești de artă?
Nae Lăzărescu: Eu reprezentam ASE-ul. Am luat nouă ani la rând locul I și titlul de laureat cu grupul satiric. Cei de la teatrul de revistă îmi făceau curte. Exista însă o piedică: legea. Legea spunea că trebuie să ai studii medii și minim trei ani vechime pe post de actor.

REP. : A urmat Rapsodia Română...
Nae Lăzărescu: Am fost chemat la Rapsodia Română, care făcea secție de estradă. Am stat acolo fix trei ani. La urmă am venit să lucrez ca actor profesionist cu Teatrul de Revistă Constantin Tănase. De atunci au trecut aproape 50 de ani.

REP. : De la ucenic ați devenit veteran iar acum sunteți legendar pe scena de teatru din România. Cum vă simțiți în această postură?
Nae Lăzărescu: Din glumă în glumă sunt ceea ce vedeți. Am făcut și multe găinării la viața mea. Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din România. După ce a murit prietenul meu Aurelian Andreescu, m-am lăsat. Au trecut mai bine de 30 de ani. Mai am un pic și mă las și de restul...

REP. : De umor nu vă puteți lăsa!
Nae Lăzărescu: Încă nu. Și poeții au cântat „Femeia”, nu „Nevasta”, deși m-a potolit moldoveanca asta, soția mea. Sunt cu ea de 25 de ani.

REP. : Să înțelegem că soția dumneavoastră a reprezentat un element de echilibru în viața dumneavoastră?
Nae Lăzărescu: Da. Acum dă masteratul la secția de teatru a unei universități particulare. Ea se pregătește în continuare, învață. Este și mult mai mică decât mine, are cu 27 de ani mai puțin. Vorba lui Birlic:”În viață ai de ales: ori mânânci o bucată de rahat de unul singur, ori o prăjitură în mai mulți!”.
Eu nu am fost decepționat de săraca Monica Columbeanu că l-a lăsat pe ăla. Poate, în locul ei, îi făceam mai rău pentru că un om care se bagă în așa ceva trebuie să fie pregătit psihic!

REP. : Dumneavoastră sunteți pregătit psihic?
Nae Lăzărescu: Eu zic că da. Am trecut și eu prin asta, am avut cinci neveste. Am ținut la toate și sunt ale dracului de multe! Eu fiind un om sărac, cu lefuri de mizerie.

REP. : Care este situația actorilor din teatrele românești?
Nae Lăzărescu: Am colegi acum, câștigă 500-600 lei, cu 10-15 ani vechime. Unii nu pot să-și plătească nici întreținerea. Înainte existau subterfugii. Radioul făcea piesă după piesă, în care chema tineret foarte mult. Televiziunea făcea cel puțin o piesă pe lună. Plus că se făceau filme românești unul după altul. Aveai de unde să te mai cârpești. În București, existau 5-6 baruri de noapte, în barul Atlantic luam în fiecare noapte leafa mea pe o lună.

REP. : Sunteți de părere că este vina exclusivă a sistemului sau aici intervine și factorul uman?
Nae Lăzărescu: Factorul uman! Atunci era cât de cât protecție socială, acum nu este deloc. Îmi pare rău! Riscăm să rămânem o țară de oameni bătrâni. Trebuie să investești întâi de toate în tineret! Atunci când ai profesori buni trebuie să îi pupi, trebuie să îi rogi să rămână.

REP. : Ce părere aveți despre noul val de actori?
Nae Lăzărescu: Sunt câțiva foarte interesanți. Împrăștiați, dar se vor aduna. Nimeni nu s-a născut învățat. Mai ales că s-a renunțat la teatrul experimental. Broadway-ul este nimic. Acolo sunt spectacole ciudate.

REP. : Ce părere aveți de curentul stand-up comedy de astăzi?
Nae Lăzărescu: Păi, în cazul ăsta, eu am făcut standup comedy de când m-am născut. Mă duceam la microfon și vorbeam. Ce fac ăștia de astăzi la stand-up comedy? Se duc la microfon și vorbesc, circulă pe scenă... Ca orice român, trebuie să fim snobi.
Vorbeam cu un general de la jandarmeria franceză și mi-a spus că pera ne aplecăm în fața civilizației americane. Care civilizație americană? Dacă iei la analizat actorii americani de bază, aceștia sunt europeni. Încep cu Chaplin și cu Stan și Bran și am terminat lista. Majoritatea celorlalți actori mari din Statele Unite și-au făcut ucenicia în Europa.

REP. : Credeți că imităm ceea este mai ușor de imitat?
Nae Lăzărescu: Nu se gândesc la asta. Din pur snobism. E ceva ce vine din afară. Exact ca atunci când oltenii se fotografiau la bâlci cu ceasuri. Să vadă lumea că românul are ceas! Se poartă și acum, mulți se întreabă dacă e de firmă...

REP. : Pe cine ați avut ca model în cariera dumneavoastră?
Nae Lăzărescu: Am avut mai multe modele. Atunci Franța deținea crema comicilor. Bourvil, Fernandel, mai târziu au apărut Jean Le Trevle și mulți alții. Marcel Sardou, celebru critic de film, spune că cel mai bun film trebuie să îl facă englezii, să îl finanțeze americanii și să îl vadă francezii.

REP. : Este talentat publicul din România?
Nae Lăzărescu: Publicul a fost și a rămas foarte talentat. Oamenii au multe greutăți... Câți au vrut să ne scoată de pe bucata asta de pământ?! Scrisoarea care este la Budapesta, am văzut-o și eu, a lui Vlad Țepeș. El spunea să nu avem nicio grijă fiindcă imperiile astea care ne înconjoară vor dispărea, Țara Românească și Moldova vor rămâne! Și așa a fost: imperiile Austro-Ungar, Țarist, Otoman nu mai sunt.
Eu am fost educat de mic patriot și cu mândria de a fi român. Acum aud că a fi naționalist e rău. Nu sunt un naționalist
excesiv, ca să fiu înțeles, dar să nu uităm că aici a fost leagănul Europei. De aici au plecat dorienii și au făcut Grecia, de aici au plecat francezii și au făcut Franța, de aici au plecat ilirii, triburile tracice și au făcut Italia. Vorbind prozaic pe tema patriotismului, mă certam la Roma cu o doamnă care își dădea a doua zi doctoratul cu tema „Traian”. Am ajuns aproape de a ne bate. Eu nu am dat niciodată în femeie, dar a fost o ceartă monstru. Latina era limba dacilor, o latină barbară. La momentul ăla, în Imperiul Roman limba oficială era greaca veche. Ei au învățat de la noi, nu noi de la ei. Drumurile erau făcute!

REP. : Dintre rolurile pe care le-ați jucat, care vă sunt mai apropiate în suflet?
Nae Lăzărescu: Toate rolurile îmi sunt dragi, bineînțeles că am avut și „copii nereușiți”, că nu se poate altfel. Teatrul de revistă este ca un ziar, un ziar vorbit. Textul de revistă durează cel mai puțin, se schimbă împrejurările.

REP. : Care este filosofia după care v-ați ghidat în viață?
Nae Lăzărescu: Nu am avut ceva special. Mi-a plăcut să nu mă enervez.

REP. : Ați reușit această performanță?
Nae Lăzărescu: Uneori da, alteori nu. Dar de ce să-ți faci nervi?! Vorba lui Wilhelm de Orania:"liniștit pe valurile unei vieți năvalnice".
Ce ar vrea acum Iordache, Dinică sau Bănică să aibă problema asta dar să trăiască. A fost Dumnezeu ingrat cu
artileria grea a teatrului românesc, unul după altul, numai cei mai mari. Îmi pare foarte rău.

REP. : Ați spus mai devreme că doriți să „zugrăviți” într-o carte „tabloul” vieții dumneavoastră. La ce registru
stilistic v-ați gândit pentru această carte?
Nae Lăzărescu: Eu aș îmbrăca aceste gânduri sub forma unui roman. M-aș alege pe mine personaj principal, ca om care umblă prin toată acțiunea. Mă gândeam să o public după moarte. Așa nu mă poate acuza nimeni de ceea ce am scris: prinde orbul scoate-i ochii... Multe lucruri nu trebuie înfrumusețate, trebuie lăsate așa cum noi suntem fericiți, ce să spunem despre oamenii care au nimerit în perioada războaielor mondiale?! Chiar dacă scapi, ca și tatăl meu. S-a întors din război și a mai trăit puțin fiindcă se îmbolnăvise în tranșee.

REP. : Credeți că epoca în care trăiți vi se potrivește?
Nae Lăzărescu: Asta este epoca Caragiale în care ne tot învârtim ca un cățel în jurul cozii. Caragiale, dacă ar fi fost chimist, ar fi inventat o cerneală care să facă explozie în contact cu prostia. Personajele lui trăiesc, parcă i-a blestemat și i-a trimis din nou în viață.

REP. : Sunteți un comic autentic pe scenă, cum sunteți în viața de zi cu zi?
Nae Lăzărescu: Cizmarul nu are pantofi! Eu acasă sunt tăcut. Se supără și moldoveanca pe mine...

REP. : Vă consumă teatrul și astfel nu mai aveți energie?
Nae Lăzărescu: Am avut roluri grele. Un actor poate slăbi între trei și cinci kilograme într-un spectacol. Un tenor de operă slăbește la fel. Genul teatrului de revistă poate părea la prima vedere ușor dar, dacă este luat în serios, este destul de dificil.

REP. : Aveți tabieturi înainte să jucați pe scenă rolul atribuit?
Nae Lăzărescu: De multe ori am fost vitregiți. Eu sunt din categoria actorilor mai vechi. Vin cu cel puțin o oră înainte de spectacol. Ascultam orchestra cum se acordă, treceam prin scenă și observam dacă recuzita este în regulă, ascultam rumoarea primilor oameni intrați în teatru. Intram în dispozitiv treptat. Acum, orchestră avem destul de rar... Ce să faci cu negativele? Dumneata preferi o friptură proaspătă pe grătar sau o conservă?! Asta este diferența între cântatul în direct și cântatul de pe negativ.

REP. : Cum a fost experiența colaborării cu televiziunea?
Nae Lăzărescu: Am început să fac spectacole cu ocazia diverselor sărbători. Știu că televiziunea era în Moliere. Acum, la ce să mă duc? La mese rotunde cu capete pătrate?! Toți știu tot. Noi, studenții, aveam emisiune lunară. Aveam formații una mai bună ca alta. La cuplete, pe noi ne acompania la pian Eugen Ciceu. Aveam cântăreți buni. Era Dan Spătaru, Pompilia Stoian, Anca Agemolu...

REP. : Cum l-ați întâlnit pe Vasile Muraru?
Nae Lăzărescu: L-am văzut pentru prima oară pe Vasile Muraru la terasa teatrului Constantin Tănase. M-a frapat „trompa” lui. El îl aștepta pe Dem Rădulescu, care era în spectacol. Vasile era făcut pe el. Aveam și eu niște texte în spectacol, iar Muraru îl aștepta pe profesorul lui. L-am pus să se ridice ca să ne comparăm dimensiunea nasului. El este timid și acum... S-a ridicat și a spus: „Cred că da, domnule Lăzărescu”. În perioada aceea, eu de abia mă lăsasem de băutură. Trebuia să mă plimb prin parc și Vasile Muraru mi-a spus că vine și el. Am mers în Herăstrău.
Am băut... Pepsi cu gheață. El mi-a povestit despre viața lui... Noi înainte neam împrietenit, după aceea ne-a dat prin
cap să colaborăm pe scenă.

REP. : Cum l-ați descrie pe Vasile Muraru?
Nae Lăzărescu: El are educația aceea de țăran român cinstit, educat pentru muncă. Mândria este unul dintre păcatele capitale, vezi la unii care sunt vai de capul lor și nu le ajungi cu prăjina la nas. El nu este așa.

REP. : Și ați ajuns să îl creșteți din punct de vedere artistic?
Nae Lăzărescu: Nu. Era încă de atunci destul de bine crescut din toate punctele de vedere. Făcea în fiecare dimineață 12 kilometri prin zăpadă până la liceu la Piatra Neamț. Așa i-a fost lui scris să fie. Are și doi copii foarte reușiți. Băiatul lui a creat un modul pentru transportul lunar și a luat premiul I la NASA. L-au chemat acolo. Fata lui a luat, de trei ori la rând, medalia de aur în lume la chimie. La el, așchia nu a sărit departe de trunchi. Vasile Muraru citește foarte mult!

REP. : V-ați completat încă de la început pe scenă?
Nae Lăzărescu: Absolut! Altfel nu se putea. În meseria asta nu există foarte multă răbdare. La Stan și Bran, unul era vioara iar celălalt era arcușul, ăla care se zbate.

REP. : În cazul cupletului Nae Lăzărescu- Vasile Muraru cum este?
Nae Lăzărescu: Depinde de text. Putem fi și una și alta. În ultimul timp, l-am lăsat mai mult pe el. Eu mă cam apropii de ieșirea din scenă, el acum intră. Vorba lui Dan Spătaru, intra și spunea „Sărut mâna!” tuturor femeilor, iar un tip l-a întrebat de ce spune asta inclusiv femeii de serviciu. El a replicat: ”Mă băieți, când urci scara salută lumea că s-ar putea să te întâlnești cu ei când o cobori”.

REP. : Ce ați învățat de la Vasile Muraru?
Nae Lăzărescu: În primul rând, agricultura! Mi-am făcut niște relații fără să vreau. La el în sat, sunt doi tineri, Piersic e făcătură ca fizic, frumoși, înalți, solizi. Fiecare are câte 1.000 de oi, 15-20 de porci, 30-40 de vaci. Nu se uită nimeni la ei că este foarte mult de muncă. Prea multă muncă...

REP. : Ce ați încercat dumneavoastră să îl învățați pe Vasile Muraru?
Nae Lăzărescu: Eu l-am învățat să gestioneze acele momente în care trebuie să iei o hotărâre rapidă. Să fie chiar mai tranșant!

REP. : Ați avut de pierdut din cauza personalității pe care o aveți?
Nae Lăzărescu: Da, am auzit de multe ori că am o limbă a dracului. Dar ce pot să fac?! E nevoie și de unul care să-ți facă un duș rece. Ceaușescu începuse bine. L-au stricat ăia de lângă el. Atunci când ai pe lângă tine persoane care îți spun că ești genial, ajungi să crezi și tu. Când unui general roman i se asigura o primire triumfală în urma unei victorii, în spatele lui stătea un senator bătrân, care îi ținea coroana de lauri și care îi spunea la ureche tot timpul:
„Amintește-ți că ești om!”.

REP. : Cum decurge, în prezent, o zi obișnuită din viața dumneavoastră în afara teatrului?
Nae Lăzărescu: Și la o bere când ieșeam, tot de teatru vorbeam. Este o meserie atât de frumoasă și cu atât de multe blesteme în ea... dacă vrei să o faci. Poeții erau în aceeași gașcă cu noi, aveai de unde să înveți. Erau și câțiva fotbaliști. De exemplu, Cornel Dinu numai prost nu era, un om extrem de citit. Sigur că îl suportam și pe Rică Răducanu, dar măcar era simpatic.

REP. : Dintre politicienii de astăzi, în ce roluri i-ați vedea într-o piesă de teatru?
Nae Lăzărescu: Pe Emil Boc l-aș vedea în locul lui Agamiță Dandanache. Președintele ne reprezintă cu cinste, este exact românul mediu. Îi place și un șpriț, și o femeie, este și mincinos. Ce vreți mai mult? Este exact Mitică a lui Caragiale. Drumul spre iad este pavat cu bune intenții.

A consemnat,
Cătălin VĂCARU

Imagine
Nae_Lazarescu Biografie CV
Nae_Lazarescu Biografie CV

    Pagina 1 din 1   


Alte articole similare


Home/Prima pagina Subiect precedent   | Subiect urmator Top



BIOGRAFII CV ARTISTI Teatrul de Revista `C-tin. Tanase`(alfabetic)

ISTORIC Cartea de Onoare a Teatrului de Revista GALERIE FOTO (cronologic) 04.05.2014 Ziua Mondiala a Rasului

. NAE_LAZARESCU (30.01.1940-19.12.2013), un simbol al REVISTEI ROMANESTI -GALERII FOTO DIN SPECTACOLELE DE LA `TANASE`

. Nae_Lazarescu IN MEMORIAM (30.01.1940-19.12.2013), un simbol al REVISTEI ROMANESTI






Termeni si conditii  |  Contact

 

© TeatrulTanase.ro 2008 - 2014