(004) 021 315 56 78
(004) 076 225 13 66
Casa de bilete
Acasa
Bilete    Cauta
 Harta site Contact     Instagram             
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

IN MEMORIAM Nicu CONSTANTIN 31.07.1939-15.09.2009, actor la TRCT





Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” București, Calea Victoriei nr.33
IN MEMORIAM NICU CONSTANTIN
(31.07.1939-15.09.2009)

Nicu Constantin, actor român de comedie
(n. 31 iulie 1939, Eforie Sud, județul Constanța; d. 15 septembrie 2009, București)

Interviu cu Nicu Constantin (Almanah BTT 1984)

1. După părerea lui… „Belmondo al II-lea”, ce este umorul ?

Nicu Constantin :

Nu ştiu dacă, a existat cineva in stare să dea o formulă exactă a ceea ce inseamnă umorul, dacă s-a pregătit cineva, chiar dintre marii noştri „comici” (vorbind, încoace, trecând pe la Aristofan, prin Shakespeare, şi Caragiale) ştiu eu, noştri cum să zic, aşa, dramaturgi. Dacă ar fi să dau o definiţie exactă, după părerea mea umilă, umorul este o formă alambicată, contradictoriu-opusă, care printr-un unghi ginofizic să apară, într-o intrare foarte paralaxă, într-o viziune circulară (în momentul ăsta m-a anunţat regizorul să fiu în scenă) într-o formă spun, foarte confuză, dintr-o, da, da, elipsă geometrică, prin fază de computere, da’ eu nu ştiu fratilor decât o singură vorbă : să se râdă, tovarăsi!
Pentru mine ăsta este umorul. Adică ce să vă spun, să închei cu o altă glumă : ca să vedeţi, că românul, cum se ştie, face chiar şi „haz de necaz”. Veneam cu maşina dinspre Slobozia, prin comuna Ograda.
Un ţăran era pe câmp cu coasa, astă vară şi altul îl strigă. Zice „Bade Ioanee, zice, ţi-a murit soacra” ! „Lasă bă, răspunse Ion, întâi munca şi pe urmă distracţia” !
Un om care râde se simte mai bine, trăieşte mai mult, probabil că (consultam undeva, într-un almanah, nu ăsta !) în ţara noastră există un „grad ridicat de longevitate”, datorită faptului că oamenii noştri rîd. Și e bine cât râd! Cât râdem suntem veseli şi cât suntem veseli suntem frumoşi. Oamenii, toţi, mă-ntreabă „ce virstă aveţi ?” Mi-e jenă să spun ! Nu sunt fată, n-ascund vârsta, fiindcă eu, când mă scol dimineaţa, râd. Cam atît despre umor.

2. De ce, din teatru, aţi ales, în principal comedia, pentru că nimeni nu neagă — aţi demonstrat-o — sunteţi foarte dotat şi pentru dramă.

Nicu Constantin :

Aş vrea să fac o remarcă precisă : pentru mine (cum spunea marele Chaplin) nu există actor de dramă sau de comedie Este actorul, pus în situatia de a rezolva problemele dramatice sau comice ale unui singur rol. Eu, spre exemplu, în spectacolele cu „Belmondo al II-lea”, nu joc nurnai rol comic, trăiesc si momente lirice, momente in care mă-ndrăgostesc de-o fată şi trebuie să conving publicul că aşa e.

De ce am ales acest teatru ? Să ştiti că, asta, Comedia este mult mai grea. Şi de ce am ales teatrul de revistă ? Pentru că ştiu că se cheamă teatru de revistă, teatru total. Da, pentru că un actor chemat să cânte, să danseze, să spună glume cu haz, să facă lumea să râdă, să facă lumea să plângă se cheamă peste tot în lume, „artist total” ! De aceea, vă spun, nu sunt actori de dramă şi de comedie, sînt actori de două feluri : buni şi atât.
Păi, unul „mic” poate să fie imens !

Eu am avut în teatru un actor foarte mare, după părerea mea, Ion Antonescu-Cărăbuş, care dintr-un singur „blitz” de 4 cuvinte, făcea o cascadă de rîs cât nu fac altii intr-o piesă de trei ore. Marele nostru Ștefan Mihăilescu-Brăila, naşu’ Ştefan Bănică (zic naş că mi-a botezat copilul). Să amintesc şi de Stela şi de ceilalti: Dem, Puiu, Amza, Jean, Horia şi Radu ehee… Eu rămân la părerea mea, întotdeauna cînd mă scol dimineată, pentru mine teatrul azi incepe, nu ştiu dacă sunt mare sau mic dar stiu precis că sînt necesar. Mi-o demonstreaza piesa „Belmondo”, care de doi ani de zile ține afişul, chiar la ora când îmi luați mie interviul, — uitați-vă în sală, este arhiplină — nu există bilete de trei zile. Asta este performanța artistului. Artistul nu măsoară valoarea lui prin bani, ci o măsoară intotdeauna prin aplauze. Ori bucuria de a veni la teatru este cea mai mare bucurie. În momentul când un artist uită să mai vină la teatru şi nu mai are bucuria de a veni, asta este grav.

În afară de „teatrul meu” îmi place foarte mult boxul şi fotbalul (bineînţeles „Rapiduleţul”). Chiar că mă leagă o amintire teribilă de Rapidul ăsta ! Cu vreo cîţiva ani în urmă, cînd era Rapidul în „A”, eram pe stadion — se juca pe „Republicii” — şi eu coboram scările (venisem mai tîrziu) s-ajung mai în fată. Un tip din Giuleşti de-acolo, îmbrăcat cu cămaşă verde, cu pantaloni roşii, cu pantofi d-ăia lungi, aşa, ştiţi cum sînt rapidiştii era mereu deranjat. Trece unul, conducea Rapidul cu 2-0, nu face nimica, mai trece unul, — 2-1, a mai trecut unul — s-a enervat, trece şi al trei-lea — 2-2 ! Tot cobora lumea în jos, spre stadion, era aglomerat, se stătea pe scară, se murdăreau pe costume. Nu ştiu — se face 3-2, pentru Petrolul, coboram şi eu şi cetăţeanul ăsta din Giuleşti, mai brunet, aşa, mai închis la culoare zice : „Nea Nicule, mata un-te duci. nene, că ăştia n-au pivniţă!

3. După părerea dumneavoastra, care sînt corifeii comediei romănesti ? Altfel spus, ce preferinţe aveţi ?

Nicu Constantin :

Francezii spun că „in materie de gust e chestie de viaţă”. Eu n-aş putea să fac un catalog al preferinţelor. Ştiu însă un singur lucru şi foarte precis : actorii noştri, actorii în accepţiunea amintită sînt mari şi buni ! Au demonstrat-o pe scenele Parisului, ale Americii, ale tuturor ţărilor în care am jucat, au demonstrat-o şi în ţara noastră că sînt actori de mare curaj, de mare putere. Nu ştiu, poate dacă aş spune că sînt îndrăgostit de prietenul meu Gheorghe Dinică şi de prietenul meu Marin Moraru, sau de marele nostru Beligan sau de talentatul George Constantin, sau de — să zic aşa — „necesarul” Amzea Pellea… De toţi oamenii ăştia care fac — vedeţi, Amza este un tip de excepţie, iarăşi (ăsta face de la nea Mărin — Mihai Viteazul, un erou naţional, pe care l-a jucat excelent).

4. Ce face umorul, pentru educarea tineirilor ? Si ce trebuie făcut ?

Nicu Constantin :

Să se militeze mai mult pentru o literatură de umor, foarte puternică, să se facă filme de umor pentru că trec anii. Editurile noastre să publice cît se poate de mult umor. Sînt adeptul cenaclului Păunescu, adică — rectific „Flacăra” mă rog, se confundă cu ambalajul, sînt de acord cu asta, dar, vreau, acolo, în cenaclul ăsta, şi in toate cenaclurile care există, să avem o prezenţă a unui umorist, sau a unui artist de umor, sau a unui om care să facă lumea să rîdă, într-o epigramă, într-o… Maestrul Baranga avea o vorbă teribilă : ,,un om care face pe alt om să rîdă e un fel de văr primar al lui Dumnezeu” ! Mai aproape de iad decit de rai, comicii sînt nişte oameni daţi dracului !

Eu am un băiat de 15 ani care întotdeauna imi ia textele de la radio sau de la televiziune, sau care le lucrez cu colegii mei, le citeşte şi, cînd îl las singur în birou şi-l aud din camera de alături că rîde, mă bucur. Copilul care ştie să rIdă, „e clătit !” Sînt două forme teribile ,,sportul şi risul” ! Spunea un mare comic grec „Mens sana in corpore… barosana” ! Minte sănătoasă în trup major ! Sau, mai exact, mens sana in corpore sano ! Asta este foarte clar şi-l ştiu tot ! Dar eu zic că un om care vine la noi şi „se clăteşte” două ore într-o cascadă de rîs, el se scoală dimineaţă mult mai bun de muncă. O afirmaţie a unui prim secretar de judeţ (după un spectacol jucat pe un stadion) : „Vedeţi aceşti zece mii de oamenil de pe stadion ? Două săptămîni dărîm cu ei tot judeţul ! Toată agricultura judeţului ! Aşa au rîs şi s-au simţit bine !” Deci, noi sintem tonici, sintem necesari.

5. Vă rog să povestiţi o farsă, a cărei victimă aţi fost, farsă făcută de colegi.

Nicu Constantin :

Eu, mă rog, am avut neşansa — unii spun ia Dumnezeu de la urechi şi-ţi pune la ochi, sau îţi ia de la gură şi-ţi pune la dinţi” — adică, mie mi-a luat de la ochi şi mi-a pus la minte (port ochelari de cînd eram copil). Eram cu colegul meu Lulescu acum vreo 12 ani. Eu am ieşit, eram la chiuvetă, eram chiar după spectacol, el a prins momentul cînd mă spălam şi a uns ochelarii cu vaselină. Cînd am venit de la chiuvetă, el plecase, am pus ochelarii la ochi şi, am văzut… că, nu mai văd ! Am început să strig: „Lulule, cred c-am orbit !” „Nu mă, deşteptule, vezi că ţi-am uns ochelarii cu vaselină”. Asta s-a-ntîmplat în această cabină, unde mă aflu, pe acelaşi scaun. Eu rămîn la dispoziţia dumneavoastră şi pentru aIte interviuri, dar am o singură dorinţă majoră, pe care trebuie să o publicati într-o formă sau alta, in revista, în ziarul sau în almanahul dumneavoastră. Să urez copiilor, adică tineretului nostru, copiilor si copilului meu, si celorlalţi copii din această ţară şi din toată lumea de fapt, un zimbet mai cald pe buze. Să fie linişte si pace pe această planetă superbă, cum au lăsat-o toti, veselă, care se cheamă Terra, să rămînă întotdeauna aşa cum a lăsat-o galaxia, cum a lăsat-o natura, cum au lăsat-o toţi, veselă, bogată şi fără războaie, şi fără oameni răi şi fără bogaţi şi săraci, cu oameni ai dreptăţii şi-ai cinstei.
[Transcriere din Almanah BTT 1984]
Sursa: www.retroalmanah.ro

Activitate profesională
Angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”
Între 1960 și 2000, a activat și a susținut peste 9.000 de reprezentații pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”.
În perioada 1979-1982, Constantin a fost și actor al Teatrului de Operetã „Ion Dacian”.
În 2001, Nicu Constantin a devenit cetățean de onoare al orașului Eforie Sud fiind decorat cu Ordinul Cultural, clasa I, pentru activitatea sa artistică.
În palmaresul înregistrãrilor lui Constantin se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune.

În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistã, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate.

Roluri în teatrul de revistă (selectiv)
Pagini alese din revista de altă dată
Revista dragostei
La Grădina "Cărăbuș"
Colibri music-hall
Nu aduce ziua ce aduce noaptea
Jos pălăria
Vino să ne vezi diseară
Costică, ne vede lumea!
Uite că nu tac!
Lasă supărarea-n hol
Grand Music-Hall de Bucarest
Nimic despre elefanți
Cafeaua cu lapte de adio
Salutări de la Vasile
Mi se pare că mă-nsor!
Savoy, Savoy!

Filmografie
S-a furat o bombã (1962)
Alo, aterizeazã străbunica!... (1981)
Secretul lui Bachus (1984)
The Prophecy: Forsaken (2005)
Ministerul comediei (1999)
Harababura (1990)
Borvizomanii (1988)
Mușchetarii în vacanțã (1984)
Întoarcere la dragostea dintâi (1981)
Grăbește-te încet (1981)
Am o idee! (1981)
Ora zero (1979)
Totul pentru fotbal (1978)
Septembrie (1977)
Lupușor și Mieluțu (1975)
Vin cicliștii (1968) ... Nicu
Împușcături pe portativ (1966)

Albume
"Nicu... vede tot"
"Uite-l pe nea Nicu..."
"Nicu Constantin... o viață de artist"

Volume
"Ochelarii miraculosi. Nicu Constantin în dialog cu Cristian Brancu"
Premii și distincții:
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicu Constantin la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
Sursa: wikipedia.org



  • IN MEMORIAM Nicu Constantin 31.07.1939 -15.09.2009 cu peste 9.000 reprezentatii pe scena Teatrului `Tanase`

  • Nicu Constantin (31.07.1939- 15.09.2009 actor roman de comedie cu peste 9.000 de reprezentatii pe scena Teatrului de Revista `Constantin Tanase`

  • IN MEMORIAM Nicu Constantin 31.07.1939-15.09.2009 (foto Almanah BTT 1984)


Imagine
IN MEMORIAM Nicu Constantin 31.07.1939 -15.09.2009 cu peste 9.000 reprezentatii pe scena Teatrului `Tanase`
IN MEMORIAM Nicu Constantin 31.07.1939 -15.09.2009 cu peste 9.000 reprezentatii pe scena Teatrului `Tanase`
Nicu Constantin (31.07.1939- 15.09.2009 actor roman de comedie cu peste 9.000 de reprezentatii pe scena Teatrului de Revista `Constantin Tanase`
Nicu Constantin (31.07.1939- 15.09.2009 actor roman de comedie cu peste 9.000 de reprezentatii pe scena Teatrului de Revista `Constantin Tanase`
IN MEMORIAM Nicu Constantin 31.07.1939-15.09.2009 (foto Almanah BTT 1984)
IN MEMORIAM Nicu Constantin 31.07.1939-15.09.2009 (foto Almanah BTT 1984)

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Alte articole similare


Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
© TeatrulTanase.ro 2008 - 2020