(004) 021 315 56 78
(004) 076 225 13 66
Casa de bilete
Acasa
Bilete    Cauta
 Harta site Contact     Instagram             
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

IN MEMORIAM Gica Petrescu (02.04.1915- 18.06.2006) pe scena Teatrului de Revista `C-tin Tanase`





Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti, Calea Victoriei nr.33
IN MEMORIAM Gica Petrescu (02.04.1915- 18.06.2006)

Gică Petrescu - "cel dintotdeauna si pentru totdeauna" (citat din monografia realizata Aurel Storin) nascut pe 2 aprilie 1915 si decedat pe 18 iunie 2006, a fost un cântăreț și compozitor român de muzică ușoară și populară. De-a lungul a șapte decenii de activitate și-a construit un repertoriu remarcabil prin bogăție și diversitate.

Tatăl lui, de meserie funcționar poștal, urmase studii superioare la Geneva (Elveția); mama își petrecuse tinerețea la Paris (Franța) și era, după mărturisirea de mai târziu a cântărețului, o bună cunoscătoare a pianului. Locuința familiei Petrescu se afla pe Calea Victoriei, la numărul 190, într-o clădire cu trei etaje.

Mama l-a învățat de mic limba franceză și l-a inițiat în lumea muzicii, mai întâi interpretând la pianul din casă „piese scurte, melodioase (...), ritmuri "mozartiene" și apoi, în primii ani de școală, dându-i lecții de pian. În casă exista un gramofon la care tatăl asculta uneori muzică ușoară.
În 1931, elev la Liceul „Gheorghe Șincai” cântă într-un ansamblu școlar, la chitară și vocal. La 15 ani urcă pentru prima dată pe scenă. La o serbare este descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio, unde a cântat cu reputatul pianist și dirijor Iulian Ghindă. În urma unei suferințe discrete, mama sa moare, lăsându-l fără cel mai bun prieten.

Gica Petrescu face doi ani la Drept, dar părăsește studiile juridice în favoarea muzicii. "Decât să ajungi un avocățel mediocru, mai bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent, n-o să-l înveți la seminar, în nici o facultate. Cultivă-l și folosește-te de el!" - îl sfătuiește tatăl său.

Primul „contract de diseur” l-a avut la grădina restaurant Princiar de pe șoseaua Kiseleff, unde a cântat cu maestrul Fănică Luca. Atunci avea un repertoriu de 60 de cântece, tangouri și romanțe. În 1933 este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok. Patronul, dl. Schwartz, îi confecționează două costume elegante pentru zi (alb) și seară (bleumarin). Avea 18 ani și cu mult curaj atacă eșalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfățații de public și de presă: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol.

În 1936 tatăl său, Dumitru Petrescu, este imobilizat la pat de paralizie. Gică rămâne unica sursă financiară. Are 21 de ani. Apt de serviciu militar, este recrutat la Regimentul I - Vânători de gardă, de decazarmat. Figurează în programele de Radio.

În 1937 numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afișele elegantului Cazinou de la Sinaia îl anunță cu litere uriașe, ca solist în celebra Orchestră de jazz a lui Dinu Șerbănescu. Supus unui examen sever, este admis sub pseudonimul George Petrimi.

Înregistrează pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master's Voice, producători celebri în epocă. Întâlnirea cu marele muzician Dinu Șerbănescu e decisivă profesional. Descoperă că romanța este limba sa maternă. După câțiva ani revine la numele Gică Petrescu.

În 1934 în România ia ființă Casa de discuri și fabrica Electrecord. Din 1938, Gică Petrescu va colabora decenii la rând, înregistrând cântece de muzică ușoară, romanțe, cântece populare și cântece de petrecere. Gica Petrescu este invitat in Germania in 1939, intr-un turneu de inregistrãri. Se canta și se dansa pe ritmuri de tango, rumba, foxtrot și charleston. Șlagãrele la modã, pe discuri Odeon, Columbia, Parlophon, Cristal, His Master's Voice, Electrecord, erau pe buzele tuturor, pentru textele publicate in broșuri care se vindeau o datã cu discul. Gicã Petrescu a fost succesorul Mariei Tãnase la estrada restaurantului „Neptun” din Piața Buzești, unde canta cu orchestra violonistului și dirijorului Victor Predescu.

In 1940-1944 cantã pe scenele teatrelor Gioconda și Savoy. O datã cu inceperea rãzboiului, este mutat la regimentul IV Moto din Strãulești. Aleargã zilnic intre regiment, Radio pentru Ora rãniților, concertele cu Dinu Șerbãnescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistã și spectacolele cu rãniți.

Este anunțat uneori cu grad militar „fruntașul Gicã Petrescu” alãturi de Antonescu Trestian, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez și marele Constantin Tãnase. Iși afirmã calitãțile de actor pe scena Teatrului Comic (in clãdirea actualului TESS) alãturi de H. Nicolaide și o pleiadã intreagã de compozitori, textieri și cantãreti. Un turneu de 70 de zile prin țarã cu spectacole „Frate cu dracul”, „Luna știe, dar nu spune” (cu aluzii politice) ii sporesc popularitatea in țarã.

Cantã in zeci de concerte ale formației Jean Ionescu, prezentate de marele comic Nae Roman și alãturi de pianistul Gaston Ursu. Este angajat de Ion Vasilescu la „Alhambra” și apoi la „Gioconda”, unde lanseazã zeci de cantece, care s-au bucurat de mare popularitate panã in ziua de azi.

In 1946, la barul-gradinã „Arizona”, s-a introdus ultima noutate tehnicã, microfonul. Intr-o searã vine ca oaspete marele violonist Yehudi Menuhin. Gicã Petrescu i-a cantat șansonete, șlagãre americane, dar... l-a entuziasmat și emoționat cu cantecele La margine de București, Suflet candriu de papugiu și Costicã, Costicã. Menuhin l-a bisat indelung, așa cã acesta i-a cantat de trei ori pe Costicã...
In același an intrã in atenția autoritãților, deoarece poliția il reclama la Ministerul Culturii pentru ca repertoriul sãu conține cantece occidentale.

In 1953 cu ocazia „Festivalului Internațional al Tineretului” de la București, la Teatrul Savoy, are loc „Concertul popoarelor”. Gicã Petrescu cantã, cu mare succes piese in cateva limbi strãine, multe din repertoriul Yves Montand. In 1956-1959 „Concertul popoarelor” trece Nistrul, intr-un lung turneu in Uniunea Sovieticã, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc.
Rãmane credincios Teatrului de Revista "Constantin Tãnase" la sãlile Savoy și Victoriei 174, alãturi de Dorina Drãghici, Nicu Stoenescu, marele comic Mircea Crișan, Horia Șerbãnescu și Radu Zaharescu.

In 1960 apare in emisiunile televiziunii romane. In 1965-1967 acesta are cel mai important turneu - doua luni in Franța la Paris (1965), pe scena celebrului music-hall „Olympia”, alãturi de Stela Popescu și Mircea Crișan. Urmeazã turnee in Israel, alãturi de Florin Piersic, Doina Badea, spectacole luate in asalt de numerosul public provenit din Romania. Lanseazã noi șlagãre pe scena „Festivalului de Muzicã Ușoara de la Mamaia”, timp de mai multe ediții.

In perioada anilor 1966-1971 inregistreazã la Electrecord șlagãrele care l-au fãcut celebru: (ex: Cãsuța noastrã, Of, of, of mãi șprițule, Dã-i cu șprițul pan' la ziuã, Uite-așa aș vrea sã mor sau Du-mã acasã mãi tramvai).

Stela Popescu:
Ne-am cunoscut în primul an în care am venit în Bucureşti, la Teatrul „Constantin Tănase“. În 1963. Gică era foarte viguros, în mare formă. A fost vedeta numărul 1 pînă cînd s-a prăpădit. El era un om educat, dintr-o altă epocă. Un om fin, cultivat, curtenitor. Nu avea nici un strop de mîrlănie, cum se obişnuieşte astăzi, pentru tînăra generaţie de bărbaţi. În comunism au fost educaţi bărbaţii ca să ajungă cum au devenit acum. Gică venea dintr-o familie bună, avea o soţie care fusese cîntăreaţă, Cezarina Moldoveanu, dar făcuse Medicina după aceea, era foarte frumoasă. Toată ambianţa din jurul lor era de o anumită calitate.
Am jucat în multe spectacole cu el. Şi turneele la Paris le-am făcut tot cu el. El vorbea franceză foarte bine. Avea şi mulţi prieteni acolo, pentru că era de o anumită vîrstă, şi mulţi din generaţia lui emigraseră cînd se schimbase sistemul. Venirea noastră cu teatrul de revistă a fost un eveniment mare pentru diaspora. Asta s-a întîmplat în 1965, cînd cei de acolo nu puteau veni aici.
De când mă știu pe lume, Gică a fost «Maestrul». Era o celebritate, de la 20 de ani! Marele cântăreț, a fost și un excelent artist de revistă... Am jucat alături de el pe scenă în numeroase spectacole și turnee. Din scena nu ieșea cu pași normali, călca sacadat; publicul prindea mișcarea și aplauda în ritmul pașilor săi.
Cânta multe cântece de pahar, dar în viață era foarte cumpătat. Nu a agreat niciodată viața dezordonată a boemei interbelice. Soțul meu, Puisor Maximilian, i-a scris multe texte. Din clipa în care i se încredința o piesă, Gică nu mai avea liniște! Ne suna în fiecare dimineață, pentru ca totul să iasă perfect! "


Alexandru Arșinel:
„Așa am început eu să cânt, ascultându-l pe Nea Gică. În '64 am avut prima dată onoarea să fiu alături de el pe scenă. A fost cel mai cunoscut artist român, cântăreț și un strălucit actor de revistă. Marca Gică Petrescu înseamnă succesul asigurat. Singurul care a ajuns «Artist Emerit». Emeriți au fost mai mulți: mari cântăreți și actori din teatre, dar ca artist de revistă, Gică a fost singurul... emerit!”

Sursa: wikipedia.org



  • Stela Popescu si Gica Petrescu in Filmul `Muzica e viata mea`

  • Gica Petrescu - Monogafia realizata de Aurel Storin Teatrul de Revista `Constantin Tanase` 1919-2000 `De la Carabus la Savoy`

  • Alexandru Arsinel si Gica Petrescu la Teatrul de Revista `C-tin Tanase`


Imagine
Stela Popescu si Gica Petrescu in Filmul `Muzica e viata mea`
Stela Popescu si Gica Petrescu in Filmul `Muzica e viata mea`
Gica Petrescu - Monogafia realizata de Aurel Storin Teatrul de Revista `Constantin Tanase` 1919-2000 `De la Carabus la Savoy`
Gica Petrescu - Monogafia realizata de Aurel Storin Teatrul de Revista `Constantin Tanase` 1919-2000 `De la Carabus la Savoy`
Alexandru Arsinel si Gica Petrescu la Teatrul de Revista `C-tin Tanase`
Alexandru Arsinel si Gica Petrescu la Teatrul de Revista `C-tin Tanase`

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
© TeatrulTanase.ro 2008 - 2020