(004) 021 315 56 78
(004) 076 225 13 66
Casa de bilete
Acasa
Bilete    Cauta
 Harta site Contact     Instagram       
 

Home/Prima pagina   ←Subiect precedent  
Subiect urmator→
 

Respectul fata de valorile autentice, cu cariere consistente, care `lasa ceva in urma` 2020





Teatrul de Revistã “Constantin Tãnase” Bucuresti, Calea Victoriei nr.33
RESPECT

Destul de rar, din păcate, avem ocazia să consemnăm iniţiative artistice ce ţin de respectul faţă de valorile autentice, cu cariere consistente, care, aşa cum se spune, “lasă ceva în urmă”.

Legat de cea mai importantă scenă a ţării, Sala Palatului din Bucureşti, avem de-a face, practic, cu eforturile unui singur impresar, Stoian Anghel, care, aşa cum mărturisea, nu poate uita cât a colaborat în trecut cu artiştii de seamă, la popularitatea cărora a contribuit din plin şi care, la rândul lor, l-au sprijinit în ascensiunea profesională, el fiind astăzi nr. 1 în branşă.

Lui Anghel Stoian îi datorăm două spectacole comemorative Dan Spătaru, un altul Mădălina Manole, precum şi reprezentaţiile omagiale închinate, între alţii, la împlinirea unui anumit număr de ani de carieră, monştrilor sacri Draga Olteanu Matei, Marina Voica, Jean Constantin, Alexandru Arşinel, Vasile Muraru, ca şi unor vedete ale muzicii populare.

De această dată Sala Palatului a fost arhiplină la un eveniment consacrat împlinirii a 60 de ani de carieră (şi 80 de viaţă) de către marele actor Alexandru Arşinel, respectiv a 35 de ani de activitate la nivel înalt a Silviei Dumitrescu.
Timp de aproape 5 ore, publicul a aplaudat, a cântat, a ovaţionat, a lăcrimat în compania unor artişti, nota bene, din ceea ce numim îndeobşte “generaţia de aur”, care fiecare la rândul său ar putea face (unii au şi făcut) obiectul unui asemenea spectacol. Nu numai publicul de o anume vârstă, matură să-i zicem, se regăseşte în repertoriul acestor artişti, ci şi mulţi tineri care resping superficialitatea şi vulgaritatea atât de des întâlnite la ora actuală…

Graţie numelor înscrise pe afiş, sălile ar fi oricum ticsite, dar, spre meritul lui, organizatorul a apelat de fiecare dată la un profesionist redutabil, experimentat, regizorul Cosmin Man, director la postul Etno TV (de altfel nu o dată manifestările au fost retransmise integral pe acest popular canal de televiziune), care a “orchestrat” de fiecare dată un eşafodaj scenic modern şi elegant, cu nu mai puţin de 5 ecrane (videoleduri).
Primirea publicului în sală s-a făcut, timp de o oră, pe fundal, cu piese ale celor doi sărbătoriţi, întrerupte doar de materiale filmate cu ei.

În videoledul central au rulat imagini şi patru materiale cu Alexandru Arşinel şi Silvia Dumitrescu, legate de carieră, familie, colaboratori, în cele două leduri-tablou au fost proiectate fotografii cu cei doi, iar pe ecranele laterale – imagini din sală.
Un alt aspect demn de toată stima este prezenţa pe scenă a valoroasei orchestre “Majestic” dirijate de compozitorul Viorel Gavrilă, cu secvenţe muzicale proprii, dar mai ales cu un acompaniament de înaltă clasă, o notă maximă meritând şi cele două componente ale backing-ului vocal, Mirela Cumpănaş şi Alina Massier (sper ca Doru Chiriacescu, care le-a remarcat la spectacolul anterior, să fie acum mulţumit că le-am numit!).

Alexandru Arşinel, premiat la finalul recitalului de Agenţia Anti-drog, prin Gigel Lazăr, şi-a concentrat prestaţia superlativă într-un singur grupaj, în care a alăturat unor momente comice savuroase (“Ecce homo”, “Ziarele”, aparţinând neuitatului Mihai Maximilian) melodii de muzica uşoară în care vocea-i baritonală şi muzicalitatea au fost puse perfect în valoare – “Luna” sau “Hai, zâmbeşte!”.

Pe ecran au fost reamintite secvenţe unice din cariera sa, între care cele de pe scena grădinii “Boema”, multe din ele alături de partenera de-o viaţă, Stela Popescu.
Sigur, Arşinel, aşa cum am consemnat, a fost sărbătorit printr-un spectacol magistral şi pe scena Teatrului de revistă “Constantin Tănase”, al cărui manager a fost până la sfârşitul anului 2018, totuşi considerăm că statura artistică uriaşă a acestui idol al publicului merită o mult mai amplă sărbătorire în mass-media şi în special pe micul ecran, pentru că el este un adevărat “Artist al poporului”, chiar dacă noi am renunţat a mai acorda aceste titluri onorante, aşa cum se face, de pildă, în Republica Moldovă…

Silvia Dumitrescu a muncit foarte mult pentru acest concert, reuşind să puncteze momentele reprezentative ale unei cariere prodigioase. Astfel, n-au lipsit titluri emblematice, cum ar fi “Nu-mi pare rău” de Marius Ţeicu (text Roxana Popescu), lansat la festivalul de la Mamaia, sau “Lumea mea”, muzica şi text Florin Ochescu, al cărui videoclip a fost premiat la “Cerbul de aur”.

De altfel, soţul interpretei, chitaristul Florin Ochescu, a avut câteva apariţii în concert, apreciate de oamenii de muzică din sală, între care compozitorul şi dirijorul George Natsis sau solista Camelia Florescu.
Un alt invitat de onoare a fost compozitorul Virgil Popescu, mânuind chitara-bas în orchestră la piesele sale “Sperând pe mai târziu” (versuri Aurel Storin), respectiv “Asta-i opinia mea” (text Dumitru Popescu-Chiselet).

Silvia Dumitrescu a cântat aceste două melodii alături de corurile de copii “Meloritm”, dirijat de Elena Nicolau, şi “Friendship”, dirijoare Claudia Stoicescu. De mare efect au fost duetele susţinute alături de câţiva dintre invitaţi, fiecare dintre aceştia oferind şi câte o piesă din repertoriul propriu.
Astfel, Marina Florea, după “Asta-i seara mea” de Mihai Alexandru, a încins un duet fantastic cu “Sarica”, cunoscută compoziţie a lui Florin Ochescu. La rândul ei, Anca Ţurcaşiu şi-a făcut încălzirea cu melodia “Dă-mi un motiv” de Gheorghe Gheorghiu, după care a abordat un colaj (“Dragă vecină”, “Catrina”, ş.a.) alături de Silvia Dumitrescu.
Pe aceeaşi linie, Annes (solistă laureată la Mamaia sau la Amara), după recentul hit propriu “Caută-mă!”,
ne-a reamintit, printr-un duet admirabil cu Silvia, compoziţia lui Mihai Grigoriu (fiul textierului Angel Grigoriu) “Şi mama-mi spune…”.

În sfârşit, seria duetelor alături de protagonistă a fost completată de temperamentalul Aurelian Temişan, cu “M-am supărat, iubirea mea” de Marcel Dragomir, pe versuri de Aurel Storin, ceea ce nu înseamnă că el a putut ocoli piesele etno-citadin atât de iubite de spectatori, semnate de Mihai Alexandru.
Un recital excepţional a susţinut Marina Voica, într-o dezlănţuire de vervă, farmec şi inteligenţă artistică. Practic, ea ne-a reamintit talentul său rar de compozitoare (cu şlagărul reluat de întreaga sală, “Într-un colţ de cafenea” – Şi afară plouă, plouă…), de textieră, cu “Dansul pentru noi doi” (după “Dance me to the end of the world” de Leonard Cohen), dar şi de promotoare a tezaurului nepieritor al muzicii uşoare româneşti, cu “Să nu ne despărţim” de Gherase Dendrino.

În forma pe care a afişat-o şi de această dată, este evident că Marina Voica ar merita un nou spectacol omagial la Sala Palatului!
Tot trei melodii a interpretat Mirabela Dauer, altă voce de excepţie a genului, şi ea o prezenţă constantă în preferinţele marelui public. Repertoriul ei a inclus “Taina nopţii” de Ion Cristinoiu (laureată la concursul TV “Şlagăre în devenire”), “E bine, bine, e foarte bine!” de Marcel Dragomir (premiat pe aceeaşi scenă cu decenii în urmă, la festivalul “Bucureşti ’91”) şi o piesă de dincolo de Prut.

Două voci masculine de top au pus la rândul lor în valoare creaţii ale compozitorilor noştri, aşa cum au făcut-o în întreaga lor carieră exemplară: Gabriel Cotabiţă – “Raiul e pe pâmânt” de Ion Cristinoiu şi piesa care, practic, l-a lansat, “Noapte albastră” de Ionel Tudor, iar Adrian Daminescu – “Şi m-am îndrăgostit de tine…” de Vasile Veselovschi (versuri Mihai Maximilian) şi “Femeie” de Nicolae Caragia.
Gabriel Dorobanţu ne-a reamintit compoziţia lui Dumitru Lupu lansată în urmă cu 35 de ani pe scena “Polivalentei” bucureştene, “Nu ştiu cine eşti”, şi o piesă din repertoriul internaţional, “Serenada”, filtrată prin sensibilitatea sa atât de specială. În timp ce Stela Enache, altă solistă din vechea generaţie, a adus un omagiu lui Florin Bogardo, prin “Să nu uităm trandafirii” şi inevitabilul “Ani de liceu”.

În schimb, Carmen Rădulescu a optat pentru compozitori impuşi în deceniile recente, Cristian Faur (“Toata iubirea ta”), respectiv Marius Cristi Popa (“Rătăciţi sub clar de lună”). Aşa cum ne-am aşteptat, româno-italianul Ciro de Luca a dat viaţă unor piese din repertoriul peninsular.
Ca la orice spectacol care se respectă, au existat şi câteva surprize gustate din plin. Ca de obicei, Aurel Moga a fost în mare vervă, optând pentru un colaj din “refrene de ieri şi de azi”, alături de un vechi şlagăr basarabean, “Mi-e dor”, lansat de Sofia Rotaru în 1960 (“Zile, zile trec pe rând”…).
Jean Paler a fost dezlănţuit cu glumele sale suculente, iar solista Nelly Cimpoca a cântat o piesă de Eugen Doga din filmul “Şatra” şi “Am trup de ceaţă” de Dumitru Lupu, cântec lansat de Ileana Şipoteanu.

Excepţională, ca de fiecare dată, prestaţia cuplului comic Vasile Muraru-Valentina Fătu, mai ales că ei, deosebit de inspiraţi, au ales un cuplet de mare actualitate, cu tematică electorală.
Tot la capitolul surprize plăcute trebuie amintite standurile speciale ale casei de discuri Eurostar (unde Silvia Dumitrescu şi-a lansat două albume de ultimă oră, retrasând hit-urile sale din anii ’80, respectiv ’90) şi ale editurii ProUniversitaria, cu câteva atractive titluri cu tematică muzicală.

Nonconformistă, ca de obicei, în ceea ce priveşte vestimentaţia şi culoarea părului, Silvia Dumitrescu a dovedit încă o dată că nu s-a schimbat (şi bine a făcut!) în ciuda trecerii timpului, aşa că ne-a asigurat încă o dată că… “Dansul” e normal la vârsta ei (cunoscuta piesă a lui Doru Caplescu), inclusiv atunci când cântă şi dansează pe patine cu rotile!
Finalul a fost emoţionant, cu soliştii rămaşi până la acea ora târzie (ar fi frumos totuşi ca toţi să-i respecte pe sărbătoriţi…) cântând alături de Silvia Dumitrescu şi de orchestra condusă de Viorel Gavrilă celebra compoziţie a lui Adrian Enescu, “Cred în tine”. “Credem în voi” şi “Nu ne pare rău” că anii au trecut, vă iubim la fel ca altădată, păreau a spune cei 4000 de spectatori care, în picioare, au transformat finalul spectacolului într-o tulburătoare declaraţie de dragoste şi fidelitate: asemenea artişti şi asemenea spectatori merită orice efort, orice sacrificiu, între ei cimentându-se de-a lungul deceniilor o relaţie indestructibilă.
Octavian URSULESCU
Sursa: www.ultimaora.ro


  • Eveniment consacrat împlinirii a 60 de ani de carieră (şi 80 de viaţă) de către marele actor Alexandru Arşinel, respectiv a 35 de ani de activitate la nivel înalt a Silviei Dumitrescu

  • Imagini şi materiale cu Alexandru Arşinel şi Silvia Dumitrescu, legate de carieră, familie, colaboratori

  • Silvia Dumitrescu si multe momente reprezentative ale unei cariere prodigioase

  • Un recital excepţional a susţinut Marina Voica, într-o dezlănţuire de vervă, farmec şi inteligenţă artistică

  • Final emoţionant, cu soliştii cântând alături de Silvia Dumitrescu şi de orchestra condusă de Viorel Gavrilă


Imagine
Eveniment consacrat împlinirii a 60 de ani de carieră (şi 80 de viaţă) de către marele actor Alexandru Arşinel, respectiv a 35 de ani de activitate la nivel înalt a Silviei Dumitrescu
Eveniment consacrat împlinirii a 60 de ani de carieră (şi 80 de viaţă) de către marele actor Alexandru Arşinel, respectiv a 35 de ani de activitate la nivel înalt a Silviei Dumitrescu
Imagini şi materiale cu Alexandru Arşinel şi Silvia Dumitrescu, legate de carieră, familie, colaboratori
Imagini şi materiale cu Alexandru Arşinel şi Silvia Dumitrescu, legate de carieră, familie, colaboratori
Silvia Dumitrescu si multe momente reprezentative ale unei cariere prodigioase
Silvia Dumitrescu si multe momente reprezentative ale unei cariere prodigioase
Un recital excepţional a susţinut Marina Voica, într-o dezlănţuire de vervă, farmec şi inteligenţă artistică
Un recital excepţional a susţinut Marina Voica, într-o dezlănţuire de vervă, farmec şi inteligenţă artistică
Final emoţionant, cu soliştii cântând alături de Silvia Dumitrescu şi de orchestra condusă de Viorel Gavrilă
Final emoţionant, cu soliştii cântând alături de Silvia Dumitrescu şi de orchestra condusă de Viorel Gavrilă

    Pagina 1 din 1   

Reddit
Digg It
Tumblr


Home/Prima pagina ←Subiect precedent
Subiect urmator→
Top





Termeni si conditii  |  Contact  |  Harta website

 

Teatrul de Revista `Constantin Tanase` este o Institutie de Cultura a Primariei Municipiului Bucuresti.
© TeatrulTanase.ro 2008 - 2020