(004) 021 315 56 78 Luni - Duminica, 09.00 - 19.00
Acasa
Bilete    Cauta
 Harta site Contact     Instagram       
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

Articol 2019 in Actualitatea Muzicala: `SUTA lui TANASE, la ceas aniversar`




Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti

SUTA lui TĂNASE, la ceas aniversar

“Maestre, tare aş mai vrea să vă adresez o întrebare: v-a mulţumit vreodată cineva pentru tot ceea ce aţi realizat în cariera dumneavoastră, pentru tot ceea ce aţi făcut pentru acest gen de spectacol şi pentru acest teatru pe care l-aţi creat şi care iată, a ajuns, la 100 de ani?!
Dumneavoastră, domnule CONSTANTIN TĂNASE, aţi adus la Bucureşti spectacolul de Revistă şi aţi pus exact acum 100 de ani piatra de temelie a “Templului Cărăbuş” de pe strada Academiei, acolo unde, seară de seară, spectatori de pretutindeni veneau, aplaudau şi plecau mulţumiţi şi încântaţi de tot ceea ce făceaţi.

Pentru că eraţi, prin cupletele Dumneavoastră, un purtător de cuvânt al oamenilor de rând, eraţi curajos şi dedicat pe viaţă publicului şi acestei nobile meserii. Noi încercăm să ducem mai departe spectacolul de Revistă, acest gen atât de special, căutăm să înţelegem cum a fost şi vrem să îl dăruim publicului de azi, care trebuie să ne cunoască, aşa cum suntem, devotaţi Lui. Veniţi la Teatrul Tănase să vedeţi ce înseamnă un spectacol unic în lume!”
– Vasile Muraru, director Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.

Seria de evenimente dedicate Centenarului Teatrului de Revistă ”Constantin Tănase”, care sărbătoreşte cei 100 de înfiinţarea Companiei Cărăbuş, a debutat cu vernisajul expoziţiei de fotografie ”Constelaţia Cărăbuş”, ce cuprinde imagini inedite, rare, de colecţie, cu marele actor Constantin Tănase şi cu alţi artişti care au contribuit la scrierea istoriei unui secol de Revistă. Tot atunci, directorul teatrului, Vasile Muraru, alături de Alexandru Arşinel şi de Valentina Fătu, a tăiat panglica inaugurală a Aripii Cărăbuş din foyerul Sălii Savoy, în aplauzele invitaţilor care au admirat exponatele, o parte dintre ele aparţinând Muzeului Judeţean ”Ştefan cel Mare” din Vaslui, oraşul natal al marelui Constantin Tănase, născut pe 5 iulie 1880, şi Muzeului Teatrului Naţional Bucureşti.

”Visul lui Tănase”, realizat în anul 1932, unul dintre primele filme româneşti, al cărui protagonist este însuşi marele actor (a contribuit şi la regie şi la scrierea scenariului!) a fost difuzat în premieră şi prezentat de către Laurenţiu Damian, preşedintele UCIN. Şi cum marele actor Constantin Tănase a slujit încă din tinereţe, necondiţionat şi entuziast, Biserica şi Armata, la eveniment au fost prezenţi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi Generalul Cătălin Zisu, Comandantul coordonator al Instituţiilor de Cultură din Armata României.

De remarcat faptul că marele actor Constantin Tănase a organizat primul teatru ostăşesc şi a pus în scenă câteva spectacole chiar în sala de mese a regimentului de transmisiuni care a fost înfiinţat tot acum un secol, pe 30 octombrie 1919. La numai 19 ani s-a înrolat voluntar în Regimentul 1 de Geniu, unde s-a înfiinţat prima secţie de telegrafie ce a stat la baza creerii Armei Transmisiuni, înfrăţită apoi cu Teatrul de Revistă. La examenul de admitere la Conservator s-a prezentat îmbrăcat în uniformă militară, aşa cum apare şi în fotografia de pe diploma de absolvire.

„Ăsta are în el un comic natural – vorbeşte doar şi râzi de el“ - îl remarca atunci marele Constantin I. Nottara, care-i va deveni profesor. Toate aceste evenimente au precedat sau mai bine-zis au anunţat unul dintre cele mai aşteptate evenimente ale Stagiunii 2019 – 2020, premiera spectacolului ”Suta lui Tănase” (scenariul şi regia Vasile Muraru şi Valentina Fătu).

“Există, în viaţa fiecăruia dintre noi, un moment în care, dacă vrei să înaintezi… trebuie să mergi înapoi… Aşa am făcut şi eu. În linişte, cu răbdare şi minuţiozitate, m-am întors spre o pasiune mai veche, care m-a purtat cu gândul în Bucureştii veacului trecut…” – spunea actriţa Valentina Fătu. “(…) am căutat obsesiv, să aflu tot ce se poate şti despre artiştii Cărăbuşului de altădată, am citit şi recitit cărţile scrise de Nicolae Carandino, Ioan Massof, George Mihalache sau Aurel Storin. (…) Am citit articole din publicistica vremii, am început să achiziţionez fotografii vechi cu eroii mei, caiete-program sau orice alte frânturi de informaţii care ar fi putut să limpezească o imagine de ansamblu pe care deja o aveam, dar care rămăsese cumvaascunsă după perdele încărcate de praful uitării… Eroii mei trebuiau să reînvie şi să fie redaţi generaţiei care vine, cu toată frumuseţea, îndrăzneala, inconştienţa şi splendoarea lor... Mia Apostolescu, Lizica Petrescu, Elena Burmaz, Mia Steriadi, Lisette Verea, Elena Zamora, Stroe si Vasilache… şi peste toţi, strălucind ca un soare, Constantin Tănase! Despre ei si despre inceputurile Revistei am avut discuţii lungi si edificatoare cu domnul Vasile Muraru, un alt mare admirator al lui Constantin Tănase, şi împreună am pus cap la cap crâmpeie de informaţii, iar la un moment dat, completând cu imaginaţia acolo unde adevărul rămăsese de nepătruns, am avut suficiente date despre eroii Cărăbuşului, pe care i-am evocat, cu respect şi preţuire în acest scenariu”.

Din distribuţia spectacolului fac parte, alături de Vasile Muraru şi Valentina Fătu, Alexandru Arşinel, Liliana Mocanu, Ana Maria Donosa, Miruna Birău, Nae Alexandru, Cristian Simion, Oana Ghioca, Diana Radu, Raluca Guslicov, Monalisa Basarab, Marcel Horobeţ, Robert Emanuel şi George Hodor. Scenografia este semnată Francesca Cioancă, iar coregrafia de Oana Cocârţă, primsolişti fiind balerinii Valentin Roşca şi Eduard Chiriţescu. Emoţionant momentul coregrafic dedicat întâlnirii la Paris a marilor actori Charlie Chaplin şi Constantin Tănase.

În cartea „Tănase”, scrisă de Ioan Massoff şi Radu Tănase, este povestit momentul în care s-au cunoscut şi au dansat împreună cei doi artişti în restaurantul parizian “El Garon”: „În restaurantul din Paris, se găseau la o masă Tănase cu soţia şi cu actriţa Mia Apostolescu. La o altă masă, Chaplin, fiind, bineînţeles, ţinta multor priviri din local. Când celebrul artist s-a ridicat să danseze, lumea l-a aplaudat.

Tănase, care avea o mare admiraţie pentru Charlot, a aplaudat de asemenea. Ceva mai târziu, s-a hotărât şi a invitat-o la dans pe Mia Apostolescu. Dansa cu uşurintă, mişcându-se, în ciuda corpolenţei sale, cu multă dezinvoltură (…). Printre cei care-l admirau pe Tănase era şi Chaplin, care simţise de îndată că Tănase nu-i un consumator oarecare. Chemând un chelner, Chaplin se interesă, arătându-l pe Tănase: - Cine este? - Cred că un american bogat şi excentric, răspunde chelnerul, încercând să găsească o explicaţie, apoi se apropie de masa lui Tănase şi îi spuse că Chaplin a vrut să ştie cine e: - I-am spus că sunteţi american… aşa credeam, se scuză omul. - American? Asta-i bună, sări Tănase, te rog să te duci imediat si să-i spui că sunt român… înţelegi? Roumain… artist din Bucureşti… Bucharest… comprenez? Chelnerul s-a executat întocmai si cei doi actori s-au întors, zâmbind, unul spre altul. În clipa următoare, cum mesele nu erau prea depărtate, amândoi se apropiară şi-şi strânseră mâinile: – Tănase! – Chaplin! Apoi, la îndemnul discret al orchestrei, ce urmărise scena, atât Tănase, cât şi Chaplin şi-au invitat din nou partenerele, dansând încă o dată, spre satisfacţia celor din restaurant. Toată viaţa m-am ferit de onoruri - spunea mai târziu Costanin Tănase“.

La spectacolul “Suta lui Tănase”, publicul poate asculta şI aplauda cuplete şi scenete din vremea marelui Constantin Tănase, unele originale, altele adaptate vremurilor în care trăim, dar atât de actuale şi astăzi. Şlagărele care au făcut succes în perioada interbelică sunt interpretate de Alexandru Arşinel (“Du-mă acasă, măi tramvai”), Bianca Sârbu, Alin Gheorghişan, Daniela Tănase, Alexandra Penciu, Irina Ionescu, Radu Ghencea şi Cosmin Nistor.

“Muzica din perioada interbelică a fost extrem de populară, iar ecourile ei răsună peste timp cu atâta rezonanţă şi în zilele noastre!” – spunea compozitorul Cristian Faur, cel care semnează muzica acestui spectacol. “Toate şlagărele erau valoroase, cu un conţinut aparte, interpretate sincer într-o lirică şi o linie melodică deosebită. În boema perioadă interbelică lumea se pregătea cu mare atenţie să iasă în oraş la o plimbare, pentru a asculta şlagărele vremii interpretate de artiştii ce cântau prin celebrele restaurante şi cafenele din Micul Paris. Această călătorie muzicală prin lumea lui Tănase mă onorează şi mă face să înţeleg cât de importantă a fost Revista şi cât de apropiată era de sufletul publicului însetat de pamfletele şi de critica asupra vieţii sociopolitice de atunci”.

De remarcat faptul că Teatrul de revistă s-a născut pe 23 mai 1919, atunci când, pe strada Academiei, era pusă piatra de temelie a Grădinii “Cărăbuş”, care se numea înainte Grădina de Vară “Amicii orbilor”. Cu acea ocazie, actorul Constantin Mărculescu de la Teatrul Naţional a desfăşurat un pergament de pe care a citit versurile scrise special de George Ranetti: “Se-întemeiază Templul Comediei/ Şi-or pune-ntâia piatră a temeliei/ Tănase, care-i un vestit ghiduş/ Cu nasu-i lung, de-aici şi pan-la Huşi/ Şi Grigorescu, negru ca un tuş…/ De ce-l numişi tu Teatru “Cărăbuş”/ O, nasule-arhitect care-l făcuşi ?/ Eu nu pricep – da-i treaba meseriei/ Iar eu-s doar grămăticul trepăduş/ Ce-aşterne azi pe luciul hârtiei/ Mai alb ca florile de corcoduş/ O slovă ce-i menită veşniciei!”.

Apoi, acel papirus s-a introdus într-o sticlă goală de şampanie care a fost îngropată la temelia scenei. Data de 2 iulie 1919 avea să consemneze deschiderea pentru public a Teatrului Cărăbuş, cu premiera Revistei “Pisica pe orez”, în care Constantin Tănase a interpretat cupletul “Cotoiul e pe varză, pisica-i pe orez”. „Teatrul de Revistă s-a creat pornind de la mai multe rădăcini: spectacolul de cabaret franţuzesc pe muzică, la care Tănase – şi acesta a fost printre marile lui merite – a adăugat cuvântul, a adus monologul, cupletul satiric, cupletul muzical şi toate celelalte mijloace de realizare a unui spectacol de gen“ - Alexandru Arşinel, „De la Dolhasca... pe Calea Victoriei“.

“Am dorit să respectăm cât mai mult adevărul istoric şi să păstrăm parfumul unei epoci uimitoare. Gândind scenariul în acest sens, ne-a fost la îndemână să ne ocupam şi de regia spectacolului. Nu l-am dinamizat prea mult cu teme şi tablouri care să ne conducă la obişnuita efervescenţă a spectacolului de Revistă, ci ne-am dorit ca totul sa fie domol şi tihnit, ca o plimbare de duminică, la Şosea!” – (Vasile Muraru şi Valentina Fătu).
Sursa: www.ucmr.org/ Actualitatea Muzicala


  • Actualitatea Muzicala: `SUTA lui TANASE, la ceas aniversar`

  • Actualitatea Muzicala: `SUTA lui TANASE, la ceas aniversar`

  • Actualitatea Muzicala: `SUTA lui TANASE, la ceas aniversar`


Imagine
 Actualitatea Muzicala: `SUTA lui TANASE, la ceas aniversar`
Actualitatea Muzicala: `SUTA lui TANASE, la ceas aniversar`

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
© TeatrulTanase.ro 2008 - 2020